News Flash:

Investigatii si analize de laborator efectuate inainte si in timpul sarcinii

6 Mai 2010
5024 Vizualizari | 0 Comentarii
sarcina
Investigatii de laborator utile in monitorizarea sarcinii: Hemograma, stabilirea grupei de sange/factorul Rh, examen de urina, diagnosticul infectiilor congenitale, Screeningul pentru infectii congenitale, Determinarea aviditatii anticorpilor

Analizele de laborator efectuate înainte de sarcina si în timpul sarcinii au rolul de a informa, de a depista si trata eventualele afectiuni pentru a nu exista consecinte grave asupra fatului si cuplului.

Analizele de laborator sunt necesare si profilactice, reprezinta o responsabilizare si informare a parintilor asupra sanatatii lor dar si a micutului lor si nu ar trebui sa fie privite ca un motiv de panica. Dupa prima ecografie, de regula transvaginala, medicul ginecolog si cel de familie vor stabili un plan de analize pentru a se verifica starea de sanatate a viitoarei mame si, implicit, a fatului.

Investigatii de laborator - Hemograma

Hemograma trebuie efectuata imediat dupa stabilirea sarcinii pentru depistarea precoce a anemiei. Incepand cu saptamana 21 trebuie repetata hemograma la fiecare 4 saptamani, urmarindu-se în special valoarea hemoglobinei. Germanii recomanda ca valoarea hemoglobinei sa fie mentinuta peste 11.2 g/dl, iar americanii recomanda peste 10.5 g/dl.

Investigatii de laborator - stabilirea grupei de sange / factorul Rh

Stabilirea grupei de sange (A, B, O, AB) si factorului Rh. Factorul Rh este desemnat fie pozitiv (adica prezent), fie negativ (adica absent). Majoritatea oamenilor (85% din rasa alba) au factorul Rh pozitiv. Grupul sangvin si factorul Rh trebuie efectuate cat mai rapid la ambii parteneri pentru a identifica o posibila incompatibilitate de grup sangvin si Rh si de a permite o corecta monitorizare în timpul sarcinii. Determinarea factorului Rh este obligatorie in sarcina. In cazul în care gravida are Rh negativ, se va stabili si Rh-ului tatalui, pentru ca factorul Rh este mostenit întotdeauna de la tata. Daca se descopera incompatibilitate Rh, se dozeaza lunar aglutininele în sangele gravidei, începand din luna a VI-a de sarcina.

Investigatii de laborator - examen de urina

Examenul de urina trebuie efectuat la fiecare 4 saptamani pentru a depista o eventuala infectie (fiind necesara în acest caz si urocultura), posibilele pierderi de proteine, prezenta de glucoza. Sunt necesare investigatii suplimentare în vederea diabetului zaharat si gestational.

Investigatii de laborator - diagnosticul infectiilor congenitale

Diagnosticul infectiilor congenitale este deosebit de important, datorita impactului pe care acestea îl pot avea asupra dezvoltarii fatului si nou-nascutului. Infectiile dobandite în cursul sarcinii pot avea consecinte deosebit de grave, precum: avortul spontan, nasterea prematura, malformatii congenitale.


Screeningul pentru infectii congenitale

Screeningul pentru infectii congenitale are rolul de a evalua statusul imun matern fata de un anumit patogen si de a detecta prezenta unei infectii active. Sunt recomandate urmatoarele teste:

- Anticorpii IgG si IgM pentru virusul rubeolei – cat mai devreme în sarcina. Daca anticorpii IgG sunt pozitivi si cei IgM sunt negativi înseamna ca pacienta are imunitate fata de acest virus si nu mai trebuie efectuate testari ulterioare. Daca însa se constata absenta imunitatii (IgG negativ) serologia pentru rubeola va fi repetata în cursul saptamanilor 16-18. In cazul infectiilor acute IgM este pozitiv de obicei pe o perioada de 4-8 saptamani de la debutul simptomatologiei. Un IgM pozitiv trebuie verificat prin cel putin 2 metode.

- Anticorpii IgG si IgM pentru citomegalovirus. Citomegalovirusul are aceleasi efecte asupra embrionului ca si virusul rubeolei, trebuind depistat în primul trimestru de sarcina, cat mai rapid. Numai în cazul în care mama se infecteaza prima data în cursul sarcinii cu acest virus exista riscul afectarii fatului. Un IgM pozitiv ridica posibilitatea unei infectii active, care însa necesita evaluari ulterioare. Daca la un screening înainte de sarcina sau la prima determinare la începutul sarcinii se constata IgG pozitiv si IgM negativ se considera ca exista un risc minim de infectie congenitala si nu sunt necesare evaluari ulterioare. Daca însa se obtine IgG negativ si IgM negativ este necesara repetarea determinarilor în luna a 4-a.

