News Flash:

Lautarul Clocoteala

17 Aprilie 2008
9322 Vizualizari | 2 Comentarii
Ionel Dura
• Tigan autentic, nascut intr-o mahala de muzicanti din Podu Iloaiei, Ionel Dura, poreclit Clocoteala, este poate ultimul artist tigan autentic pe care-l mai are orasul Iasi • Dura a cantat intreaga viata, de la varsta de 12 ani, a fost un autodidact, furand piesa dupa piesa de la lautarii versati, caci n-a urmat nici o scoala • Repertoriul sau, impresionant nu doar pentru ca artistul nu stie sa scrie, ci pentru vastitatea sa, cum numai la artistii veritabili poate fi intalnita, incepe de la valsuri celebre, tangouri, polci, romante, sarbe, pana la varietati din spatii culturale foarte diferite, germane, frantuzesti, evreiesti, rusesti etc. • "Eu sunt tigan pur, dar sa ma intelegi bine, tigan care vorbeste corect tiganeste si romaneste si care respecta spiritul nealterat al tiganilor adevarati. Am cantat toata viata si am sa cant pana ce mor si dupa. Muzica este sfanta, ca si familia", a marturisit Ionel Dura • Artistul este tipul de tigan artist universal al carui repertoriu cuprinde numai muzica de calitate, de la lautareasca, sarbeasca, vieneza pana la spaniola, ruseasca, evreiasca, frantuzeasca, cu nenumarate stiluri specifice acestor arii

Acordeonul i-a luat locul sufletului. La varsta de 58 de ani, toti petrecuti cantand la acordeon, aproape ca nu mai are nici cuvinte caci valsurile, romantele sau acordurile mai vioaie, o polca, de exemplu, ii tin loc de orice forme lingvistice de comunicare. Tigan autentic, nascut si crescut intr-o mahala de tigani muzicanti din Podu Iloaiei, Ionel Dura, poreclit Clocoteala, este ultimul lautar veritabil din Iasi. A cantat cu Tutu, fiul regretatului dirijor Ion Baciu, a fost membru al orchestrei de muzica populara Perinita alaturi de care a castigat numeroase premii, membru al Uniunii de Creatie Interpretativa a Muzicantilor din Romania, membru al orchestrei de la Metalurgica, de unde si primeste pensie. Dar a cantat, noapte dupa noapte, si in localurile Dunarea, Cotnari si Stejari, iar acum, chemat de studenti sau de simpli amatori, tamaduieste sufletele celor care cauta o muzica interpretata fara falsuri. Repertoriul sau, impresionant nu doar pentru ca artistul nu stie sa scrie, ci pentru vastitatea sa, cum numai la artistii veritabili poate fi intalnita, incepe de la valsuri celebre, tangouri, polci, romante, sarbe, pana la varietati din spatii culturale foarte diferite, germane, frantuzesti, evreiesti, rusesti etc. "Mai intai am fost tobosar, dar de la 12 ani cant la acordeon. Am cantat la toata lumea, bogati sau saraci, bucurosi sau tristi. Am pentru sufletul fiecaruia ceva de cantat. Acordeonul este viata mea", isi incepe povestea Ionel Dura. Cum era traditia, s-a insurat la 13 ani, la 17 ani a plecat la Iasi, gasindu-si un apartament in Pacurari, iar la 20 de ani avea 4 copii. S-a angajat la Metalurgica, iar dupa program, seara de seara, vreme de multi ani, Dura a cantat in localurile Dunarea, Stejar si Cotnari, unde si-a creat o faima. Din trupa sa faceau parte Sandu Bobarnac, un anume Mitica, la pian, Ari Munteanu si Turcanu. "Trebuia sa lupt pentru ca aveam copii. Am patru flori, patru copii si am luptat ca ei sa fie bine. Luam salar dupa atestat. Nu mi-a placut sa cant manele, asa ca am invatat mereu noi piese si ma simteam si eu bine afland noi variatii muzicale, si clientii erau mirati cum un tigan stia atatea sa cante", a mai spus lautarul.

