News Flash:

La Boc... comanda!

18 Decembrie 2008
994 Vizualizari | 0 Comentarii
Emilian Marcu
Faptul de a scrie o tableta pe saptamana la ziar are si o parte destul de incomoda. Abia terminasem articolul ce urma sa apara in BUNA ZIUA IASI, articol ce purta titlul "In pat... cu dusmanul" si deodata, iata ca vine marea surpriza. Conform unui obicei al casei, domnul T. Stolojan isi inainteaza, fara nici un comentariu, renuntarea la desemnarea facuta, desemnare pe care o primise cu un entuziasm greu de stopat, dar si de imaginat.

Ce l-a determinat sa ia aceasta decizie nimeni nu stie. Poate ca nici chiar el nu stie exact de ce numai lui i se intampla toate acestea. Dupa toate cele intamplate, dupa suita de renuntari (specialitatea casei), putem trage concluzia ca T. Stolojan contrazice chiar preceptele biblice si anume: Nu da, Doamne, omului cat poate el duce. Acest precept nu este valabil si in cazul lui. El se pare ca nu poate duce nimic. Dar, in definitiv, problema Romaniei nu este T. Stolojan, ci chiar formarea noului guvern care sa conduca in aceasta perioada cu totul speciala. Si cine era cel mai nimerit si mai potrivit om in care sa aiba incredere totala presedintele T. Basescu daca nu omul de casa, gornistul de serviciu de pe redutele politice, Emil Boc? Si iute, pe nebagare de seama, prestidigitatorul de exceptie al tarii scoate din palaria cotroceniana porumbelul, alb si imaculat, numai bun de guvernat pe care il indeamna sa zboare. Il husuieste cum se spune in popor. Dupa ce fumul alb de la palatul Cotroceni, transformat asa cum spunea cineva mai demult, in palatul Trei coceni, se lasase peste tara si peste cele doua partide asezate comod in pat cu dusmanul de moarte ca in Patul lui Procust, pentru domnie, dupa ce perechile erau deja formate: Geoana si Elena Udrea, Ponta si Raluca Turcan, Hrebenciuc si Sulfina Barbu, in locul lui Emil Boc cu Oana Mizil se instaleaza acum, confortabil, Anca Boagiu si astfel perechile erau gata de... guvernare. Insa iata ca se da la Boc... comanda. Ceea ce se stabilise, cu surle si cu trambite in Parteneriatul pentru Romania a devenit un sublim Pact cu diavolul pentru a trece puntea spre guvernare, spre butoiul cu miere, dar care se afla bine proteguit de un alt butoi, cel cu pulbere.
Astfel, din comentator al unor intamplari mai mult sau mai putin politice, ma vad si eu pe data transformat intr-un cronicar dramatic, dar nu la un teatru de mare anvergura, ci doar la un biet teatru de revista cu iz provincial.
Parca imi vine sa spun, cu oarecare naduf, ca personajul despre care se spune ca ar fi fost desemnat (dar eu nu mai am nici o incredere ca nu vor mai exista surprize) sa fie premierul Romaniei este... prea mic pentru un razboi asa de mare. Sau poate ca tocmai din aceasta cauza a fost desemnat, pentru ca la Cotroceni nu se mai gasise material suficient pentru un costum de premier mai... mare. Dar aceasta chiar ca nu are nici o relevanta intr-o lume atat de trepidanta si de plina de rasturnari spectaculoase.
Abia astept sa ma trezesc dimineata sa vad ce vraji a mai facut... Asta si alte rasturnari, tot la fel de spectaculoase, la teatrul de revista, in viitor, ca nu au intrat zilele in sac.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1516 (s) | 22 queries | Mysql time :0.042066 (s)