News Flash:

Lacrimi de Florii, Bucurie de Inviere

3 Aprilie 2010
1123 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat
Motto: "Osana, Fiul lui David; Binecuvantat este Cel Ce vine întru Numele Domnului! Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9)

Atunci cand Sfanta Cetate, Locasul-Pacii Sfintit Domnului Dumnezeu, Ierusalimul – rasuna cu vuiet mare de strigatele poporului care aclama intrarea Invatatorului si Proorocului puternic în fapta si în cuvant, Iisus din Nazaretul Galileii ... – Hristos, bland si smerit, calare pe manzul asinei, patrundea în incinta prin Poarta de Aur, trist, ganditor, fara zambet. Astazi, mareata Poarta sta închisa, fiind zidita cu multi ani în urma, pentru a preveni – desarta stradanie! – o a doua astfel de intrare a Hristosului ... numai ca a doua Lui venire va fi pe norii cerului, cu putere si cu slava multa. Scris este: "Toata judecata Tatal a dat-o Fiului?! (Ioan 5, 22). Vacarmul urias domnea pretutindeni. Oamenii frematau. Inimile se zbateau. Ochii plangeau si radeau totodata. Pasari zburau înfiorate. Micile vietuitoare fugeau ascunzandu-se peste tot. Din toate acestea, însa, nimeni nu pricepea nimic. Ucenici si straini deopotriva, Apostoli si gura-casca laolalta, toti, într-un singur cuget, visau la regatul liber de puterea Cezarului si iesit de sub stapanirea romana, condus de un Mesia care îi hraneste gratis, înmultindu-le zilnic, fara nici un efort, painile si pestii, tamaduindu-le instantaneu bolnavii de tot felul, fata de care nu au de platit nici un impozit. Nici macar pe cel al recunostintei – doar totul li se cuvenea de la sine, doar erau poporul ales!... Si aceasta desi Iisus îi avertizase în nenumarate randuri: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta"!(Ioan 18, 36) In clipa aceea, în ochii întelegerii lor, Hristos nu mai era decat un tradator; unul care îi dezamagise total. Drept pentru care L-au abandonat pe loc. De altfel, înca de pe Tabor, dupa ce vazusera cu ochii lor slava dumnezeiasca stralucind din Iisus Fiul Lui Dumnezeu, cei doi fii ai lui Zevedeu, Iacob si Ioan, aveau de-si pregatit locurile de-a dreapta si de-a stanga lui Hristos in împaratia Sa. (Matei 20, 21) Asadar, desi ucenici aflati nemijlocit si permanent în preajma Mantuitorului, nici macar ei nu erau în stare sa priceapa taina dumnezeirii Lui Iisus, Om si Dumnezeu, Persoana cu doua firi, doua lucrari si doua voiri. Si pentru ei, ca si pentru toti ceilalti, ramanea un om obisnuit, cel mult împarat pamantesc. Ingandurarea si tristetea Lui Hristos nu erau fara motiv. Peste numai cateva zile, cei care acum îsi vor fi asternut hainele în calea Lui sub picioarele asinului care-L purta, si care vor fi înaltat deasupra capului Sau stalpari de finic, cantare de biruinta cantand, glas înaltand si graind "Osana! Osana! Osana! Binecuvantat este Cel Ce vine întru Numele Domnului" - aceiasi aveau sa strige iarasi cat îi tineau puterile: "Rastigneste-L! Rastigneste-L! Rastigneste-L!" (Luca 23, 21). De fapt, suferinta Lui Iisus Insusi nu interesa pe nimeni. Derutati si manevrati, manipulati de circul teatral si jocul impresionist al arhiereilor Ana si Caiafa, consternati de gestul de mascarada al sfasierii vesmintelor, oamenii se raliau instinctiv racnetelor acestora: "A hulit! Ce ne mai trebuie martori!... Este vinovat de moarte." (Matei 26, 65-66) "ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul" (Ioan 11, 50). Varful paharului l-a umplut fuga ucenicilor si lepadarea lui Petru. Sarmanul de el... "se blestema cu juramant zicand: nu stiu pe omul acesta!" (Marcu 14, 71).

