Ion Cristoiu: Personalitatea numărul unu a anului 2020: Renate Weber, Avocatul Poporului

Ion Cristoiu scrie pe blogul său despre personalitatea anului 2020. Jurnalistul considera ca Renate Weber, Avocatul Poporului este, în viziunea acestuia, personalitatea anului precedent. Din aceste considerente, Ion Cristoiu oferă mai multe argumente. Redam, integral, postarea publicată de Ion Cristoiu pe blogul său:

Am reprodus într-o ediție anterioară a rubricii Gândurile lui Cristoiu de pe cristoiublog.ro topul 10 personalități și zece evenimentele ale anului 2020, realizat pentru postul Aleph News și difuzat de acesta pe 31 decembrie 2020. Printre cele 10 personalități ale lui 2020 din Topul realizat de mine nu se număra Personalitatea anului 2020, Renate Weber, Avocatul Poporului. N-am trecut-o din două motive:

Ar fi trebuit să fie pusă pe primul loc. Ori acest loc era ocupat, în Top de Dumnezeu. Nici Renate Weber, om cu bun simț, n-ar fi fost încântată să fie trecută, într-un top înaintea lui Dumnezeu.
Atât în cazul Personalităților, cât și al evenimentelor, Topul meu avea multe momente de bășcălie. Înscrierea Renatei Weber într-un top de o asemenea atmosferă ar fi ciuntit rolul însemnat pe care l-a avut în 2020 Avocatul Poporului pentru toți cei care mai cred că nici un Pericol nu poate justifica negarea democrației.
Ca personalitate a anului 2020, Renate Weber nu putea fi expediată în puținele cuvinte rezervate de mine fiecăreia dintre personalități.
A venit momentul să scriu că orice top al Personalităților lui 2020 s-ar face trebuie s-o cuprindă pe Renate Weber.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Dacă aș conduce un Trust de presă i-aș acorda fără să clipesc diploma de Personalitatea numărul unu a anului.
Și cum la acordarea unei astfel de diplome se simte nevoia unor argumente pentru care o persoană a fost declarată Personalitatea numărul unu a anului, aș trimite imediat la comentariile dedicate de mine lui Renate Weber de-a lungul anului 2020:

Despre cum o Lege PSD-istă din 2004 e folosită de Klaus Iohannis pentru a legifera în chip anticonstituțional (27 aprilie 2020), comentariu care prefața publicarea unor ample fragmente dintr-un dialog susținut cu Renate Weber pe cristoiublog.ro
Două instituții care nu s-au lăsat șantajate de regimul Klaus Iohannis: CCR și Avocatul Poporului (7 mai 2020)
CCR n-a negat dreptul Guvernului de a sancționa încălcarea legii în Pandemie. A negat dreptul Guvernului de a face lucruri de mântuială (9 mai 2020)
Ludovic Orban – un Liviu Dragnea updatat (20 iunie 2020)
Slavă Domnului, CCR nu s-a lăsat intimidată de manipularea grosolană prin presa miluită a opiniei publice (26 iunie 2020)
Toate aceste comentarii erau dedicate gestului făcut de Renate Weber, ca Avocat al Poporului, de a contesta la CCR, pe 16 aprilie 2020 ca neconstituționale o serie de prevederi din Ordonanțe de urgență prin care se impunea o serie de limitări ale drepturilor individuale și a CCR de a confirma pe 6 mai 2020 sesizarea.

La vremea respectivă, nu m-am sfiit a proclama gestul drept un moment istoric. Revăzând anul 2020, nu numai că voi confirma dar voi și întări acel verdict din aprilie 2020.
Scriam la vremea respectivă în comentariul Două instituții care nu s-au lăsat șantajate de regimul Iohannis: CCR și Avocatul Poporului:

„De ce istoric? Se vor întreba și pe bună dreptate mulți cititori. În definitiv, ar putea replica aceștia, din punct de vedere al statului de drept nu s-a întâmplat altceva decât un exercițiu obișnuit. Avocatul Poporului a sesizat CCR în legătură cu neconstituționalitatea unor legi, iar CCR a dat dreptate în mare parte instituției. Astfel de momente s-au petrecut și se vor mai petrece mult timp de acum încolo, evident câtă vreme România va rămâne o democrație.
Calificativul de istoric e dat de mine în urma raportării la context a deciziei CCR.

