News Flash:

Lucrarile unui sculptor iesean, in casele lui Chivu, Isarescu si a printului Sturza

14 August 2008
2509 Vizualizari | 0 Comentarii
Gavril Nichitean
• O serie din sculpturile artistului iesean Gavril Nichitean sunt la mare cinste in birourile guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, al printului Sturza, al multor colectionari din Franta, Germania, Italia • Chiar si fundasul de la Inter Milano, Cristian Chivu, are o piesa a sculptorului, Sarutul, primita cadou la nunta sa • De 16 ani, sculptorul framanta lemnul intr-un mic atelier de pe strada Vasile Alecsandri nr. 13, din Iasi • Formele creatiilor sale plastice sunt cele pe care le viseaza, cu o noapte inainte


O parte din lucrarile sculptorului iesean Gavril Nichitean sunt la mare cinste in birourile guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, al printului Sturza, al multor colectionari din Franta, Germania, Italia si multi altii, cunoscuti sau nu. Ba chiar si fundasul de la Inter Milano, Cristian Chivu, are o piesa a sculptorului, Sarutul, primita cadou de nunta. "A venit un arhitect la mine si mi-a spus ca sculptura mea ce se cheama Rugaciune se afla pe biroul lui Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii National. Mai am, mi-a spus altcineva, o sculptura numita Pasare ce se afla pe biroul unui actor, la Paris. Dar, nu cu multa vreme in urma, a venit cineva care mi-a spus ca este ruda cu Chivu, fotbalistul, si sa-i recomand o lucrare pentru a i-o face cadou. Au cumparat sculptura Sarutul, inalta de 85 de centimetri. Mai am o lucrare, Cuplu, si la printul Sturza. Dar pe unde nu mai am? Bucuria mea este sa creez, acuma cu vanzarea e altceva. Creatia este cea mai importanta", a aratat sculptorul Gavril Nichitean. Artistul nici nu vrea sa auda ca vreun vizitator il numeste maestru sau maior deoarece, considera el, este un simplu om care incearca sa lase ceva in urma existentei sale. Povestea sa este una complexa, pe care deja a si incercat sa o scrie sub forma de memorii. Artistul a primit aprecierea unor alti mari artisti ieseni, Covataru, Macarie, Radu Negru, Condurache, dar si regretatul Barleanu. La varsta de 44 de ani, dupa aproape 24 de ani cat a lucrat in sistemul militar, ultima functie fiind cea de maior la Comandamentul Scolii de Gradati Iasi, bucovineanul Gavril Nichitean, stabilit la Iasi, si-a descoperit si talentul de sculptor. Dupa trei ani de cursuri la Scoala Populara de Arta din Iasi, pe care le incepe in anul 1976, la clasa profesoarei Filioreanu Dumitrascu, sculptorul a ajuns sa fie un nume important. Pana in 1992 a fost instructor la clasa de sculptura la Scoala Populara de Arta, dar din cauza colegilor care erau mai mult interesati de barfe decat de arta, si-a croit un mic atelier la parterul unui bloc de pe strada Vasile Alecsandri nr. 13. De 16 ani framanta lemnul in micul atelier de pe aceasta strada din Iasi. Formele creatiilor sale plastice sunt cele pe care le viseaza cu o noapte inainte. La cei 75 de ani, sculptorul Gavril Nichitean a izbutit sa fie un tezaur de vise pe care le-a plamadit in piese de sculptura deosebite. "Eu nu sunt ceea ce sunt, eu sunt ceea ce fac. Cand sculptez simt o incantare a sufletului, o traire sufleteasca deosebita. Eu visez noaptea foarte multe forme de sculpturi, iar ziua ma opresc si fac schita lucrarii. Da, ideile acestea imi apar noaptea in vis. Si asta-noapte am visat forma unei statui pe care azi am inceput sa o creez", isi incepea povestea sculptorul Gavril Nichitean. Sculptorul a primit peste 60 de diplome, printre care doua la Salonul International de Arta Naiva de la Bucuresti, unde in 2005 a obtinut premiul III, iar anul trecut prima mentiune.

Inima de bucovinean

Inca din copilarie, pe care a petrecut-o la Marginea, judetul Suceava, locul sau natal, a lucrat in lemn. Provenind dintr-o familie numeroasa, cu noua copii, Gavril a fost cel care, si pasionat, a lucrat de toate cele trebuincioase intr-o casa de gospodari. "Am facut tot ce se putea face pe langa o gospodarie de la munte. Aveam padurea pe noi, lemn era din belsug. Scobeam troaca pentru porci, stiubeele, faceam prepelecii, greblele, maciuci, furcoaie si cate altele. A, cum sa nu, cociorba, covata, strachinile, toate le faceam cu mare placere. Este o mare pasiune pentru mine. Acum nu mai fac de acestea, dar atunci pana si linguri, de lemn ca asa era, ciopleam cu nemiluita, caci la hram, sarbatori ori nunti se foloseau linguri de lemn si era nevoie de multe", a povestit sculptorul Nichitean. Acum, Bucovina ii este prezenta in memorie si inima, cu codrii ei cu tot, sculptand-o prin visele sale de departe, iar operele maestrului Irimescu reprezinta pentru sculptorul Nichitean un avatar al artei romanesti.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1456 (s) | 22 queries | Mysql time :0.026279 (s)