News Flash:

Istoria pe placi zinc a municipiului Iasi

29 Ianuarie 2006
1374 Vizualizari | 0 Comentarii
•Cateva vrafuri de placi de zinc zac pe holurile municipalitatii iesene •Prea putini stiu ca acestea reprezinta harta muncipiului din 1896 •Ignorate de multi, aceste placi ascund istoria orasului Iasi, descriind prin linii trase cu penita cladirile, strazile si fiecare proprietar din oras

Placi grele de zinc ascund un fragment de istorie a orasului Iasi. Pentru cei care se incumeta sa le deranjeze, placile dezvaluie harta municipiului la 1896, cu strazi strambe, cladiri si parcele cu proprietari. Cea mai veche harta detaliata a Iasului se afla la primarie stivuita pe langa peretii unui hol. Coli de hartie, desenate cu penita, sunt lipite pe placi grele de zinc si au fost folosite pana in 1954. Harta mai poarta si acum semnatura coordonatorului de la 1893-1896, seful Serviciului Plan, ing. Bejan. In plus, fiecare placa poarta o stampila si o semnatura, a unui locotenent-colonel care a recenzat hartile in 1954. "Harta este desenata manual, cu penita, calculele fiind facute cu rigla, raportorul si compasul. Acum este greu de imaginat cata munca inseamna acest lucru. Si, in plus, sunt foarte precise, desi tehnica dupa care sunt facute pare primitiva pentru zilele noastre. Au o marja de eroare de pana in jumatate de metru", a spus Gheorghe Salceanu, seful Serviciului GIS (Sistem Geografic Informatizat) din cadrul primariei. De fapt, la usa acestui Serviciu, pe hol, placile cu harta Iasului si-au gasit un nou camin. Harta este acum in stare jalnica. Ingalbenite de timp, colile de hartie pastreaza urmele unui secol de utilizare sau neglijare, pete de cerneala, picaturi de ploaie. Mai grav este ca o parte dintre ele sunt rupte la margini si deteriorate. Se disting insa liniile trase cu penita acum 110 ani.

Istoria redescoperita

Harta detaliata a Iasului din 1896 putea fi pierduta pentru totdeauna in valtoarea vietii cotidiene. Uitate de multi, neimportante pentru altii, placile si harta pe care o poarta au fost descoperite dupa mai mult de un secol de la realizare. Nimeni nu stia de placile de zinc si ce s-a intamplat cu ele pana la sfarsitul anilor '90. Odata cu renovarea si reconstruirea gradinitei Hecuba din Copou, in apropiere de Sararie, muncitorii au gasit un vraf de placi de zinc, peste 100 de bucati patrate cu latura de aproximativ un metru. Considerandu-le fara importanta, placile au devenit incomode. Mutate de colo - colo, lasate in ploaie si zapada, placile au rezistat. O parte din ele insa au disparut si au luat cu ele parti din oras. Cel mai probabil, placile de zinc au ajuns material reciclabil la vreun centru de colectare a fierului vechi. Insa angajati ai primariei le-au descoperit si au inteles valoarea lor. "Au fost gasite intr-o cladire care a apartinut demult armatei. Erau imprastiate peste tot. Le-am adunat si le-am adus la primarie. Au stat intai intr-un beci, apoi le-am adus aici", a povestit Dorin Savlovschi, inspector in cadrul Serviciului de Cadastru si Amenajarea Teritoriului.
Pentru a le pastra pentru posteritate, Serviciul de Cadastru a chemat in vara anului trecut un fotograf profesionist, care le-a imortalizat pe fiecare in parte.

Planuri mari pentru o harta veche

Personalul primariei are insa planuri mari pentru harta vechiului Iasi. Seful serviciului GIS promite ca va avea grija ca harta si istoria pe care o cuprinde sa nu fie uitata. Mai mult, harta va fi transferata in sistem electronic, urmand ca partile lipsa sa fie cu grija reconstruite. "Vom scana fiecare placa si cu ajutorul programelor de calculator le vom lipi intr-o harta unitara. In format electronic ea va fi astfel disponibila marelui public", a precizat Gheorghe Salceanu. Mai mult, seful GIS vrea ca harta sa fie completata de o istorie scrisa, descrierea Iasului de la sfarsitul secolului XIX. De aceea, cu ajutorul unor istorici si alaturi de alti iubitori ai municipiului si al povestilor sale, vrea sa lege planul orasului de istoria faptelor, a locurilor si a oamenilor care au trait in oras.