Am mai scris și am mai spus că România, asemenea tuturor statelor democratice ale Lumii de azi, a exersat în premieră o realitate dată de un Pericol pentru cetățenii săi. De-a lungul Istoriei, existența unui Pericol, nu de puține ori supradimensionat prin manipulare, a fost un excelent pretext pentru politicieni de a îngrădi drepturile omului. Și politicienii au îngrădit drepturile omului, au făcut exerciții de dictatură în plină democrație, fără a stârni nu revolta, dar nici măcar supărarea cetățenilor. Ba mai mult, înfricoșați de manipularea mediatică, toți cetățenii au fost în astfel de împrejurări fericiți că li se încalcă drepturile. Mulți au cerut mai multe îngrădiri. E un fenomen întâlnit în istoria modernă în cazul ascensiunii fascismului și comunismului. Pentru fasciști Pericolul era întruchipat de evrei, de masonerie și chiar de democrație. Pentru comuniști, de dușmanul de clasă.

Declanșarea Crizei Coronavirus a însemnat și în România limitarea de către regim a libertăților individuale. Dar nu numai atât. Declanșarea Crizei a însemnat și punerea la îndoială a chiar democrației. Repet, în aplauzele Poporului. În acest context, multe instituții ale statului de drept din România – presa, parlamentul, Opoziția s-au trezit intimidate de fericirea Poporului de a fi călărit în chip antidemocratic. A semnala abuzurile Puterii, emiterea unor documente neconstituționale, crearea cadrului pentru furt din avutul statului, a denunța cenzurarea presei au devenit în România un act de curaj. Prin sesizarea CCR pe 16 aprilie 2020, Avocatul poporului și prin decizia de miercuri, 6 mai 2020, CCR au demonstrat că sunt instituțiile care nu se lasă șantajate de manipularea opiniei publice în favoarea exercițiilor antidemocratice. Riscând să fie calomniate, amenințate de politrucii puterii, de presă Miluită, de mașinăria Serviciilor de pe rețelele sociale, cele două instituții au atacat deciziile prin care regimul Iohannis folosind drept pretext pericolul Coronavirus s-au dedat la un exercițiu de dictatură. Un asemenea fapt nu poate fi decât salutat drept concretizarea învățăturii că Nasc și în România lui Coronavirus adepți curajoși ai democrației. Ai democrației pe care n-o poate pune la îndoială nici măcar Apocalipsa.”

Cele două instituții și-au asumat un risc imens:
Cel de a fi țintele unei campanii de terfelire din partea Puterii – Guvern, Președinție, lideri PNL, Presa miluită, ONG-uri mituite – cum rar s-a mai întâmplat în postdecembrism.

Dacă ar fi să compar curajul celor două instituții, de departe cel asumat de Avocatul Poporului ocupă primul loc. Fără a diminua curajul CCR, nu trebuie să uităm că:

1.Avocatul Poporului e reprezentat de o singură persoană: Renate Weber.
CCR însemna 9 persoane.
Altfel primești valul de atacuri, de mârlanii, de acuzații, de insulte, de punere la îndoială când ești un grup și altfel când ești o singură persoană.
Dar nu numai atât.
O întreagă campanie condusă de premierul de atunci, Ludovic Orban, a vizat înlocuirea Renatei Weber. Ea continuă și acum, ba chiar a devenit mai periculoasă după venirea la Putere a Gărzilor Roșii maoiste, cum le-am putea spune demnitarilor și parlamentarilor USRPLUS. Și CCR e vizată. Numai că în cazul CCR se cere desființarea instituției. Lucru dificil dacă ne gândim că trebuie modificată Constituția. În cazul Renatei Weber demiterea e mai simplă. Firește, Renate Weber și-a îndeplinit exemplar îndatoririle din fișa postului. Avocatul Poporului e Avocatul cetățenilor și nu al statului. Putea însă să nu facă nimic, văzând în postul respectiv o sinecură. Și cum în România a-ți îndeplini îndatoririle din fișa postului e un act de mare curaj, mai ales când îndeplinirea intră în conflict cu tendințele dictatoriale ale Puterii, Renate Weber e o veritabilă eroină.

2.Renate Weber e cea care a avut inițiativa de a contesta Ordonanța de urgență asumându-şi riscul de a intra prima în conflict cu întreaga mașinărie a regimului. De aceea, Renate Weber e cea care s-a confruntat primă cu campania de pedepsire pentru c-a îndrăznit.
Sunt doar câteva argumente pentru a o declara pe Renate Weber personalitatea numărul unu a anului 2020.
Argumente cruciale pentru că nimic nu e mai riscant pentru o personalitate decât să înfrunte nu numai dictatura Puterii, dar și complicitatea propriului popor cu Puterea.