Eveniment-Social

Locul in care Teoctist s-a intalnit cu Dumnezeu – FOTO

Publicat: 25 apr. 2011

@ Manastirea Sihastria, locul unde PF Teoctist i-a calcat pe urme Sfantului Onufrie @ Pestera Sfantului este la un pas de prabusire @ Distrugerea locului sfant au inceput-o comunistii

La doar cateva zeci de kilometri de Botosani, intr-o padure seculara, se afla pestera in care a trait timp de 25 de ani unul dintre cei mai mari sfinti romani. Sapata intr-un mal calcaros, in apropiere de izvoarele Bahluiului si pe malul raului Vorona, pestera Sfantului Onufrie nu este o destinatie turistica cunoscuta. De existenta ei mai stiu doar localnicii, care merg, din cand in cand, sa aprinda o lumanare. In urma cu 40-50 de ani, la pestera Sfantului veneau in pelerinaj mii de femei si copii, care simteau nevoia sa implore ajutorul divin. Putini stiu ca, in urma cu cateva zeci de ani, fostul Patriarh Teoctist a petrecut un an in pestera si in Manastirea Sihastria.

Sfantul Onufrie a fost rus la origine

Vorona este o comuna situata la aproximativ 20 de kilometri de Botosani, devenita celebra prin asezarile monahale care au atras, de-a lungul timpului, elita politica a tarii. Diversi lideri de partid, inclusiv „liber-cugetatorii” Nicolae Ceausescu si Ion Iliescu, si-au gasit timp sa zaboveasca la umbra zidurilor Manastirii Vorona. Putina lume stie, insa, ca la cativa kilometri de aceasta, in inima padurii, se afla pestera in care a locuit aproape 25 de ani cel care a fost canonizat sub numele de Sfantul Onufrie de la Vorona. Rus la origine, Sf. Onufrie s-a stabilit in zona in secolul al XVIII-lea si este considerat ctitorul duhovnicesc al Manastirii Sihastria Voronei. A murit in primavara anului 1789, pe 29 martie, in zilele sarbatorii Invierii Domnului. De-a lungul timpului, pestera a devenit atat loc de rugaciune, cat si de pelerinaj. Din pacate, in acest moment, locul in care a vietuit unul dintre sfintii romani, sarbatorit de crestinii ortodocsi, este amenintat cu disparitia.

Ascunsa in inima padurii

Termen slav „vorona” se traduce prin „cioara”, iar batranii din zona spun ca vatra satului a fost, candva, o poiana in care se mai adunau, uneori, ciorile. Accesul la Pestera este dificil si se face pe vechiul drum al manastirii. Din Vorona se ajunge la lacasul de cult pe un drum asfaltat, dupa parcurgerea a aproximativ 1,5 kilometri. Mai departe, in padure, este drumul „spre Schit”, cum spun localnicii, sau spre Manastirea Sihastria Voronei, asa cum apare in documentele oficiale. Drumul pietruit, care serpuieste usor printr-o padure de brazi, se poate parcurge si cu masina, dar in mare parte este strabatut de carute, care se intorc pline cu lemne de foc. La aproximativ 8 kilometri de Vorona, se inalta manastirea de calugari care poarta hramurile „Buna Vestire” si „Sfantul Onufrie”. Din acest loc, in drum spre Pestera, se mai poate merge cu masina o distanta de aproximativ 2 kilometri, dupa care calatorii sunt nevoiti sa urce pieptis, pe un traseu turistic marcat cu „cruce albastra”.

A ramas doar altarul

Traseul pana la pestera este dificil si dureaza in jur de o jumatate de ora. Dupa ce este strabatuta o padure tanara, o „mlada” cum spun localnicii, se intra in zona de stejari, fagi, ulmi si frasini. Nimic nu mai pare sa indice ca te afli intr-o padure din Subcarpatii Moldovei, peisajul abrupt din zona fiind caracteristic zonei montane. Cararea serpuieste printre copaci, in apropiere de albia paraului Vorona, pana la pestera sapata intr-o stanca de calcar. Din loc in loc apar gauri in pamant, facute de satenii care au cautat lut, materie prima esentiala pentru casele din chirpici construite atat in Vorona, cat si in Oneaga. Pestera te intampina fara sa impresioneze, aratand mai mult a lacas de cult parasit, aflat in prag de autodemolare. Cativa copaci, crescuti in pamantul de deasupra scobiturii in stanca, s-au aplecat si, in curand, se vor prabusi. A ramas doar altarul, unde credinciosii merg sa aprinda candele si lumanari.

