News Flash:

Mahalalele Iasilor

16 Iulie 2008
3736 Vizualizari | 6 Comentarii
Mahalalele Iasilor
• Mirosuri de piele tabacita, urlete de animale sacrificate, vapori de rachie sau movile de balegar, nori de fum ce ieseau necontenit din atelierele de forjarie, trambitasi insirati de-a lungul saracacioaselor casute din lemn sau cateva case mari de piatra, imprejmuite arareori si atunci cu garduri prin care ieseau usor porcii erau inima orasului Iasi, la inceputurile sale • Caldararii, sarmarii, arcarii, berarii, baibaracarii, ciohodarii, argintarii si alte zeci de bresle constituiau pentru Iasii secolului al XVII-lea furnicarul ce a dus la dezvoltarea sa • Dar forfota acestor bresle, in special centrate in mahalalele ce le purtau numele, a fost inlocuita de cea a constructiilor modernilor
Mirosuri de piele tabacita, urlete de animale sacrificate, vapori de rachie sau movile de balegar, nori de fum ce ieseau necontenit din atelierele de forjarie, trambitasi insirati de-a lungul saracacioaselor casute din lemn sau cateva case mari de piatra, imprejmuite arareori si atunci cu garduri prin care ieseau usor porcii erau inima orasului Iasi, la inceputurile sale. Acum au devenit strazi asfaltate, blocuri, vile, iar masinile formeaza cozi imense in locul calaretilor sau al trasurilor targovetilor si ale domnitorilor. Daca targovetii instariti cautau locurile centrale, de pilda Ulita Mare sau Ulita Goliei, ferite de apropierea cu prostimea ori de misei (acestia erau pe campul dinspre Cismeaua lui Pacurar, azi bulevardul Pacurari) la fel se petrece si in prezent. Mahalalele mestesugaresti au constituit de la inceputurile organizarii urbane ale Iasilor cel mai important factor de dezvoltare. Practic, trecutul orasului Iasi a fost modelat de zecile de bresle constituite. Targul Iasilor, divizat in Targul de Jos si Targul de Sus, cunoaste incepand din a doua parte a secolului XVI trecerea la nivelul de organizare specific urban. Dar inceputurile au fost modeste, calatorii straini aventurati prin aceasta parte a Moldaviei au fost nu tocmai placut impresionati, iar memoriile lor marturisesc mai curand de o structura taraneasca. In secolul al XVII-lea, orasul Iasi era inconjurat de satele Brosteni, la sud, in apropierea helestelui domnesc (fostul strand din spatele Palatului Culturii), iar la nord, nord-est cu satele Albinet si Rufeni, respectiv Tatarasi, inglobate in actuala structura a municipiului. Dar forfota acestor bresle, in special centrate in mahalalele ce le purtau numele, a fost inlocuita de cea a constructiilor modernilor. Mahalalele fierarilor Odinioara era Mahalaua Potcovarilor. Acum, aici se intind case moderne, cladirea Universitatii Petre Andrei dominand zarea, iar Bulevardul Independentei a taiat orice urma a practicii acestor bresle. Zgomote greu de suportat pentru cei care nu erau din familiile breslelor care prelucrau metalele impanzeau aerul dis-de-dimineata. Caldarari, potcovari, arcari, sabieri, silitrari, zalari, ba chiar si sarmarii constituiau bresle a caror cautare era la pret in secolele XVI - XVII. In mare parte, si-au gasit loc sa-si practice meseria in zona ce se intindea de la Podul Vechi catre Biserica Barboi si paraul Cacaina. Specialitatea caldararilor era sa faca oale, cazane, tingiri (tigai). O comunitate foarte numeroasa si bogata era cea a potcovarilor, care dau si numele Mahalalei lor din zona Barboi - Podu Vechi. Sabierii, dintre care primul atestat este unul pe numele de Harita, erau la randul lor bogati, intr-o vreme cand luptele erau la ordinea zilei. Tot din secolul al XVII-lea apar mentiuni si despre sarmari (confectionau sarma pentru costumele din zale), zalari (cei care impleteau camasile de zale) si silitrari (preparau praful de pusca). Arcarii, la fel de pretuiti, au format propria breasla si au dat numele mahalalei Arcariei (in zona Podului Vechi ce trecea prin fata bisericii Sf. Vineri si iesea perpendicular pe Ulita Mare). Instariti, chiar si tiganii care practicau potcovaria sau caldararia, aceste bresle au format un centru important al Targului Iasilor. Berarii Dar un oras moldav ca Iasii avea si o traditie in indeletnicirea producerii bauturilor alcoolice. Rachia, vinul, berea, vinarsul, horlinca au fost pretuite de locuitorii Iasilor vechilor zidiri din lemn si papura, mai rar din piatra. Monopolul asupra velnitelor (instalatie rudimentara pentru fabricarea rachiului) era detinut de catre manastiri, dar erau si exceptii. Un exemplu notoriu este cel al domnitorul Dumitrascu Cantacuzino, care in anii de senectute cazuse prada privirii de foc a vinarsaritei Antimia, tanara si priceputa in ale seductiei bahice. Pe atunci, in secolul al XVII-lea, Podul Hagioaiei (bulevardul Independentei astazi) era cunoscut pentru ispitele ce pandeau cu licori si fete frumoase. Dar la Iasi a prins repede si placerea de a se bea bere. Deja la 1671, un Gavril berarul sau o Mariuta berarita erau