Poate ca tocmai groaza aceasta care îi astepta pe ucenicii Sai L-a facut pe Iisus sa I se roage Tatalui în gradina Ghetsemani cu atata compatimire încat sudoarea I se prelingea pe frunte ca picaturi de sange...! Si desi au trecut de atunci mai mult de doua mii de ani de rugaciune neîncetata, totusi nimeni nu a mai putut sa sufere pentru lume, pentru oameni si pentru mantuirea lor atat cat a suferit atunci, în miezul noptii aceleia, Fiul Lui Dumnezeu. De altfel, nici nu s-a mai gasit altcineva care sa-si dea trupul ca mancare si sangele ca bautura tuturor, ca leac izbavitor de moarte si eliberator de iad! Iata-L! Parasit, abandonat si lepadat de ucenicii nepriveghelnici, ramas singur, împresurat de ostasi salbatici si judecatori nemilosi, Mesia Cel Adevarat Isi înalta privirea catre Cer, cerand de acolo iertarea tuturor. In noapte, doar cohorta si legiune, bate si toiege, sabii si suliti ca la un talhar acum Il duceau la Ana si Caiafa sa fie judecat si osandit. Invesmantat în hlamida rosie, batut, scuipat, încununat cu spini, hranit cu fiere, adapat cu otet, tintuit în cuie pe Cruce, biciuit, palmuit, îmbrancit, ducandu-si în spate Crucea pana la capat, Mantuitorul lumii va fi pironit pe lemn ca Jertfa Suprema pentru pacatele acesteia: "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe unicul Sau fiu L-a dat la moarte pe Cruce" (Matei 3, 16). Iata darul de multumire si recunostinta adus de creatura Ziditorului ei, ofranda de iubire a omenirii pentru Dumnezeu: palmele, pumnii si biciuirile ostasilor, înjuraturile si hulele carturarilor, blasfemiile si huiduielile multimilor, eliberarea ucigasului Baraba, populismul, demagogia, politicianismul si fatarnicia lui Pilat (care îsi spala demonstrativ si ironic mainile zicand "nevinovat sunt de sangele Dreptului Acestuia" Matei 27, 24) ca si împungerea cu sulita în coasta – ca rasplata adusa Celui Ce din dragoste l-a facut pe om cu suflet viu, cu voie de sine stapanitoare, împarat al fapturii ... – neascultator si calcator de porunca! (Facerea 3, 7).

Tabloul sinistru al Calvarului de dinainte de Inviere nu este altceva decat momentul adevarului, lectia de religie, ora cunoasterii rautatii din om – care ajunge sa îl covarseasca deplin atunci cand acesta se îndeparteaza daca nu chiar se leapada de Dumnezeu. Atunci ca si acum, vinderea, prinderea, arestarea, legarea, întemnitarea, schingiuirea si rastignirea Lui Iisus arata pur si simplu ce se ascunde în om atunci cand da piept cu Adevarul. Cine stie, poate ca, ramasi în supunere prin ascultare de cuvantul Domnului, Adam si Eva ar fi ajuns totusi la o anumita cunoastere a raului; aceasta însa fara a se mai salbatici, fara a-si pierde harul blandetii, curatiei si cuminteniei; adica fara sa cada. Cazand însa, lantul monstruos si dureros al slabiciunilor, gresealelor, pacatelor si rautatilor ce au potopit veacul acesta a culminat în cele din urma cu deicidul. Fiul Lui Dumnezeu a fost Jertfa jertfita pe Altarul împacarii omului cu Dumnezeu. Sangele Lui care a însangerat Pastele acelui an al istoriei lumii a spalat prin dragostea de care era plin tot pacatul si toata necuratia din sanul omenirii, prin dezlegarea universala împlinita de Hristos pe Cruce: "nu le socoti lor pacatul, iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34). Odata cu pogorarea de pe Cruce, punerea în mormant si pecetluirea acestuia prin pravalirea pietrei uriase ne aflam cu totii brusc în cuprinsul unei lumi fara Dumnezeu: "intuneric s-a facut peste fata a tot pamantul" (Matei 27, 51)– firea cazuta în spasmele si chinurile golirii de harul care o umpluse oarecand pana la caderea omului acum plange patimirea cu trupul a Celui Ce o facuse. Presimtea oarecum apropierea restaurarii prin aceasta, numai ca aceasta rastignire întru mantuire a suferit-o nu vechiul Adam, ci Adam Cel Nou venit în lume cu Duhul Cel-de-viata Facator: "Hristos a înviat din morti cu moartea pre moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le !". Cantarea deja bimilenara de vesnica biruinta îsi are adeveririle ei. O adeveresc mai întai Iosif cel cu bun chip din Arimateea ca si Nicodim cel întelept care în taina asteptau mantuirea de la Domnul. O adeveresc mironositele femei, care primele au vestit Apostolilor Invierea Domnului atunci cand, venind cu miruri la mormant, tanguindu-se si îngrijorandu-se "cine ne va pravalii piatra de la usa mormantului?" (Marcu 16, 3)- au avut bucuria sa-i cuprinda picioarele si sa I le sarute auzind cele dintai îndemnul "Bucurati-va!"(Matei 28, 9). O adeveresc si Apostolii însisi care au alergat la mormant si au vazut giulgiurile singure zacand si s-au întors acasa mirandu-se de cele întamplate. O adevereste iertarea lui Petru de la Marea Tiberiadei. O adeveresc Sfintii Apostoli Luca si Cleopa carora pe drumul Emausului li se vor deschide ochii ca sa-L cunoasca la frangerea painii. O adeveresc cutremurul de la miezul noptii, stralucirea cea cu multa lumina, îngerii cei înfricosatori, ostasii cei adormiti si, nu în cele din urma, marturia sutasului: "cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta" (Marcu 15, 39). Dar o adevereste pana si talharul din dreapta Lui si castigarea Raiului cu acel "pomeneste-ma Doamne cand vei veni întru Imparatia Ta" (Luca 23, 42)– "azi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23, 43)! De altfel, intrarea prin usile încuiate, frica ucenicilor, scepticismul îndoielii lui Toma – toate acestea sunt argumente care arata pamanteste ca într-adevar Hristos a înviat! Iar razvratirea iudeilor, minciuna si clevetirea ca, dand bani, ucenicii L-ar fi furat noaptea, ca si mituirea soldatilor "cu bani multi" (Matei 28, 12)- au ramas ca o umbra a diavolului, ca o mostenire a fiului pierzarii, Iuda, radacina necredintei si a ateismului.