Iasul de altadata

Ieseanul de astazi nu s-ar descurca in orasul de la sfarsitul secolului XIX. In schimb, ar recunoaste unele locuri, desi astazi arata cu totul altfel. O calatorie imaginara cu ajutorul hartii din 1896 trebuie sa inceapa de la Gara. Construita in 1870 pe intinsul ses al Bahluiului, cladirea garii era destul de noua si inca stinghera, orasul nu o inglobase. Ca sa ajungi in oras, din piata Garii trasura trecea podul peste asa-numitul sant al orasului, un fel de granita. Strada Garei, ce urma sa devina la inceputul secolului strada Ferdinand, urca panta lina printre case mici inconjurate de gradini. Cladirile importante incepeau aproape de Piata Unirii. Cladirea Academiei Mihailene - Scoala de Belle Arte in 1896 - impresiona prin cupola. Vis-a-vis, aparuse deja Liceul National. Pentru un iesean de astazi, Piata Unirii este de neconceput fara statuia domnitorului Al. I. Cuza. In 1896, aceasta nu exista, dar exista impunatorul Hotel Traian. Pe harta, in fata hotelului este desenata o frumoasa gradina, disparuta pana in primii ani ai secolului XX. Strada Lapusneanu era la acea vreme una comerciala, larga, care facea legatura cu fostul Podu Verde, deja numit strada Carol I. In locul Hotelului Unirea de astazi se deschidea o strada, "a Unirei", care facea legatura cu Strada de Sus (acum bulevardul Independentei). Spre Copou se intalneau case boieresti ascunse printre vii si livezi. Pe harta este marcata in 1896, chiar anul constructiei, cladirea Universitatii. Pe Copou sa vad de fapt urmele unei sistematizari, strazile sunt drepte, parcarile ordonate. La vremea desenarii hartii aparuse si Gradina Copou, care avea deja o vechime de 60 de ani. Bineinteles, Copoul era si o zona rezervata militarilor. De la rondul vechi, inspre Sararie, zona era ocupata de Cazarma Regimentului 7 Calarasi si de Regimentul Stefan cel Mare nr 13. In afara centrului orasului sunt ulicioare strambe, probabil din pamant, si bucati dezordonate de proprietati. Pe harta veche sunt trecute cu grija strada Placerilor, situata in Tatarasi, ca si Movila lui Cuza. Mahalalele erau imprastiate la periferii. Mahalaua Trei Calici era in zona Galata, Sahanaua spre Tomesti, Mahalaua Lautarilor inspre Bucsinescu.

Marirea orasului

Cand Stefan cel Mare vizita Curtea Domneasca de la Iasi, orasul nu ocupa mai mult de 41 de hectare. Dezvoltat pe doua artere principale ce se uneau in fata Curtii Domnesti, targul, al doilea din Moldova, nu avea mai mult de 3.000 de locuitori. Se intindea de la actuala Casa a Modei pana la Curtea Domneasca si Biserica Armeana. Orasul insa a crescut vertiginos dupa ce capitala Tarii Moldovei s-a mutat la Iasi. S-a intins incet - incet pana a cuprins piata Unirii, a urcat spre Copou, a inglobat Ulita Hagioaiei (actualmente B-dul Independentei), a cuprins zona Tatarasi. In timp, de la un targ adunat, orasul si-a intins tentaculele cladirilor pe principalele drumuri care legau orasul de tara. Dezvoltarea s-a oprit brusc, dupa Unirea Principatelor din 1859. Odata pierdut statutul de capitala, orasul s-a concentrat si proprietatile intinse au fost impartite, cladirile ingramadindu-se si ele. De zeci de ori, orasul a fost parjolit, dar s-a ridicat din propria cenusa, a fost ocupat de armate si o parte din istoria Romaniei s-a scris aici. Bombardamentele din al Doilea Razboi Mondial au mutilat orasul si anii comunismului au adus infatisarea de azi a orasului. Acum, municipiul are vise metropolitane, dorind sa inglobeze comunele din jur, intr-un sistem urban modern. Are acum o suprafata 4.600 de hectare, de 100 de ori mai mare decat pe vremea lui Stefan cel Mare, si are peste 300 mii locuitori.
Lucian SCHIOPU
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1451 (s) | 22 queries | Mysql time :0.026451 (s)