Ani de puscarie pentru distrugerea Pesterei

Distrugerea a ceea ce a fost Pestera Sf. Onufrie a inceput, potrivit localnicilor, in anii ’60. Imediat dupa instaurarea regimului comunist si dupa colectivizare, un secretar de partid zelos a considerat ca lacasul de cult din inima padurii nu-si are rostul. Asadar, a demolat chiliile construite in jurul grotei, iar din lemnul recuperat a construit un oficiu postal in Vorona. Satenii cred ca pedeapsa divina l-a atins pe respectivul demnitar comunist, pe nume Lupu, pentru ca autoritatile de la acea vreme l-au arestat si condamnat pentru furt de obiecte de cult. Dupa daramarea chiliilor, el ar fi luat acasa icoanele, evangheliile si potirele, iar pe calugari i-ar fi fugarit „la Schit”, adica la Manastirea Sihastria Voronei. Pedeapsa divina sau nu, zona „Schitului” este legata si de un alt mare nume al ortodoxiei romane.
Fostul Patriarh Teoctist a facut parte din comunitatea calugarilor de la Sihastrie, iar numele sau apare inclusiv pe Pisania afisata pe peretele Pesterii. Potrivit acestei scrieri, in Pestera Sfantului Onufrie au fost ascunse odoarele bisericesti in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar in respectiva grota s-a inchinat Preafericitul Teoctist. De altfel, acesta a petrecut un an in grota Sf. Onufrie si in Manastirea Sihastria si, tot el, in calitate de Patriarh, l-a canonizat, pe 9 septembrie 2005, pe Sf. Onufrie. Din soborul de preoti care au oficiat slujba au mai facut parte Daniel Ciobotea, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Pimen Zainea, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, Calinic Argatu, episcopul Argesului, Casian Craciun, episcopul Dunarii de Jos, Laurentiu Streza, episcopul Caransebesului, Vincentiu Ploiesteanul, episcop-vicar patriarhal, Irineu Slatineanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Ramnicului, Ioachim Bacaoanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, si Corneliu Barladeanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Husilor. 

Refugiat in padurile Voronei

Sfantul Onufrie s-a nascut in jurul anului 1700, iar in 1749 era guvernatorul unei provincii din Rusia. Din cauza persecutiilor religioase, la aproape 50 de ani, Onufrie si-a parasit postul si s-a refugiat in padurile Voronei. S-a imprietenit, in 1763, cu cuviosul Paisie Velicicovski, mai cunoscut ca Sf. Paisie de la Neamt. La un an dupa întalnirea cu staretul Paisie, în 1764, Onufrie a intrat în obstea Sihastriei Voronei si s-a retras vreme de 25 de ani într-o pestera pe malul paraului Vorona. Potrivit atestarilor bisericesti, Sf. Onufrie manca doar o data pe zi, dupa apusul soarelui, iar noaptea o petrecea în privegheri, atipind doar doua-trei ore. Restul zilei îl petrecea în tacere si rugaciune, fapt ce i-a adus din partea divinitatii darul facerii de minuni. A murit pe 29 martie 1789 si a fost înmormantat în livada, la radacina unui mar. Dupa putin timp, localnicii au inceput sa vada lumanari arzand si sa auda cantari religioase in jurul mormantului, iar trei calugari care s-au ratacit prin padure au fost condusi pana la pestera de o lumina divina. O alta legenda sustine ca, in iarna anului 1846, domnitorul Mihail Sturdza, aflat la vanatoare, a luat de langa mormantul pustnicului un mar si l-a dat fiicei sale bolnave de epilepsie. Dupa ce a mancat marul, fiica domnitorului s-a vindecat si, drept multumire, Mihail Sturdza a dezgropat osemintele Sf. Onufrie si le-a asezat intr-o racla in altarul de la Manastirea Vorona. Zece ani mai tarziu, cuviosul Onufrie s-a aratat în vis staretului si i-a cerut ca moastele sa fie duse la Sihastrie. De atunci racla cu moastele sfantului cuvios Onufrie se afla într-o firida din pronaosul bisericii din Sihastria Voronei. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, în sedinta de pe 6 iulie 2005, trecerea cuviosului Onufrie în randul sfintilor, cu data de sarbatorire pe 9 septembrie.





Adauga un comentariu