Actualitate

Ion Cristoiu: Cum a fost demis Florin Roman înainte de începerea campaniei de presă

Publicat: 21 dec. 2021
Ion Cristoiu
Jurnalistul Ion Cristoiu

Jurnalistul Ion Cristoiu scrie, în această dimineaţă pe propriul blog despre demisia lui Florin Roman. Acesta consideră că procedura de demisie a început înainte de articolul din presă. Redăm, integral, editorialul publicat de jurnalist:

Demisia lui Florin Roman din funcția de ministru al Digitalizării a stârnit într-o parte a presei noastre răcnete de entuziasm despre cât de puternică e presa, bătăi cu pumnul în piept de cât de temuți ar trebui să fie ziariștii și mai ales coruri de slavă aduse regimului Iohannis, pentru că nu tratează presa cu sictir.

Totul a pornit de la realitatea că demisia lui Florin Roman, o demisie forțată de premier și de președinte, a venit în urma unei campanii de dezvăluiri, dar și de atacuri duse de ziarul Libertatea. Așa cum am mai scris, față de alte campanii îndreptate împotriva unui politician, cum a fost, de exemplu, cea angajată împotriva lui Florin Cîțu pentru un moment din trecutul american al acestuia, cea împotriva lui Florin Roman e ca o adiere față de un uragan. Cu excepția unor însemnări făcute pe Facebook de Dacian Cioloș și a unor comentarii în câteva site-uri înfrățite cu Libertatea din toate punctele de vedere, campania n-a depășit hotarele unei publicații.

E drept, cine știe cum se angajează campaniile de presă și-a dat seama că nu e vorba de o dezvăluire pusă la dispoziția publicului de un ziar de dragul scoop-ului, ci de o campanie vizând demiterea unui demnitar.

Din acest punct de vedere, n-avem ce reproșa ziarului. Orice publicație ar fi procedat la fel. Nu e de ici de colea să treci drept dărâmătoare de miniștri.
Și cum demnitarul respectiv și-a dat demisia s-a făcut imediat legătura între campania dusă de ziar și plecarea demnitarului ca despre o relație cauză-efect, Florin Roman a fost forțat să demisioneze sub puternica impresie stârnită în Palate de dezvăluirile și atacurile unui ziar.

De aici ivirea unui război ridicol între Libertatea și Dacian Cioloș, în chestiunea cine i-a dat lui Florin Roman brânciul fatal.
De aici umflarea în pene a celor de la Libertatea, convinși că e suficient să scrie ei de rău despre cineva pentru ca respectivul să demisioneze sau și mai și să ajungă la închisoare. De aici ivirea și înflorirea iluziei că în România lui Klaus Iohannis Presa e a patra putere în stat. Evident, în alte țări mai de soare pline dezvăluirile și atacurile unei publicații de acest gen ar fi dus în chip automat la demisia demnitarului. Sunt țări în care un politician își face harakiri și dacă se dezvăluie în presă că în copilărie a scris o poezie proastă. În România însă, unde presa a dezvăluit afaceri de corupție incredibile, abuzuri în funcție, promovări ale incompetenților fără să se întâmple nimic, e o glumă proastă a vedea în demisia lui Florin Roman o victorie a presei.

Așa cum am mai scris, în cazul lui Florin Roman ne întâlnim cu o manevră de lungă tradiție în postdecembrism. Presa e folosită, deseori fără să-și dea seama, pentru a crea pretextul scoaterii din joc a cuiva. Se dă unui ziar documente pentru dezvăluirile de ordinul unei campanii și, după câteva zile de campanie de presă, colegii sau șefii celui atacat îl forțează să demisioneze pe motiv că afectează imaginea publică a instituției.
Din acest punct de vedere, Florin Roman era demisionat înainte de începerea campaniei.

Campania a fost un simplu pretext.
Că e așa ne-o dovedesc alte două încercări de a forța demisiile unor demnitari ca și în cazul lui Florin Roman pe motiv de plagiat sau de nereguli în CV. Crezând că i-a venit vremea, Clotilde Armând, primarul sectorului 1, și-a pus soțul – matematician – să joace într-un film regizat și plătit de primăria sectorului 1 cu tema Sorin Grindeanu se dă autorul unei cărți pe care n-a scris-o.

Un alt USR-ist, Emanuel Ungureanu, s-a gândit c-a venit vremea să-i pună lui Emil Boc la îndoială teza de doctorat.
Și Clotilde Armând și Emanuel Ungureanu au crezut că demisia lui Florin Roman e rodul unor dezvăluiri.
S-au înșelat.
Dacă nu se vrea demisia lui Sorin Grindeanu poate să facă Clotilde Armând și un serial pe Netflix despre soțul care caută cartea lui Sorin Grindeanu.
Nu se va întâmpla nimic.

Surprins de disproporția dintre măsura decisă de premier și președinte – forțarea demisiei unuia dintre liderii de forță ai PNL – și acuzațiile aduse prin presă, am presupus la vremea respectivă că Florin Roman a stricat niște jocuri. Digitalizarea a avut în frunte până la Florin Roman mediocrități desăvârşite. Asta pentru că Digitalizarea e unul dintre domeniile în care se poate fura pe rupte fără să se vadă. Nu-l cunosc pe Florin Roman. Din activitatea sa de până acum mi-am dat seama că e un căpos și c-a venit în fruntea ministerului cu gândul să nu facă din post o sinecură. Și că în acel moment, când Oamenii de bine, s-au prins că vor avea probleme cu căposul i-au ticluit demiterea.
La vremea respectivă am presupus.
Acum știu sigur că așa e.

Cineva mi-a atras atenția asupra unei postări pe Facebook a lui Florin Roman după demisie. În postare se vorbește de o afacere cu o creanță în urma căreia Oamenii de bine se pricopseau cu vreo 10 milioane de dolari.

M-am interesat și am aflat că era vorba de o creanță de 46 milioane de dolari pe care Microsoft urma să-i încaseze prin hotărâre judecătorească definitivă de la statul român. Deși cei de la Autoritatea pentru Digitalizarea României aveau banii disponibili, totuși ei tărăgănează plata. Se creează celor de la Microsoft (de la Centru) impresia că acești bani nu vor fi primiți niciodată. Soluția? Cesionarea de către Microsoft a creanței de 46 milioane de dolari unei bănci din România (condusă de cine trebuie) contra sumei de 23 milioane de dolari. Banca lua de la statul român toți banii.

Afacerea le punea în conturi celor implicați vreo 10 milioane de dolari.
Dacă ar fi fost totul cinstit, ADR ar fi trebuit să înființeze o Comisie de negociere. Tranzacția ar fi trebuit aprobată prin Memorandum discutat în Guvern.
Cum însă era vorba de un tun dat de Oamenii de bine, cei care și-au făcut din Digitalizare și Sănătate, sub pretextul Siguranței naționale, domeniile în care statul român e jefuit banditește, de cum a ajuns ministru lui Florin Roman i s-a pus în față să semneze ca primarul.
Cum i s-a pus, presupun, și lui Vasile Dâncu, abia ajuns ministru, afacerea cu avioanele de 40 de ani vândute statului român de Norvegia în loc să le dea la gunoi.
Dacă el semna, oamenii de bine se alegeau cu o sumă babană, de ordinul milioanelor de dolari.
Florin Roman a refuzat și atunci a fost demis.
Să se învețe minte toți cei care nu știu să respecte epoleții de sub hainele de luptători pentru siguranța statului român.

 




Adauga un comentariu