News Flash:

Locul in care tuberculoza face legea

24 Martie 2001
1320 Vizualizari | 0 Comentarii
•Sectia "Pascanu" a Spitalului de Pneumoftiziologie este, in fiecare luna, ultimul adapost pentru cate un semen •Un tanar cu un plaman explodat a fost adus aici de la un camin din Botosani, sub forma unui sac de oase, si la scurt timp a decedat

Intr-o margine a Iasului, strajuit de arbori seculari, dominat de o liniste mormantala, exista un lacas care adaposteste fiinte condamnate la pieire. Ironia soartei face ca in jurul acestui lacas sa apara, de-a lungul anilor, trei cimitire: "Petru si Pavel", Eternitate si Armenesc. In aceasta liniste infricosatoare, isi taraie viata zeci de fiinte care mai spera sa apuce ziua de maine; aici este Sectia "Pascanu" a Spitalului de Pneumologie. Tabloul este sumbru. Chiar si copacii ezita sa sopteasca ceva, pentru ca au fost martori, de la inceputul existentei lor si a cladirii, la tragedii.
Cladirea care adaposteste sectia a fost inaltata in anul 1859, de catre boierul Cantacuzino Pascanu. Acesta a gandit-o ca pe un spital si a donat-o pentru bolnavii de TBC. Se spune ca boierul Pascanu a avut un copil care a murit de aceasta boala. La etaj se afla si o capela, careia salariatii ii spun Biserica "Sf. Treime". Ea a fost cu greu salvata in perioada comunistilor. De teama sa nu fie distrusa, celor veniti cu diverse prilejuri in spital (inspectii, vizite oficiale etc), conducerea le spunea ca, de fapt, acolo este o magazie. Peretii sunt pictati, la loc de cinste aflandu-se un tablou al ctitorului lacasului. Tabloul este ciuruit de gloante, urme lasate de ostasii sovietici in timpul celui de-al II-lea razboi mondial. Biserica fost imediat redeschisa dupa decembrie 1989.

Cu flaconul de medicamente dupa vodca

Sectia "Pascanu" nu este, cum s-ar putea crede, un loc in care se aduna bolnavii pentru a muri in liniste. Aici ajung persoane cu afectiuni pulmonare grave, cronice. Cei mai multi dintre ei au contractat aceasta boala din cauza saraciei in care traiesc sau din cauza mediului nociv in care au lucrat. Din nenorocire, sunt destule cazuri de imbolnaviri datorate iresponsabilitatii unora fata de propria lor viata. Numeroase sunt cazurile in care, o data externati, oamenii se reintorc in spital - de obicei intr-o stare agravata - intrucat nu au respectat indicatiile medicului. Cu alte cuvinte, ajunsi in mediul familial au intrerupt tratamentul, au reluat consumul de alcool si fumatul (care favorizeaza aparitia tuberculozei). Si iarasi se trezesc la Sectia "Pascanu". Culmea este ca, ajunsi din nou aici, astfel de indivizi recidiveaza. Asta inseamna ca sunt, pur si simplu, indiferenti la starea lor de sanatate. Sunt cazuri in care bolnavii de TBC, desi nu au voie sa consume bauturi alcoolice, dovedesc o inventivitate iesita din comun: avand posibilitatea sa iasa din spital, ei se aprovizioneaza de la unul din barurile din jur cu bauturi alcoolice pe care le ascund in flacoanele ramase fara medicamente. Ceea ce personalul medico-sanitar se straduieste sa faca pentru insanatosirea unui bolnav de tuberculoza se risipeste in cateva zile. Este demn de mentionat faptul ca, pentru insanatosire, unui bolnav de tuberculoza ii sunt necesare sase luni, cu conditia sa respecte prescriptiile medicale. Or, cei mai multi dintre externatii ajunsi in libertate revin la vechile naravuri.

"Practic, acest tanar nu mai are plamani"

Costica Sturdza are tuberculoza de zece ani. Fumeaza cate un pachet cu tigari pe zi. Insa, in fata medicului nu recunoaste. Cu multi ani in urma, Costica a avut tuberculoza osoasa, drept pentru care a preferat sa i se taie un deget decat toata mana. La cei 64 de ani ai sai, numai parul de pe cap i-a mai ramas. Nu mai are decat piele si oase. Tuberculoza aduce bolnavul in starea de a fi numai piele si os.
Un tanar din Butea are tuberculoza din anul 1996. Si-a imbolnavit toata familia de TBC. Viata lui mai atarna de un fir de ata. "Sansele lui de supravietuire sunt minime. Practic, nu mai are plamani. Are zece caverne. Deja a inceput sa scuipe sange", ne-a spus dr. Constantin Tanase.
Un caz iesit din comun il reprezinta un tanar adus de la Botosani, despre care nimeni nu stie decat ca se numeste Vasilica si ca are 20 de ani. Vasilica, un oligofren aruncat la Iasi de catre conducerea caminului de copii, este, practic, un schelet. Nici unul dintre medicii ieseni nu-si da seama cum de s-a putut ca acest tanar, care arata ca un copil, sa ajunga in asemenea situatie de sub-subnutritie. Doar, probabil, dorinta apriga de a trai il tine in viata. Salonul in care sta Vasilica este un adevarat focar de TBC. Un plaman i-a explodat din cauza infectiei, asa incat toti se minuneaza cum mai poate trai un asemenea om. Poate muri din clipa in clipa. Se poate pune intrebarea de ce acest baiat a ajuns in situatia de a-si trai ultimele zile. Raspunsul nu-l putem afla decat de la caminul botosanean in care, se vede treaba, personalul medico-sanitar se gandeste la soarta sa, lasandu-si pacientii sa moara cu zile. S-a gandit cineva vreodata ce se intampla cu un om care moare fara sa aiba pe nimeni apropiat? Deseori, dr. Constantin Tanase, seful Sectiei "Pascanu", s-a simtit obligat, omeneste vorbind, sa se zbata pentru ca sufletul unui decedat in spital sa aiba un loc de veci. "De fiecare data cand moare un pacient a carui familie nu s-a interesat niciodata de soarta lui, sunt nevoit sa-l ingrop. Umblu pe la Primarie sa obtin un loc pentru o groapa, ca sa-l inmormantez crestineste. Tot eu trebuie sa ma ocup de pomeni, praznice".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1324 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014108 (s)