Ion Cristoiu: Zece lecții pentru consilierii Președintelui

1.Cartea Bay of Bigs declassified. The Secret CIA Report on the Invasion of Cuba, practic publicarea Raportului făcut în 1961, după dezastrul din Golful Porcilor, de Inspectorul General al CIA, Lyman Kirkpatrick, păstrat secret 37 de ani, vorbește de un o scriere publicată postmortem a lui McGeorge Bundy, consilierul pe Securitate Națională a lui Kennedy despre cele 10 lecții ale dezastrului care a fost Operațiunea Zapata:

„În primul rînd, consilierii preşedintelui trebuie să vorbească tare în Consiliu.

În al doilea rînd, secretul nu trebuie niciodată să prevaleze asupra gîndirii atente și a studiului.

stirilebzi.ro

Se oferă salarii atractive, asigurare privată de sănătate, tichete cadou! Ce farmacie caută angajați

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

În al treilea rînd, preşedinte şi consilierii săi trebuie să ghicească chiar și planurile militarilor.

În al patrulea rînd, trebuie să estimăm inamicul fără speranţă sau frică.

În al cincilea rînd, cei care au de oferit sfaturi ori soluții majore trebuie ei înșiși să facă treburile necesare.

Al şaselea, dorinţele preşedintelui trebuie să fie complet transpuse în practică și el trebuie să știe la rîndu-i în chip complet starea de spirit a prietenilor săi ale căror vieți le va afecta deciziile sale.

A şaptea, alegerile forțate sînt rareori la fel de necesare pe cît par și focul poate fi mult mai fierbinte decît tigaia.

A opta, ceea ce este şi nu este implicat în orice decizie specifică parţială trebuie întotdeauna examinat în întregime.

A noua: Ceea ce este mare în scară trebuie să fie întotdeauna deschisă, cu toate consecinţele de deschidere.

A zecea: Succesul este ceea ce reuşeşte.”

Consilierul se referă, firește, la lecțiile trase de președinții americani din dezastrul care a fost Operațiunea Zapata, parte a Cuba Project. Eu însă cred că lecțiile sînt valabile pentru orice președinte, pentru orice demnitar și pentru orice lider politic în fața unei decizii. Remarc, de exemplu, adevărul că în ședințe consilierii trebuie nu numai lăsați, dar și stimulați să-i exprime opinia despre o chestiune. Dar mai ales remarc faptul că toți cei care dau sfaturi ar fi bine să puie osul la treabă, pentru că e lesne să-ți dai cu părerea; e greu însă să trudești pentru pentru aplicare în viața a părerii tale.

2.Din Nae Ionescu rețin acest pasaj care trădează o surprinzătoare ironie despre România lăsată la voia întîmplării:

„Dumnezeu are grijă el de marile probleme ale națiunii acesteia. Dar de problemele statului român nu poate avea el grijă. Una dintre aceste probleme domină astăzi, în răgazul de pace pe care-l avem și de care ne bucurăm: problema muncii românești. Sigur lucru este că acest stat român dominat de munca romînească. Milioane de brațe care muncesc brazda și duc greul în industrie sînt în covîrșitoare măsură românești. Oricînd recunoașterea acestui lucru ar fi în primejdie, brațele acestea sînt gata să dovedească valoarea și voința lor de existență.

Dar, oricît am vrea să romantizăm lucrul, munca anonimă, munca brațelor oarbe, fără conștiința conducerii și a științei, fără putere și fără comandă, resemnată la o veșnică acțiune de ascultare și de execuție, nu ajunge să întemeieze și să justifice durabil un stat.” (Nae Ionescu, Munca românească, în Cuvîntul, 10 iunie 1929).

3.Tacitus, portretistul de geniu, despre Sabina Poppaea, în Anale, Cartea a XIII-a:

„Această femeie avea totul afară de un suflet cinstit. Într-adevăr, mama sa, care le întrecea în frumusețe pe toate femeile din vremea ei, îi dăduse glorie, și frumusețe; averea Sabinei Poppaea nu era mai prejos de strălucirea neamului; atrăgătoare în vorbă, avea și o minte isteață. Înfățișarea ei arăta cumințenie, faptele însă dezmăț.”