Actualitate

Ion Cristoiu: Dacă aș fi condus un ziar la 1 decembrie 1918 mai mult ca sigur aș fi publicat un articol despre implicarea Serviciilor secrete românești în Evenimentul de la Alba Iulia

Publicat: 02 dec. 2020
Jurnalistul Ion Cristoiu
Jurnalistul Ion Cristoiu

Ion Cristoiu considera că ar fi povestit despre amestecul serviciilor în evenimentele de la 1 decembrie 1918. Acest lucru nu a fost relatat în presa vremurilor. Redam, integral, editorialul publicat de jurnalist pe blogul sau:

Așa cum am semnalat în Jurnalul meu video de luni, 30 noiembrie 2020, pentru ediția specială, întinsă pe întreaga zi de 1 decembrie 2020, a postului Aleph News, am dat un scurt interviu, înregistrat duminică, 29 noiembrie 2020, jurnalistei Irina Apetrii. Marea Unire n-a intrat în preocupările mele de cercetător din simplul motiv că e un moment supus, ca și Unirea de la 1859, ca și Războiul de Independență, vorbelor mari, sunând a gol, ca un butoi de tablă, scoase la tarabă cu prilejul Zilei de 1 decembrie, când tot politicianul român își strigă în Piața Mare a Media patriotismul de sulemeneală. Cu atât mai puțin m-am preocupat de reflectarea Marii Uniri în Presa vremii, temă obosită de exploatarea sărbătorească de până acum, ocolită din punct de vedere strict profesional.

Interviul, cu întrebări originale, în afara clișeelor frecventate de presă când vine vorba de Marea Unire, m-a obligat să mă aplec și asupra unei chestiuni lăsată până acum deoparte:
Presa vremii a abordat Evenimentul numit Marea Unire în chip profesionist sau în chip propagandistic?

Citind transcrierea interviului – el a fost difuzat video pe 1 decembrie 2020 – mi-am dat seama că ar merita să public, pe post de editorial zilnic, varianta online a dialogului. Așa cum mai mult ca sigur cititorii vor observa răspunsurile mele caută să evite capcană adevărurilor de-a gata de până acum despre Marea Unire.

Irina Apetrii: Ce însemna un breaking news în 1918? Cum era îmbrățișat de către presă?
Ion Cristoiu: Nu cred că exista breaking news în 1918 pentru simplu fapt că Marea Unire a fost, să zicem așa, cu un barbarism, reflectat de o presă de atitudine. Nu aveam la vremea respectivă, cu excepția „Universului”, o presă de informație exactă și cu atât mai puțin televiziuni de știri. Putem vorbi de breaking news la televiziuni de știri, pentru că e vorba de un fapt care se petrece acum și care sparge ecranul. La vremea respectivă – ați văzut și dumneavoastră, că ați studiat – erau publicații militante, menite a crea emoții și atitudini și nu a informa. Dar chiar dacă ar fi fost televiziuni de știri și presă on-line, că numai acestea pot face breaking news, n-ar fi fost breaking news, deoarece decizia adunării de la Alba Iulia nu a avut în imediat un efect juridic. Efectul juridic a fost în clipa când s-a dat Decretul de alipire. Doar Decretul semnat de Regele Ferdinand a schimbat realitatea prin transformarea României Mici în România Mare.

Irina Apetrii: Totuși cele mai importante subiecte de atunci erau scrise pe prima pagină. Unirea a fost pe prima pagină, deci era un subiect important pentru vremea aceea. Vreau să vă spun că am găsit în cotidianul „Universul” la data de 2 decembrie următoarea frază: „La Alba Iulia e sărbătoare mare azi”. Având în vedere că vorbim de 2 decembrie cum explicăm acel „azi”?
Ion Cristoiu: Tema Marii Uniri în presă a fost tratată din 1990 și până acum, dar și înainte, într-unul din modurile cele mai simpliste cu putință. Ea a fost folosită exclusiv pentru a dovedi entuziasmul popular de la temelia Evenimentului. Orice referire la relația dintre informație și atitudine a fost ocolită. Această temă n-a fost tratată profesionist. Adică hai să vedem la rece, ca și cum n-am fi nici români, nici ruși, la rece, ca profesioniști, cum a fost tratat un eveniment de către presă. Ce mijloace s-au folosit, cum s-a evidențiat atitudinea politică a publicației față de eveniment, ce informații de culise s-au dat. Dacă s-ar fi tratat profesionist s-ar fi descoperit că Marea Unire n-a fost un eveniment de Breaking News, pentru că ziarele se antedatau. Până după al Doilea Război Mondial ziarele apăreau la prânz antedatate. Deci ziarul care are data de 2 decembrie 1918 apăruse practic la București în după amiază de 1 decembrie 1918. Ediția care apărea cu data de a doua zi se trimitea în provincie astfel încât a doua zi era cumpărată departe de capitală ca și cum ar fi apărut în ziua respectivă. Această antedatare a jucat feste multora care nu știu și se întreabă: Cum adică azi se petrece Evenimentul dar el e abordat în ziarul cu data de a doua zi? Cine urmărește Lovitura de stat de la 23 august 1944, dacă nu știe chestia cu antedatarea, rămâne cu gura căscată văzând că publicațiile datate 23 august 1944 vorbesc mai departe de Alianța dintre România și Germania împotriva Bolșevismului. Abia cele datate 25 august 1944, tipărite așadar pe 24 august 1944 (Lovitura a fost dată seara târziu), scriu de dușmănia dintre România și Germania și Prietenia cu Uniunea Sovietică.