Tigan autentic


Imbracat la costum, cu cravata si un palton, lautarul se tine mandru, iar cand paseste lasa impresia unui om pe care viata grea, desi l-a macinat, nu pare a-l fi coplesit. Pe strada, poate fi zarit mereu cu acordeonul tinut pe un umar si, cu mersul galant, este o figura pitoreasca, cum rar mai poate fi intalnita prin Iasi. Artistul tine foarte mult la onoarea sa, nu a cantat niciodata la coltul strazii si nici nu a cerut bani de pomana. Nici n-a avut nevoie, pentru ca lumea l-a apreciat foarte mult, a avut mereu bani si a reusit sa-si ajute si cei patru copii. Si, dupa cum arata, cu modestie, "si-a pus capul la contributie" si a obtinut un repertoriu impresionant de larg. "Mie sa nu-mi spuneti rrom. Ce-i asta, vreun rachiu, o Jamaica? Eu sunt tigan pur, dar sa ma intelegi bine, tigan care vorbeste corect tiganeste si romaneste si care respecta spiritul nealterat al tiganilor adevarati. Am cantat toata viata si am sa cant pana ce mor si dupa. Muzica este sfanta, ca si familia", a mai aratat artistul. Frumusetea sa apare ca una spirituala, cum multi nu o au. Isi iubeste sotia, Maria, pe care o ia aproape peste tot pe unde mai merge, mai putin seara, cand canta in localuri. Aceasta este a doua sotie, prima i-a murit si era, ca si actuala, romanca. "Nu-s frumos, ca asa a fost proiectul, dar asculta-mi muzica", recunoaste lautarul.

Mahalaua


Dura s-a nascut intr-o mahala din Podu Iloaiei, de unde a venit la Iasi cand abia implinise 17 ani. Formarea sa ca artist a fost in acea mahala ticsita de lautarii autentici din Podu Iloaiei. Tatal sau a cantat la armonica, iar bunicul sau a fost saxofonist. "Eu ma trag de loc din Bucovina... Dar parintii mei, stabiliti la Podu Iloaiei, m-au crescut aici, intr-o mahala. Am pus capul la contributie si am invatat sa cant, ca nimeni nu a stat sa ma ia cu incetu`. Am furat piese de la maestri, am repetat singur... Nu canti o Zaraza dupa o ureche proasta. Lautarii mei din Podu Iloaiei m-au invatat multe. Uite matale, Maria Radu, Romica Puceanu sau regele muzicii Gica Petrescu au cantat cu staif, cum se zice. Acestia sunt modele pentru mine", a mai spus Clocoteala, tiganul lautar.

tigan autentic mahalaua
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

Bulibasha  | #33857
Imi pare bine ca a aparut un articol despre acest om. Are toate calitatile sa fie considerat un om implinit : nu-si reneaga originile, stie sa faca ceva si e printre cei mai buni din domeniul sau, are o familie, are o pasiune care, din fericire pentru el, e si meseria sa si, cel mai important, e impacat cu conditia sa. Cred ca nu sunt multi oameni care se pot lauda cu asa calitati si ca ar trebui luat drept exemplu. Cand o sa ajungem toti sa fim ca el in domeniul nostru si la nivelul nostru, o sa fim fericiti.
dan-y  | #33858
e super tare acest tzigan. eu l-am vazut prima oara acum doi ani la un targ de oale in copou. eram cu sotia mea. el era in preajma unui artist care facea portrete la trecatori iar acest "tzigan lautar" era, se pare prieten cu artistul caci ii tzinea companie buna cu cantecele sale. asa am vz ca atragea pe trecatirii curiosi de muzica acordeonului sau. am stat cu sotia mea in fata acestor artisti cel cu acodeonul si portretistul pana s-au despartit si ne-am uitat la el (la tzigan) si nu ne mai dezlipeam privirea caci ne fascinase si prin simpla lui infatisare
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1330 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019819 (s)

loading...