- Anticorpii IgG si IgM pentru toxoplasma trebuie testati înainte de sarcina sau cat mai rapid în sarcina. Anticorpii IgG pozitivi si IgM negativ demonstreaza prezenta imunitatii si nu este necesara repetarea testelor în cursul sarcinii. Daca imunitatea este absenta (IgG negativ) testarea se va repeta la intervale de 8-12 saptamani. Daca la prima determinare în cursul sarcinii se depisteaza atat IgG pozitiv si IgM pozitiv pacienta este suspectata de o infectie activa. Totusi, avand în vedere faptul ca anticorpii IgM pot persista pana la un an de la infectie, diagnosticul de toxoplasmoza activa este dificil de pus si necesita determinari de IgG cantitativ în dinamica precum si confirmarea pozitivitatii IgM prin cel putin 2 metode (eventual determinarea sa fie cantitativa!).

In aceste cazuri, trebuie sa existe o colaborare stransa între medicul generalist, ginecolog, parazitolog si medicul de laborator. Contactul cu animale (pisici), consumul de carne insuficient preparata constituie factori de risc.

Determinarea aviditatii anticorpilor

Un test mai nou care permite diferentierea unei infectii recente de o infectie mai veche, folosindu-se o singura proba de ser, se refera la determinarea aviditatii anticorpilor IgG. Metoda evalueaza intensitatea legarii anticorpilor specifici IgG de antigenul multivalent Toxoplasma si introducerea ei în practica laboratorului clinic a revolutionat diagnosticul serologic al infectiei. Aviditatea anticorpilor IgG este scazuta în cursul infectiei primare, dar creste treptat în decurs de saptamani sau luni, ca urmare a selectarii celulelor B capabile sa produca imunoglobuine specifice.

Datele actuale indica faptul ca testul de aviditate reprezinta o metoda de confirmare suplimentara a carei principala valoare este demonstrata în situatia în care se obtine un index crescut de aviditate, care exclude posibilitatea unei infectii recente. Efectuarea testului la pacientele gravide în cursul primelor 16 saptamani de sarcina ofera sansa de a reduce monitorizarile în dinamica si de asemenea necesitatea de a recurge la metode invazive (amniocenteza cu determinari PCR din lichidul amniotic). Reduce de asemenea si riscul de tratament nenecesar cu spiramicina sau alte medicamente, precum si anxietatea pacientelor asociata cu testari suplimentare. Astfel, demonstrarea prezentei anticorpilor IgG de aviditate înalta în primul trimestru de sarcina exclude net infectia materna primara. In aceste situatii fatul are o sansa foarte mica de a dezvolta infectie congenitala, interventia terapeutica nefiind necesara.

Desi serologia pentru virusul rubeolei, citomegalovirus si Toxoplasma se recomanda a se efectua cat mai precoce în sarcina, cel mai corect ar fi ca acestea sa fie solicitate înainte de conceptie (daca se urmareste o planificare a sarcinii), pentru a se reduce erorile de interpretare care pot aparea în cazul obtinerii unor rezultate pozitive în cursul sarcinii.

- Anticorpii IgG si IgM pentru virusul herpetic tip I si II. Exista 2 tipuri distincte de virus herpetic: HSV I si HSV II. HSV I este asociat în principal cu infectii oculare si orale, în timp ce HSV II determina leziuni genitale. Ambele virusuri raman într-o stare latenta si pot fi reactivate în cursul sarcinii. Infectia primara a gravidei cu HSV II se manifesta prin leziuni veziculare dureroase la locul inocularii. Totusi, exista situatii în care boala poate ramane subclinica, mai ales la gravidele care au venit anterior în contact cu HSV I. Se considera ca frecventa infectiilor congenitale cu HSV II este de 1 la 2000-5000 de nasteri. In cele mai multe cazuri infectia se transmite în cursul travaliului, la trecerea prin canalul cervical. Transmiterea infectiei în primele saptamani de sarcina se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infectiile dezvoltate mai tarziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie si leziuni oculare. Screeningul serologic se face doar la gravidele care au factori de risc crescut pentru infectie. Depistarea anticorpilor de tip IgM este utila pentru confirmarea unei infectii active.