Irina Apetrii: Cum a îmbrățișat presa maghiară acest eveniment? Știu că nu a alocat foarte mult spațiu în paginile ziarelor.
Ion Cristoiu: Pentru a vedea raportul dintre presa română și presa maghiară trebuie să vă spun câte ceva despre trucurile meseriei. Cine a făcut ziare de-a lungul vremii știe. Un eveniment poate fi considerat uriaș în funcție de unde îi e locul în pagină. Dacă e Marea Unire și ziarul e românesc, dai un titlu mare, care acoperă întreaga pagină întâi. Continui grupajul despre Marea Unire pe pagina 3, nu pe pagina 2; aceasta a fost totdeauna pagina de mărunțișuri, deoarece privirea celui care deschide ziarul cade pe pagina 3 și nu pe pagina 2. Creezi astfel cititorului credința că e vorba de un eveniment deosebit, un eveniment istoric, de o rară importanță. Dacă erai din presa maghiară căutai să diminuezi importanța evenimentului (nu de alta, dar te adresai cititorilor unguri, pentru care evenimentul nu era deloc plăcut) și atunci Marea Unire era expediată la pagina patru sau cinci, de regulă într-o notiță, gen și Altele. Dacă vă uitați și în istoria presei românești, locul atribuit unui eveniment în ziare dă valoare evenimentului. Vă dau un singur exemplu: moartea prin asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu, că tot a fost Sfântul Andrei, în presa carlistă, că era încă presa carlistă, cred că a fost o știre pe undeva, nu știu, pe pagină a patra. C-a fugit de sub escortă. În momentul în care a venit guvernarea legionară ceremonia de înmormântare a Căpitanului a ocupat pagina întâi a tuturor ziarelor. Cine și-ar fi putut permite s-o expedieze la și Altele?!

Irina Apetrii: Dacă s-ar întâmpla azi ar fi un breaking news evenimentul de la 1 Decembrie 1918? Ce cuvinte credeți că ar folosi jurnaliștii noștri ca să descrie evenimentul. Vizualizați niște titluri.
Ion Cristoiu: Azi, când avem televiziuni și site-uri care publică în flux continuu, Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 i s-ar consacra toată ziua. De altfel în redacții s-ar ști deja programul, ar fi deja Documentele (cum se întâmpla în prezent cu desfășurarea unui Congres al unui partid) și s-ar face planuri de reflectare cu mult înaintea zilei de 1 decembrie 1918. Avem ziua cutare, avem documentele, se vor face următoarele talk show-uri, se vor stabili invitații, moderatorii, chiar și materialele documentare. În cazul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 s-ar pregăti materiale documentare despre lupta românilor din Transilvania și pozele celor implicați în Evenimentul de la Alba Iulia, în frunte cu Iuliu Maniu. Echipele tv ar fi la Alba Iulia cu o zi înainte și de la eveniment vor transmite în direct cei trimiși la fața locului. Fiind vorba de un mare eveniment pentru România, vor fi acolo vedete ale posturilor tv. Mai mult ca sigur titlurile n-ar fi prea diferite în materie de bombasticism de cele date de presă românească de la vremea respectivă. Dar repet, titlurile ar fi la fel de bombastice ca și cele din presa lui 2020 despre Ziua de 1 decembrie.

Irina Apetrii: Poate mai bombastice.
Ion Cristoiu: Mai bombastice. Oricum nu și-ar îngădui nimeni să dea știrea c-a leșinat cineva la Adunare sau că – lucru adevărat- în textul final fără știrea lui Iuliu Maniu autonomie a fost înlocuit cu autonomie provizorie. Cele mai multe titluri ar fi gen O zi mare pentru România sau un Moment istoric. Da, un moment istoric mai mult ca sigur, pentru că la noi totul e istoric, chiar și scurgerea streșinilor când se topește zăpada.

Irina Apetrii: Mai am o provocare. Dacă dumneavoastră ați fi fost jurnalistul anului 1918, cum ar fi arătat articolul semnat de dumneavoastră de pe prima pagină a unui cotidian.
Ion Cristoiu: În nici un caz entuziast. Deci editorialul meu ar fi fost o analiză, aș fi analizat la rece ca eveniment politic, aș fi spus că a fost totuși un eveniment organizat, hai să fim serioși, n-a fost spontan, a fost organizat. Aș fi arătat mecanismele prin care el a fost organizat și aș fi făcut profeție, pentru că, atenție, este premergător deciziei administrative care e Decretul de alipire. Deocamdată s-a cerut alipirea. Și probabil aș fi făcut speculații în cât timp va avea loc alipirea. Adică în cât timp va fi dat acest decret. Mai mult ca sigur, dacă aș fi condus și un ziar, aș fi dat neapărat amănunte de culise despre implicarea serviciilor secrete românești din România Mică în această afacere. Sigur dădeam un articol. Și mai mult ca sigur că era articolul cel mai interesant. Adică încercând să arăt – foarte bună provocare – că eu nu cred în lucruri spontane. A fost un moment foarte bun în istoria României, dar a fost un moment pregătit, nici nu se putea altfel.





Comentarii
Adauga un comentariu