News Flash:

Leacul promisiunilor fara acoperire

27 Noiembrie 2008
643 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Dobrescu
Ma uit si ma minunez. Rareori o campanie electorala mai desantata ca asta. Intr-o vreme zisa de criza, cand parca s-ar impune sa fim mai stransi la punga, s-au cheltuit sume uriase pentru afise cat blocurile cu zece etaje, benere, mitinguri, concerte menite sa atraga tineretul, pomeni de toate soiurile (de la alimente la electrocasnice), spoturi publicitare, caravane, emisiuni radio si TV etc. Bineinteles, cei mai risipitori s-au dovedit tocmai candidatii care, nu mai departe decat acum o luna, se plangeau de lipsa banilor si promiteau, de nevoie, campanie austera. Dar atunci cand se vor deconta cheltuielile, se va constata ca partidele au dispus in scripte de subsidii modice, incapabile sa acopere nici macar pe un sfert dezmatul propagandistic la care am fost martori. Ce s-ar fi putut face in folosul public cu atata banet, n-are decat sa-si imagineze fiecare. Curios e ca si partidele si candidatii lor nu realizeaza inutilitatea unei asemenea risipe. Si unele si ceilalti isi inchipuie ca vor castiga voturi daca alegatorii vor da nas in nas, oriunde s-ar intoarce, cu fotografiile etern zambitoare ale aspirantilor la fotoliile de parlamentari, daca, la orice ora din zi sau din noapte, vor vedea chipurile acelorasi pe sticla televizorului, daca vor fi poftiti sa asculte nu stiu ce formatie la moda sau daca vor pleca acasa de la mitinguri cu sacose pline cu bunuri de stricta necesitate si cu mintile impuiate de promisiuni. Promisiunile, desantate si ele, au constituit, de altfel, sarea si piperul in aceasta campanie. Rareori s-au putut auzit angajamente mai trase de par, asigurari mai fara acoperire, descrieri mai imbietoare ale viitorului imediat. Toate resursele de imaginatie ale candidatilor au fost puse la treaba spre imbrobodirea bietilor alegatori, tratati aidoma naivilor gata sa inghita orice minciuna, cat de gogonata. Nu cred ca electoratul nostru de azi e mai avertizat decat cel de ieri sau de alaltaieri. Are, in schimb, un bine dezvoltat instinct de conservare si o zestre de scepticism care-l impiedica sa ia de bun tot ce i se spune. Politicianul se iluzioneaza ca, daca e ascultat cuviincios, daca nu e contrazis ori nu e luat la goana, se cheama ca lumea il si incuviinteaza. Am asistat, mai demult, la o intrunire electorala a opozitiei. Timp de doua ceasuri, vorbitorii s-au intrecut sa le explice oamenilor in ce masura alegerea lor este garantia bunastarii viitoare a tuturor. "Sunt intrebari?", s-a interesat cineva de la masa prezidiului. Nu erau, asa ca adunarea s-a spart in aplauzele generale. La iesire, un mosneag isi trage vecinul de limba: "Ei, ce parere ai?" Vecinul se gandeste o clipa, apoi zice: "Da-i in ma-sa! Zicem ca ei si facem ca noi." Un analist politic incerca sa ne convinga cu orice pret ca promisiunile goale ar fi un fel de "sine qua non" al campaniilor electorale si ca e fara sens sa lupti impotriva lor. Eu cred ca acest nenorocit obicei ar putea fi, cu un dram de bunavointa, starpit, daca, sa zicem, neonorarea angajamentelor electorale ar atrage, automat, sanctiuni penale. Probabil ca spectrul catorva ani buni de puscarie le-ar reteza candidatilor elanul de a promite marea cu sarea.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4193 (s) | 22 queries | Mysql time :0.297288 (s)