Pe tronul Slavei, la Scaunul Dumnezeirii, firea omeneasca demult cazuta, acum odihneste restaurata în Iisus Hristos. Iata-i pe Adam si Eva dobandind iertarea cu bucurie mare si fara de lacrimi iarasi în raiul cel iubit, în care reintrand la Pomul Vietii, acum L-au gasit pe Hristos – din Care tot cel ce mananca în veci nu va muri. Intru adancul iadului Lumina a cuprins si înghitit întunericul cel fara fund, sufletele celor adormiti au primit prin aceasta dezlegarea de lanturile mortii, si în cele treizeci de ore în care a propovaduit Vestea cea Buna în iad, Iisus l-a legat pe Satanail în strafundul iadului, iar "cei drepti alergau cu pasi repezi spre lumina cea neapropiata a Invierii" (Penticostar). Intr-un cuvant "iadul s-a amarat ca s-a golit, ca s-a surpat, ca s-a amagit" (Sfantul Ioan Gura de Aur "Cuvant la Inviere"). Mai înainte vazand cu Duhul, Psalmistul, Regele lui Israel si Proorocul David canta Invierea cu peste o mie de ani înainte de Hristos: "Invieze Dumnezeu! Risipeasca-se vrajmasii Lui! Piara de la fata Lui toti cei ce-L urasc pe Dansul!" (Psalm 67, 1) "Cat este de sfanta aceasta noapte de mantuire!" "Praznic al praznicelor si Sarbatoare a sarbatorilor" "Aceasta este ziua pe care Domnul a facut-o sa ne bucuram si sa ne veselim întru dansa !" "Lumineaza-te, lumineaza-te Noule Ierusalime ca slava Domnului peste tine a rasarit!" "Precum se topeste ceara de la fata focului, asa piara pacatosii de la fata Lui Dumnezeu!". (stihuri din Slujba Invierii). La toate acestea, dincolo de ele si mai presus de toate sta dragostea necuprinsa, nemarginita si mai adanca decat adancul cel mai adanc si mai înalta decat toate cele mai înalte a Maicii Lui Dumnezeu;... dar si suferinta Ei! Ca ascutisul sabiei strapuns-a inima Ei calvarul si drumul Crucii Fiului Ei!... Dar bucuria Invierii copleseste povara Crucii, cum spune Olivier Clement – "ca dincolo de trupul mortii se arata în plenitudine dumnezeiasca trupul slavei". Inaltat la cer, nestricacios si transfigurat prin vesnica îndumnezeire, Trupul inviat al Mantuitorului îsi va trimite lumina atotcuprinzatoare si atotstapanitoare pretutindeni în cer si pe pamant si în cele mai de jos ale pamantului: "In mormant cu Trupul, în iad cu Sufletul ca singur Dumnezeu, în rai cu talharul si pe scaun ai fost Hristoase cu Tatal si cu Duhul pe toate umplandu-le Cela Ce esti necuprins!". Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si Maica Domnului pururea cu sfanta si desavarsita smerenie vegheaza din launtrul inimii Taina Invierii prin dragostea de mama fata de fiu, cantarile Bisericii alinandu-I durerea si sarutandu-I lacrimile astfel: "Iara Tu Preacurata Nascatoare de Dumnezeu veseleste-Te întru Invierea Celui Nascut al Tau!".(Axionul Invierii).

In suflet purtandu-le pe toate acestea, de doua mii de ani crestinii pregatiti prin curatire si îndreptare, cu sufletele luminate vin în noaptea sfanta spre a se împartasi cu Sfintele Taine, cu Trupul si Sangele Celui Inviat, marturisind prin comuniune de simtire adancul Tainei: "Hristos a Inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le!" (Troparul Invierii).
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3873 (s) | 22 queries | Mysql time :0.276093 (s)

loading...