News Flash:

Legea fructului oprit

1 Iunie 2007
1194 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Dobrescu
- Aud ca faci o istorie a plagiatului. - Mda! - Si ca e gata. - Aproape. Sta sa iasa primul volum. - Si ca te ocupi acolo si de scrierile anterioare Legii presei din 1862. - Asa e. - Pai bine, domnule, nu stii ca pana atunci proprietatea intelectuala nu era reglementata la noi? - Ba stiu. Dar mai stiu si ca, mult inainte, autorii plagiau constienti ca faptuiesc un act reprobabil. - Ei as! Adica aveau constiinta pacatului inainte ca acesta sa fie definit in vreo pravila? - Fireste. Crezi ca degeaba ii scria Leon Dianeu lui Mitru Perea, in Epistolia ce premerge Tiganiada (1812), ca "aceast' opera nu este furata, nici imprumutata de la vreo alta limba", ci e "chiar izvoditura noao si orighinala romaneasca" (desi scrisoarea insasi era inspirata dintr-o Introduzione a' leggitori compusa de italianul Baretti la 1763)? Sau ca, in prefata la Gramatica poeziei (1831), Heliade se scuza pentru ca era sa omita numele celui din care a tradus, dupa care adauga: "odata era rusine a se mandri cu lucru strein, acum insa lumea este mai blanda, si pielea leului o intrebuinteaza si alte vietuitoare"? Legea morala a rusinat hotia intelectuala si pana sa faca obiectul legii civile. Dovada poetul Stamati, care, tot pe atunci, cerea, in numele autorilor romani, dreptul de a plagia aidoma marilor scriitori ai lumii. Cu alte cuvinte: de ce ei da, iar noi nu? - Asa o fi. Numai ca, de teama sanctiunilor din lege, furturile de texte s-au comis, dupa 1862, mai rar si mai cu fereala. - Da' de unde! S-au inmultit. O veritabila epidemie a jafului intelectual s-a instapanit de atunci in cultura noastra. Noi suntem mai sensibili la pirateria literara, insa majoritatea corsarilor mintii nu s-a recrutat din randurile beletristilor, ci dintr-ale altor categorii profesionale. La 1881, revista Contemporanul de la Iasi nu mai prididea cu numaratul plagiatelor faptuite de istorici, matematicieni, geografi, naturalisti, filozofi, juristi, pedagogi. - Si juristi? - De ce te miri? Doar Legea din 1862 era copiata dupa legea frantuzeasca de la 1793. Si, ca sa vezi pana unde s-a putut merge, prima cercetare romaneasca asupra proprietatii literare si artistice, publicata la 1893 de Const. Hamangiu, era pe jumatate plagiata dupa o teza de doctorat sustinuta la Grenoble in 1867. - Insinuezi ca aparitia legii a stimulat hotia de bunuri intelectuale? - Nu insinuez, spun de-a dreptul. Cunosti vreo lege, cat de aspra, care sa fi descurajat semnificativ minciuna, furtul ori crima? Exista, in schimb, o lege psihologica infailibila, a fructului oprit, careia i s-a supus si prima femeie. Potrivit ei, orice interdictie nu numai ca genereaza dorinta de a o incalca, dar inventeaza si mijloacele de materializare a intentiei. Stimulati de prevederile legii, plagiatorii au gasit si ei solutii ca sa i se sustraga, printre cele mai noi figurand mult indragita teorie a intertextualitatii, la rigoare o legitimare a copierii nerusinate. - Daca inteleg bine, n-avem nici o sansa sa scapam de plagiatori. - Sa scapam, in nici un caz. Am putea, totusi, sa-i punem, pe cei descoperiti, la locul meritat. Or, noi nici macar asta nu facem. Ba, cateodata, le mai gasim si scuze.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1360 (s) | 22 queries | Mysql time :0.021280 (s)