News Flash:

Istoria Justitiei in Principatele Romane

3 Iulie 2001
1335 Vizualizari | 0 Comentarii
A treia putere in stat, dupa cea legislativa si executiva, institutia judecatoreasca a cunoscut de la inceputuri si pana in prezent o evolutie continua. Deoarece Justitia reprezinta o institutie extrem de importanta pentru viata sociala, merita de vazut care sunt pasii urmati de-a lungul vremii si care au fost momentele ei cruciale, mai ales in Moldova.

Randuiala judecatoreasca in secolul XIX

Regulamentul Organic din secolul XIX cuprinde in capitolul VII dispozitiuni privitoare la instituirea organelor de judecata, la conditiile de admisibilitate in functiile judecatoresti, la stabilitate, la incompatibilitate, la recuzare si la vacantele si concediile judecatorilor. Instantele de judecata erau judecatoriile tinuturilor, care judecau in prima instanta toate cauzele civile, comerciale si penale. Judecatoriile tinutale erau compuse dintr-un presedinte si doi judecatori. Urmau apoi divanurile de apelatie ca instante de apel in cauze civile si penale. Divanurile de Apel erau impartite in doua sectii (civila si corectionala) si compuse dintr-un presedinte si judecatori al caror numar varia de la patru la zece. Tribunalul de Comert Galati avea rolul de instanta de apel in litigii comerciale si dispunea de un presedinte si trei judecatori. La Iasi functiona Tribunalul de Politie sau Curtea Criminala, compus dintr-un presedinte si doi judecatori, care judecau pricinile mici corectionale. Divanul Domnesc era instanta suprema. Pe langa presedinte, care era insusi domnitorul Moldovei, existau trei judecatori numiti de el si trei alesi de Adunarea Obsteasca. In afara de aceste organe pentru cauze marunte de prea mica insemnatate, se infiintau atunci judecatoriile de prin sate, de impaciuire, compuse din preotul parohiei si din trei jurati alesi de locuitorii satului pe timp de un an.
Numirea judecatorilor la toate celelalte instante judecatoresti se facea de catre Domn dintre boieri, afara de judecatorii Tribunalului de Comert, care se alegeau dintre negustori. Judecatorii se numeau din trei in trei ani si daca in acest interval de timp se aratau merituosi si aveau o conduita buna, puteau fi mentinuti in slujba inca doua legislaturi. Judecatorii puteau ramane in functie pe viata cu avizul Adunarii Obstesti si aprobarea Domnului.
Concediile erau acordate de presedinte pana la zece zile in curs de sase luni. Pentru concedii mai mari, cererile judecatorilor se adresau Logofetiei Dreptatii (marele logofat), care le inainta apoi Domnului pentru avizare. In afara de concedii, judecatorii aveau parte atunci si de vacante judecatoresti: de Craciun - o saptamana, de Pasti - doua saptamani, iar toamna - intre 25 septembrie si 25 octombrie. Judecarea cauzelor urgente era asigurata de un judecator de serviciu desemnat de presedinte.
Aceste reglementari au fost mentinute si dupa abrogarea Regulamentului Organic, pana la 24 ianuarie 1861, cand s-a promulgat legea pentru infiintarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Principatelor Unite Moldova si Tara Romaneasca. Prin aceasta lege se statorniceste jurisdictia, procedura si competenta instantei supreme si se organizeaza grefa si Ministerul Public al ei. Sub titlul "Randuiri la Curtea de Casatie" se stabilesc conditiile de numire si de stabilitate ale membrilor ei si ai Ministerului Public. Pentru posturile de consilieri sau procuror se cerea varsta minima de 30 de ani, diploma de doctor sau licentiat in drept ori calitatea de profesor de drept la facultatile din Principate timp de sapte ani.
Pe 1 iulie 1905 s-a adus o modificare legii Curtii de Casatie prin infiintarea unei noi sectiuni, numita sectiunea contenciosului administrativ, pentru judecarea cauzelor cu actiuni impotriva actelor administrative de autoritate care ar viola un drept patrimonial, precum si contra refuzului acestor autoritati de a rezolva o cerere relativa la un asemenea drept. Sapte ani mai tarziu s-a extins inamovibilitatea si asupra procurorilor generali si a procurorilor de sectiuni in aceleasi conditiuni ca si membrii Inaltei Curti.