pomeniti in documente. Boierii, domnii si prostimea, ingretosati la inceput de gustul amar al berii, peste catva timp nu se vor mai putea lipsi de ea. Dar pe langa berari erau si miedarii si braharii de la care a luat numele mahalaua din zona Bisericii Vovidenia (in apropiere de Manastirea Golia). Ba chiar la Manastirea Galata era o instalatie pentru fabricarea de bere prin secolele XVI- XVII. Macelarii La inceputurile constituirii acestei bresle a macelarilor, cunoscuti si ca mesercii sau casapi, erau impanziti mai prin tot targul. Abia prin anul 1.600 este pomenit primul meserciu din Iasi. Mesercii erau grupati in special pe Podul ce le purta numele, pod (drum podit cu lemne), catre fostul sat Rufeni, de unde pornea drumul Hotinului. Totodata, acesti casapi, cum mai erau numiti, au fost printre cele mai bine structurate bresle din Iasi. La 1747, domnitorul Grigore Ghica a luat primele masuri de igiena in privinta macelarilor, deoarece imaginile din curtile lor nu erau tocmai placute vederii. Domnitorul isi arata pe atunci indignarea fata de macelari, cerandu-le sa fie scosi din locurile lor si dusi mai la marginea Targului: "sa scoata pe mesercii cu scaunele lor de la locurile cele stramte a ulitelor si sa-si aseze unde le va gasi un loc mai departe, sa nu faca putoare la desimea ulitelor, cum era obiceiul mai inainte". Astfel, macelarii s-au instalat in zona Bisericii Barnovschi. Primul macelar ramas in catastifele istoriei Iasilor este starostele lor, Petre Hurjuiu. Este lesne de imaginat cum erau pe atunci oranduite podurile, ulitele, casele si cum mirosuri grele, guitaturi de porci dusi la injunghiere infundau larma mahalalei lor. Ulita Mare Realizand legatura intre Palatul Domnesc si Ulita Goliei, trecand pe langa maji (pietele de peste) de vis-a-vis de Biserica Sf. Gheorghe si Biserica Alba, Ulita Mare (acum bulevardul Stefan cel Mare) era artera principala din vechime. In secolul al XVII-a, pe langa Podul Vechi, Ulita Stramba (ce trecea prin fata Bisericii Sf. Sava si Sf. Vineri, aceasta din urma disparuta din cauza neglijentei), Ulita Mare era cautata nu doar de targovetii bogati, ci si de argintari si zlatari. In mare parte, aceste bresle erau formate din moldoveni. In apropiere de Ulita Mare s-au stabilit panzarii, tesatori de postav si de panza. Inca din secolul al XVII-lea este mentionat un anume Martin ca panzar. Catre sfarsitul secolului al XVII-lea, apar in insemnari si croitorii, concentrati pe Ulita Croitorilor, Ulita Mare, Ulita Stramba, Ulita Ruseasca (astazi Grigore Ghica). Paralel cu Ulita Ciubotareasca si Ulita Mare se intindea mahalaua feredeielor (bai). Ulita Mare purta si denumirea de Ulita Boierilor. In acest secol XVII, erau curtile boieresti, ograzi, numeroase gradini frumos aranjate, cu pomi fructiferi. Doar ingraditurile erau din garduri de nuiele, asa cum era intalnit la tara. Dar, chiar si Ulita Boiereasca arata precum una de tara de acum. Singura zidire faimoasa era Trei Ierarhi, iar biserica catolica nu era din lemn. In schimb, zeci si zeci de dughene, mari aducatoare de venituri, se insirau chiar si in fata Trei Sfetitelor (Ierarhi). Ulita Ruseasca Cunoscuti si sub numele de blanari, cojocarii erau intr-un numar foarte mare la Iasi. In zona Bisericii Barnovschi si pe Ulita Ruseasca (strazile Elena Doamna si Grigore Ghica), ei sunt atestati din secolul XVII, de la numele lor fiind Ulita Blanarilor. In schimb, cizmarii, a caror mahala ia numele de Ulita Ciubotareasca, era situata spatele Mitropoliei, paralel cu cea a Feredeelor. Pe langa cizmari, care faceau chiar incaltamintea domnitorului, erau numerosi curelari, selari (realizau harnasamente). Tot pe Ulita Ruseasca si-au gasit loc si saidacarii, acei meseriasi care realizau tolbele de piele pentru tinerea sagetilor. O breasla renumita tot din secolul al XVII-lea este cea a Talpalarilor, adunati in zona bisericii cu acelasi nume care dainuie si astazi. Dar inainte de a-si gasi propasirea in aceasta zona, talpalarii aveau atelierele pe malul Bahluiului, unde isi puteau desfasura in voie mestesugul.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

mahalalele fierarilor berarii macelarii ulita mare ulita ruseasca
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (6)

Cristian  | #38910
Felicitari pentru acest articol !!!
Daniel  | #38911
Felicitari ! Mi-a placut foarte mult articolul !
cititor  | #38912
Felicitari! astfel de articole, ne intorc memoria la alte timpuri mult mai dragi si mai linistie.
bubu  | #38913
Felicitari pt. articol !Ar fi frumos sa scrieti chiar o serie intrega de articole pe aceasta tema insotite de poze si vederi cu Iasul vechi. Felicitari inca o data!
dunec  | #38914
bun articol, felicitari
Vulturescu  | #38915
Este bine sa scrii si bibliografia de unde ai copiat. Un articol fara autoritate deontica.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3293 (s) | 22 queries | Mysql time :0.208037 (s)