News Flash:

Liberalismul - individul si proprietatea

29 Iunie 2000
947 Vizualizari | 0 Comentarii
Liberalismul, ca fenomen politic si mai ales economic, coincide cu nasterea si ascensiunea burgheziei (secolele XVII-XVIII). Militand pentru acordarea unor sporite libertati democratice (de aici denumirea de "liberalism"), doctrinarii acestui curent, carora li s-au adaugat reprezentantii noii clase sociale, au proclamat principiul noninterventiei statului in economie. Devenit adevarata piatra de temelie a unei societati in continua schimbare, respectivul principiu reclama exercitarea deplina a atributiilor proprietatii, adica libertatea agentului economic de a poseda bunuri, de a le utiliza si a dispune de ele in vederea organizarii si desfasurarii unor activitati economice lucrative.
Libertatea economica, concept deosebit de important in liberalism, inseamna initiativa agentilor economici de a dezvolta, mentine sau restrange activitatile pe care le desfasoara, precum si a dispune de bunurile pe care le poseda si de a se angaja, in mod liber, intr-o multime de acte de schimb cu alti parteneri de afaceri. Cu alte cuvinte, libera initiativa este concretizata in independenta de care se bucura proprietarul de a adopta decizii de orice natura in toate problemele care privesc activitatea sa economica si in legatura cu bunurile care intra in proprietatea lui. Este usor de intuit ca libera initiativa, ca modalitate a libertatii economice, cunoaste cea mai mare dezvoltare in conditiile proprietatii private, conducand la initierea unor activitati economice eficiente, atat pentru proprietari cat si pentru societate. Lozinca liberalismului (atribuita economistului francez Gournay) a fost si inca este "Laissez-faire, laissez-passer " (lasati sa se faca, lasati sa treaca), prin care se solicita libertatea generala a individului in domeniul spiritului, opiniei si actiunii economice.

Ca fenomen strict politic, liberalismul devine o doctrina importanta in secolul al XIX-lea. Interesant este faptul ca termenul de "liberal" in acceptiunea sa politica nu provine din Anglia sau Franta (cele mai dezvoltate tari ale epocii respective) cum ar parea normal la prima vedere, ci din Spania anului 1810 (sub forma de "liberales"). Lasand la o parte toate complicatiile ivite in decriptarea sensurilor si diferentelor dintre liberalismul in general si liberalismul de partid, putem spune ca partidele autointitulate liberale sau cele care desi nu se numeau asa duceau o astfel de politica (la fel ca in Statele Unite ale Americii) faceau din libertate si individualism posesiv crezul lor politic.

In Romania secolului trecut, cele mai multe dintre gruparile de nuanta liberala existente in acea perioada vor semna - in timpul guvernarii partidei conservatoare - coalitia de la Mazar- Pasa (1875), moment recunoscut ca data de nastere a Partidului National Liberal.
Intre 1876-1888, guvernarea liberala a trecut la materializarea programului de modernizare a societatii romanesti, perioada care a coincis cu adoptarea a numeroase legi cu caracter economic sau privind organizarea unor sectoare importante ale statului precum armata, invatamantul, teritoriul. De asemenea, in aceeasi epoca s-au adus modificari importante Constitutiei de la 1866 ce au vizat reducerea colegiilor electorale dar si mentinerea votului cenzitar. Liberalii s-au mai aflat la conducerea tarii, pana la declansarea primului razboi mondial, intre 1895-1899, apoi intre 1907-1910, cand datorita Rascoalei taranesti din 1907 s-a vorbit pentru prima data serios de exproprierea marilor proprietati agricole si de improprietarirea taranilor, dar chestiunea a fost amanata pana dupa terminarea razboiului.
Dupa formarea Romaniei Mari, doua partide vor juca un rol important pe scena politica a tarii: Partidul National Liberal si Partidul National Taranesc. Cu o singura sincopa, perioada interbelica este dominata net de liberali care cultiva teoria liberalismului politic, care afirma ca burghezia trebuie sa se manifeste in calitate de clasa sociala conducatoare, supervizand instaurarea echilibrului social in societatea romaneasca. Din nefericire, in acelasi timp, au avut loc si multe tulburari in sanul PNL, de multe ori terminate prin desprinderea anumitor fractiuni si constituirea altor formatiuni liberale. Familia Bratianu (originara din Moldova) va da, in continuare, cele mai mari personalitati politice liberale.
Cursul normal al democratiei romanesti interbelice a fost intrerupt pe data de 31 martie 1938, cand printr-un decret-lege semnat de regele Carol al II-lea erau desfiintate toate partidele si gruparile politice. In 1944, formatiunile politice reapar pe scena politica dar cel de-al doilea razboi mondial care se indrepta spre final schimbase radical datele problemei. Mai oportunist decat marele sau rival - Partidul National Taranesc, Partidul National Liberal incearca sa supravietuiasca prin acceptarea unor compromisuri cu Partidul Comunist Roman, dar in 1947 conducerea PNL anunta incetarea activitatii tuturor organizatiilor sale, ceea ce reprezenta disparitia din viata politica.
Reinfiintat la inceputul lui 1990, Partidul National Liberal s-a vrut continuatorul vechiului partid liberal. Din pacate, conducerea si cei mai multi dintre membrii acestui partid nu s-au ridicat la inaltimea inaintasilor lor. Lipsa unei doctrine liberale clare si in concordanta cu noile realitati ale Romaniei n-au facut decat sa complice inutil situatia economica a tarii. Faptul ca dupa patru ani de participare la guvernarea tarii, PNL nu s-a aratat deloc interesat de regimul proprietatii denota ca mai trebuie sa treaca mult timp pana cand liberalii vor incepe sa-si (re)cunoasca propriile idealuri.
Catalin ONOFREI
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1303 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014486 (s)