Legea de organizare judecatoreasca din 1865

In iulie 1865 s-a promulgat legea de organizare judecatoreasca. Aceasta prevedea ca organe de judecata Judecatoriile de Plasa, Tribunalele Judetene, Curtile de Jurati, Curtile de Apel si Curtea de Casatie.
Judecatoriile de plasa sau de ocol erau de trei categorii: categoria I - cele din orasele mari capitale de judete, categoria a II-a - celelalte capitale de judete si categoria a III-a - cele situate in resedinta plasilor.
Tribunalele erau cate unul de fiecare judet. Cinci dintre ele aveau mai multe sectii si anume: Ilfov - 5, Iasi - 4, Dolj - 3, Covurlui si Prahova cate doua. Tribunalul sau sectiunea se compunea dintr-un presedinte, doi judecatori si un supleant. Parchetele tribunalelor cu mai multe sectiuni se compuneau dintr-un prim-procuror si cate un procuror de fiecare sectiune. La tribunalele cu mai multe sectiuni, primul presedinte repartiza la sectiuni prin tragere la sorti pe toti membrii tribunalului, pentru ca un membru sa nu functioneze doi ani consecutiv la aceeasi sectie. Tribunalele de judete erau impartite in doua clase: la clasa I intrau orasele Bucuresti, Iasi Galati, Focsani, Braila, Ismail, Giurgiu, Ploiesti, Birlad, Botosani, Turnu-Severin, iar celelalte din restul capitalelor de judet erau de clasa a II-a.
Curtile de Apel erau patru pe teritoriul tarii: la Bucuresti, Iasi, Craiova si Focsani. Trei membri ai Curtii de Apel formau Camera de punere sub acuzare.
Ministrul Justitiei era capul Ministerului Public. Procurorul general al Curtii de Apel era seful tuturor parchetelor tribunalelor din circumscriptia Curtii si avea drept de control asupra membrilor.
Pe langa fiecare tribunal erau agenti judecatoresti ce purtau denumirea de portarei. Ei erau numiti dintre persoanele cu bune purtari si cu ceva studii, preferandu-se cei care au ocupat functii judecatoresti. Judecatorii inamovibili nu incetau functiunile lor decat prin demisie sau destituire. Acestia nu puteau fi transferati fara consimtamantul lor, nici chiar prin avansare. Magistratii inamovibili atinsi de o boala incurabila sau lipsiti de plenitudinea facultatilor mintale incetau de a practica aceasta meserie in urma unui examen medical cerut de Ministerul Public din ordinul ministrului Justitiei.
Pedepsele disciplinare in randul magistratilor erau: prevenirea, cenzura, mustrarea cu pierderea salariului pe o luna, suspendarea provizorie de la 15 zile la doua luni si destituirea.

Portareii sau agentii judecatoresti

Legea de organizare judecatoreasca din 9 iulie 1865 instituie pe langa fiecare tribunal o seama de agenti judecatoresti numiti portarei, avand drept conditii de admisibilitate o buna purtare si o oarecare invatatura. Pentru organizarea serviciului portareilor s-a promulgat chiar in 1900 o lege care prevedea ca agentii judecatoresti apartin de puterea executiva, formand un corp auxiliar al ordinului judecatoresc. Ei sunt supusi la aceleasi reguli privitoare la cumul, incompatibilitate si scutiri prevazute de legea de organizare judecatoreasca.
Portareii nu erau platiti din banii statului, ci din taxele fixate printr-un regulament de administratie publica pe care le percepeau pentru diferitele acte ce le indeplineau. In 1902, portareii au fost declarati functionari publici si chiar cei titrati au fost asimilati in ordinea ierarhica a ordinului judecatoresc cu supleantii, substitutii si ajutorii de judecatori de ocol. Pentru portareii si sefii lor netritati, legea mai cuprinde o dispozitiune favorabila: cei care au functionat cel putin cinci ani in aceasta calitate vor putea exercita profesiunea de aparator sau procurator pe langa judecatoriile de ocoale.

Rolul Marii Uniri in evolutia Justitiei

Prin Marea Unire de la 1 decembrie 1918, in componenta statului national roman au intrat institutii judecatoresti mostenite din trei state. Pentru unificarea acestora a fost votata legea pentru organizarea judecatoreasca din 25 iunie 1924. Prin aceasta lege s-a urmarit ridicarea nivelului magistraturii si asezarea ei pe locul cuvenit fata de importanta sa in organismul de stat. De aceea, legea are o serie de dispozitii cu tendinta vadita de a face din magistratura puterea independenta conform principiilor constitutionale si a o pune la baza organizarii statului ca piatra fundamentala si ca organ de incredere.
Organizarea examenului de capacitate capata o importanta deosebita atat prin compunerea comisiei cat si prin materia si urmarile lui. Astfel, unul dintre subiectele acestei testari era legislatia aflata in vigoare in provinciile recent intrate in componenta statului national - Transilvania, Bucovina si Basarabia.
Pentru a garanta o selectie reala in corpul judecatoresc, legea instituie Consiliul Superior al Magistraturii ca instanta care efectiv avea misiunea de a face triajul necesar si folositor intre diversi aspiranti. In acest scop, Consiliul Superior al Magistraturii era obligat ca pentru fiecare post sa aleaga trei candidati, iar aceasta alegere se facea tinandu-se seama de vechime si notele calificative cuprinse in cazierele individuale.
Pentru asigurarea unei totale independente a ordinului judecatoresc fata de puterea executiva, legea, conform si cu principiile din Constitutie, stabileste inamovibilitatea magistratilor, extinzand-o si asupra celor din Ardeal. Prin aceasta s-a pus capat nesigurantei magistratilor din Transilvania.
Andrei ASTEFANESEI
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3136 (s) | 22 queries | Mysql time :0.196845 (s)