News Flash:

Locul unde criza inca n-a ajuns

6 Iulie 2009
1637 Vizualizari | 2 Comentarii
Locul unde criza inca n a ajuns
• Vazuta prin ochii taranilor de rand, pe care nu ii intereseaza contul de profituri si pierderi, politica bancilor sau masurile anticriza mai mult inexistente ale guvernantilor, viata ramane aceeasi ca si pana acum • Criza isi pierde din intensitate in fata ploilor care le-au distrus lucerna sau in fata celor care se intreaba ce le vor da de mancare animalelor iarna viitoare • "Rau cu rau, da` mai rau fara rau", zice badea Ion • La tara, criza se manifesta simplu: cei mai instariti, care rezista si isi permit sa mai angajeze cate un om sa ii ajute, sunt indepartati si priviti cu dusmanie

Pe marginea drumului european, criza financiara isi pierde din intensitate in fata taranilor ieseni iesiti la munca cu caruta, cu calul, cu furca sau cu batul in mana, pazind cateva oi sau vaci, atatea cate mai au. Vazuta prin ochii taranilor de rand, pe care nu ii intereseaza contul de profituri si pierderi, politica bancilor sau masurile anticriza mai mult inexistente ale guvernantilor, viata ramane aceeasi ca si pana acum. "Rau cu rau, da` mai rau fara rau", zice badea Ion, cu batul in mana, uitandu-se la vacile care i-au mai ramas. "Nu zic ca nu se simte, da` dupa seceta care a fost oamenii nu mai au animale, eu nu mai am ce sa mai pazesc. Acu mai sunt 60 de vaci din 3 - 400 cate au fost. Sa dea Domnu` sa mai fie si astea ca sa am cu ce mai trai. E greu", arata Ion Boureanu, din Romanesti. Nici nevasta acestuia, care il ajuta sa pazeasca cireada de vaci, imputinata de la an la an, nu se arata mai afectata de tot ce se intampla. "Asta ne-a dat Dumnezeu", explica femeia, pe un ton profetic. Oamenii spera sa vina primavara viitoare, cand satenii vor mai cumpara alte animale si ca intre timp nu vor fi obligati sa isi duca animalele la abator. Nici nu spera la un alt ajutor si spun ca nu au la cine sa apeleze, caci nimeni nu ii poate ajuta. "Cu cine sa vorbesc? Nu ne poate ajuta nimeni", sustine sateanul.

Chemarea pamantului

Criza paleste si in fata celor care lucreaza pamantul. In fata potopului care le-a stricat lucerna, acesta trece pe un plan secundar. "Care criza? Acu` numai asta nu ma mai intereseaza... Eu ce ma fac acu`, dupa ce ploile mi-au stricat tot ce aveam? Criza-i pentru ai mai mari. Eu traiesc la fel de cand ma stiu", spune Vasile Chiperescu. Un alt om, iesit la camp cu calul, cu caruta, se uita amarat la vazul lucernei distruse de ploile din ultima vreme. "Se simte, cum sa nu se simta, numai ca acu` ploaia mi-a stricat lucerna si ma intreb ce am sa fac la iarna, cand tre` sa dau de mancare la animale. Degeaba am intors-o eu pe o parte, pe alta, ca nu mai am ce sa-i fac. Cu criza, ce sa ii fac? Trece", a explicat Petru Samson. Ploile din ultimele saptamani au provocat dezastru, fiind afectate mai bine de 6 mii hectare de teren. Oricum, dealurile ce urmaresc drumul european sunt mai mult pustii. Nici urma de taranii care lucrau cu spor pamantul. Rasfirati, se mai poate zari cate un om cu o coasta in mana sau doi-trei care incarca lucerna intr-o caruta trasa de cai, mai mult decat pot duce. Oamenii explica. "Pamanturile de aici nu mai sunt ale satenilor. Sunt luate in arenda de catre ai mai mari. Noi aici nu mai avem nimic. Acu suntem mai moderni, de la oras", zice badea Ion.



Dusmanie

Criza se manifesta simplu: cei mai instariti, care rezista si isi permit sa mai angajeze cate un om sa ii ajute, sunt indepartati si priviti cu dusmanie. Cei mai multi isi ineaca amarul la crasma, in fata unui pahar de tarie. "Oamenii din sat nu ma privesc cu ochi buni, ca eu mai iau cate un om sa ma ajute la munca. Da` eu, daca am muncit si nu am stat prin crasme, am adunat cate ceva. Am tot adunat si acum ma descurc. Mai am o oaie, mai am cateva hectare de teren, mai iau subventii de la APIA (Agentia de Plati si Interventii in Agricultura - n.r.) si nu simt. Muncim, ce sa facem. Fetele mele sa invete, sa nu ajunga ca mine, sa puna mana pe carte si sa ajunga la facultate, sa le fie mai usor. Sa nu mai munceasca, sa le bata soarele in cap si sa isi faca griji ca nu au ce sa dea de mancare la animale. Mai incolo sa ne ajute Dumnezeu", sustine Elena Samson, din satul Henci, din apropiere de Podu Iloaiei. Femeia mai explica firesc ca intre timp a mai vandut din animalele din curte. "Am sunat la abator si au venit sa imi ia viteii, ca nu ii mai puteam tine. Acu` nu mai avem decat caii, care ne ajuta la munca la camp. Nu putem fara ei. Si cateva pasari si oi. In rest, nu mai avem nimic, le-am vandut", mai explica aceasta.



chemarea pamantului dusmanie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

sorin  | #73448
ce-i aia "cont de profituri si pierderi"?
pelerin  | #73449
Articol corect . La noi pana si criza este atipica ,
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3922 (s) | 24 queries | Mysql time :0.259577 (s)