- Serologia pentru sifilis (VDRL si TPHA) se efectueaza atat la începutul sarcinii, cat si în trimestrul III. Forma cea mai obisnuita de sifilis activ la viitoarele mame este sifilisul secundar stadiu care poate ramane infectios pana la 2 ani de la infectia primara. In schimb, se considera ca pasajul transplacentar al treponemei este posibil doar din luna a 5-a. Gravitatea infectiei congenitale este deosebita în cazul în care mama contacteaza boala în primele doua luni de sarcina.

- Serologie pentru HIV. Se face numai cu acordul pacientei la debutul sarcinii. Rata de transmitere a infectiei la fat este de 25-50%.

- AgHBs se determina cat mai aproape de momentul nasterii la pacientele cu risc crescut fata de aceasta infectie. In ultimul timp s-a introdus analiza de rutina pentru depistarea antigenului HBs, deoarece virusul hepatitei B poate fi transmis copilului la nastere sau transplacentar.

- Serologia pentru Listeria monocytogenes. Listeria monocytogenes este o bacterie ce se transmite la om prim consumul de alimente contaminate: lapte nepasteurizat si derivate ale acestuia, carne si legume crude, produse de tip fast-food. Gravidele se infecteaza cel mai adesea în trimestrul III de sarcina, datorita scaderii imunitatii de tip celular înregistrata în aceasta perioada, infectia se poate transmite transplacentar la fat. Listerioza congenitala este o afectiune de natura septica, care nu induce malformatii, în 70-80% din cazuri sunt provocate de nasteri premature, în timp ce în restul cazurilor se poate produce moartea fatului în utern. Tratamentul precoce al bolii previne infectia congenitala.

- Examenul secretiei vaginale trebuie efectuat ori de cate ori pacienta prezinta leucoree. Infectia gonococica contractata în sarcina poate determina infectii neonatale.

- Determinarile antigenului Chlamydia în secretiile genitale sau în urina fac parte, în unele tari, din programul de screening prenatal. Infectia chlamidiana congenitala este produsa de serotipul D-K si evolueaza de obicei cronic si asimptomatic, aceasta creste riscul de nastere prematura, avort spontan si poate determina la nou nascut conjunctivita si pneumonie. Infectiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala.

- Cultura secretie genitala pentru Streptococ de grup B. Streptococul de grup B reprezinta unul dintre cei mai importanti agenti patogeni în periaoda neonatala. Aproximativ 5-30% din gravide sunt purtatoare ale bacteriei, cu localizare vaginala si-sau rectala. Cel mai frecvent, nou-nascutul dobandeste infectia în momentul ruperii membranelor sau la trecerea prin canalul cervical. Exista 2 forme clinice de manifestare a infectiei neonatale: septicemie, cu debut precoce în primele zile de viata, meningita cu debut tardiv în decursul primelor luni. Pentru prevenirea acestor complicatii, se recomanda screeningul pentru Streptococul de grup B (prin cultura secretiei genitale) la toate gravidele aflate în saptamanile 35-37 de sarcina.

- Diabetul gestational. Gravidele care prezinta stres metabolic dezvolta aceasta afectiune. Se recomanda modificarea dietei, exercitiu fizic usor, urmarirea valorilor glicemiei. Glicemia creste de obicei între saptamanile 24 si 28 ale sarcinii.

- Screeningul prenatal pentru anomalii fetale. Sindromul Down (trisomia 21) este cea mai frecventa aberatie cromozomiala de tip autozomal. In afara de factorii etnici si geografici prevalenta sa este legata în special de varsta mamei. Pacientele peste 35 ani au un risc crescut de a dezvolta aceasta anomalie. Riscul individual de a naste un copil cu sindrom Down poate fi calculat atat în functie de varsta mamei cat si pe baza valorilor obtinute la unul dintre cele 2 teste de screening prenatal, efectuate fie în trimestrul I (dublu test), fie în trimestru II de sarcina (triplu test). Pentru interpretarea rezultatelor este foarte important sa se cunoasca cu precizie varsta gestationala (stabilita, cel mai corect, pe baza ecografiei). Au indicatie pentru screening-urile prenatale în special pacientele peste 35 ani si cu istoric familial pozitiv pentru anomalii fetale.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1443 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014422 (s)