News Flash:

Lucrarea rugaciunii

12 Iunie 2010
1581 Vizualizari | 1 Comentarii
Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni
Fara nici cea mai mica îndoiala, sfanta rugaciune-numita de catre Sfintii Parinti ai Bisericii "împarateasa faptelor bune"-, este fapta cea mai importanta pentru mantuirea sufletului, care îl aduce pe om la preadorita întalnire cu Dumnezeul Cel Viu. Tocmai de aceea împlinirea ei nu depinde, si nu trebuie sa depinda, nici de spatiu, nici de timp. "Rugati-va neîncetat!" (ITesaloniceni 5.17) striga Apostolul peste veacuri; iar David Regele-Psalmist canta: "Bine voi cuvanta pe Domnul în toata vremea, pururea lauda lui în gura mea" (Psalmul 33.1) si iarasi: "In tot locul stapanirii Lui binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul" (Psalmul 102). Lucrarea rugaciunii poate fi savarsita atat personal, individual, ca pravila de chilie, cat si comunitar sau obstesc, în sfantul locas, ca randuiala bisericeasca dupa tipic; aceasta o întalnim la toate praznicele împaratesti ca si în ajun de sarbatoare atat în bisericile de enorie din sate si orase, cat si în sfintele vetre monahale, fie ele manastiri mari sau schituri mici. Rugaciunea ce se face necontenit de catre poporul crestin este de mai multe feluri: de cerere, de multumire si de lauda. Cererile sunt rugaciuni adresate lui Dumnezeu în diferite prilejuri ale vietii numite "cereri de folos": sanatate, iertare de pacate, ajutor, spor si iesire din necazuri pricinuite de diavolul sau de semenii nostri. Rugaciunea de lauda este de preamarire a lui Dumnezeu pentru puterile si harul pe care le revarsa crestinilor care Il cheama, precum si pentru darurile bogate oferite lumii: pacea, soarele, caldura, hrana, apa etc. Iar rugaciunile de multumire sunt rugaciuni adresate lui Dumnezeu pentru orice ajutor primit de la Dansul, cum ar fi iesirea cu bine dintr-o încercare, izbavirea de necaz, vindecarea de boli si cele asemenea. Ceea ce trebuie sa ne faca atenti este acest aspect: rugaciunea poate ajunge sau nu la Dumnezeu. Dumnezeu primeste rugaciunea noastra si o împlineste luand mai întai aminte la vrednicia sau nevrednicia cu care o rostim, adica cercetand starea sufleteasca în care ne aflam: "Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu!" (Matei 5.8). Altfel spus, rugaciunea sa nu se faca întru pacat: "Deci, daca îti vei aduce darul tau la altar si acolo îti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa darul tau acolo, înaintea altarului, si mergi întai si împaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau" (Matei 5.23-24). Psalmistul David ne îndeamna: "Jertfeste lui Dumnezeu jertfa de lauda si împlineste Celui Preaînalt fagaduintele tale" (Psalmul 49.15). Cel dintai potrivnic al rugaciunii în viata crestinului este duhul trandaviei, lenea care stinge ravna duhovniceasca, aducand în suflet lancezeala, nepasare, amanare. Aici trebuie sa fim atenti. Replica atat de raspandita astazi-"n-am timp sa ma rog!" este de fapt un diagnostic dat sufletului: moartea sufleteasca sau lipsa de ravna duhovniceasca. Rugaciunea este inceputul caii mantuirii pentru ca ani de zile învatam sa ne rugam. Abia dupa ani de zile de experienta si deprindere vom învata ca rugaciunea este calea cea mai scurta de întalnire si convorbire cu Dumnezeu. Prima treapta este a rugaciunii rostite cu limba si cu gura: "Atunci s-a umplut de bucurie gura noastra si limba noastra de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a facut Domnul cu ei!" (Psalmi 125.2), "Lauda-voi pe Domnul foarte cu gura mea si în mijlocul multora Il voi preaslavi pe El" (Psalmul 108.29). "Cu glasul meu catre Domnul am strigat cu glasul meu catre Domnul m-am rugat" (Psalmul 141.1), "Doamne strigat-am catre Tine auzi-ma!" (Psalmul 140.1). Apoi, dupa aceste straduinte, urmeaza o treapta superioara, cea a inimii si mintii. Aici rugaciunea se subtie ca firul care se toarce din caierul de lana, devenind fina si înalta, dupa maiestria fiecarui nevoitor. Aici Dumnezeu împleteste har, harisma, dragoste si iubire dumnezeiasca: "Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara" (Ioan 6.37); aceasta rugaciune este consemnata de Psalmistul David în felul urmator: "Rugatu-m-am fetei Tale din toata inima mea" (Psalmul 118.45). De aici începe firul de aur al rugaciunii înalte si smerite: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul", Sfantul Macarie Egipteanul descoperindu-ne ca la fiecare rostire tainica sau glasuita cu smerenie, Hristos raspunde: "Iertate-ti sunt pacatele tale, fiule!". Este singura rugaciune accesibila tuturor stiutorilor sau nestiutorilor de carte, care vor sa urce în calea mantuirii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

GABRIELA MITAN  | #112803
cum pot sa trimit sau sa intru in contact cu parintele Calistrat?Pentru mine e foarte urgent.Va multumesc
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3619 (s) | 22 queries | Mysql time :0.244642 (s)