News Flash:

Mama disperata

20 Noiembrie 2000
1049 Vizualizari | 0 Comentarii
•Ana Butnaru are sase copii pe care nu-i poate creste singura •Patru sunt internati la Centrul de plasament Budai •Familia locuieste cu chirie intr-o singura camera •Iarna bate la usa si ei nu au nici un lemn pentru foc, iar datoriile se aduna luna de luna In prag de iarna, patru suflete oropsite se gandesc cu ingrijorare cum sa faca rost de bani pentru chirie si lemne de foc. Ana Butnaru (33 de ani), Vasile Postolache (43 de ani) si copiii Corina si Vasile (de 7 ani si, respectiv, 3 ani) locuiesc impreuna intr-o camera de 15 mp, inchiriata, intr-un imobil din spatele Casei Modei. "Mai am inca patru copii - Oana (14 ani), Andreea (13 ani), Cristina (12 ani) si Iuliana (8 ani) - pe care a trebuit sa-i internez intr-un centru de plasament deoarece nu am cum sa-i cresc. In primul rand nu am bani, dar nici spatiu suficient pentru toti. Ma doare sufletul sa-i stiu departe de mine, dar macar acolo au caldura si hrana din belsug", ne-a declarat, cu ochii in lacrimi, Ana Butnaru, mama celor sase copii care au dreptul la un trai decent in mijlocul familiei. Pana in 1994, viata Anei Butnaru si a lui Vasile Postolache, tatal copiilor, era una obisnuita. El lucra la Mase Plastice, ea avea grija de copii si detineau chiar un apartament in Tatarasi. Voiau sa se casatoreasca, dar in 1996 au inceput necazurile si nu au mai reusit sa faca nunta. Dupa ce a fost disponibilizat, lipsa unui venit stabil s-a facut repede simtita, in timp acumulandu-se datorii insemnate la intretinere si nu numai. Astfel, cei doi au decis sa vanda apartamentul si sa se mute la tara. "Cu banii luati pe apartament, dupa ce am platit toate datoriile, ne-am cumparat o casa in constructie, in localitatea Horlesti. Impreuna cu sotul, am muncit pe branci pentru a termina casa si a le asigura de mancare copiilor. Dar, nu stiu de ce, lumea din sat nu ne vedea cu ochi buni, facandu-ne chiar diferite sicane, asa ca a trebuit sa venim din nou in Iasi. In luna octombrie 1999, ne-am intors in oras cu toti cei sase copii si am incercat sa ne gasim o casa si ceva de lucru. Am avut noroc ca ne-a primit soacra intr-o camera micuta si un hol in care am un fel de bucatarie, dar aici nu puteam locui opt oameni. Pentru ca eu eram bolnava, nu puteam sa muncesc, iar pe Vasile nu l-a angajat nimeni. Am fost nevoita sa-mi calc pe inima si i-am dat pe copiii cei mai mari la Centrul de plasament Budai. Am crezut ca pe cei mici voi putea sa-i cresc eu, dar este foarte greu si nu stiu daca vom reusi macar pana la primavara", si-a continuat femeia povestea trista. Corina are 7 ani si, cu chiu, cu vai, mama sa a reusit sa o inscrie in clasa I-a la Grupul Scolar "Gheorghe Asachi". Au batut din usa in usa si au reusit sa gaseasca un sprijin financiar din partea catorva fundatii iesene, bani necesari cumpararii rechizitelor si hainutelor pentru scoala. Femeia este decisa sa faca orice sacrificiu pentru ca fetita sa-si poata continua studiile, cu atat mai mult cu cat micuta invata bine. "Poate macar ea va ajunge ceva in viata". In luna iulie, prin bunavointa conducerii Consiliului Judetean Iasi si a Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului, femeia a fost angajata ca ingrijitoare la Centrul de plasament Tatarasi, de unde primeste un salariu de 1,1 milioane de lei. Fiind singurii bani care intra in casa (sotul nu s-a angajat deoarece trebuie sa stea cu copiii acasa), nu ajung, oricat ar "trage" de ei. Saptamana trecuta a reusit sa-si inscrie si copilul cel mic, Vasile -Vlad (2 ani si 10 luni) la o gradinita unde nu platesc nimic, dar erau slabe sperante ca acesta sa se acomodeze. "Ma imprumut ca sa cumpar ceva de mancare sau hainute pentru iarna si cand iau salariul dau inapoi datoriile. Niciodata nu am bani. Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt bolnaviciosi pentru ca nu as avea cu ce sa le iau medicamente. Vine iarna, nu am lemne de foc, trebuie sa platesc apa si chiria si nu mai am un ban. In vacanta, copiii au vrut sa vina acasa dar nu au stat decat o zi pentru ca nu aveau unde dormi. Suntem vai de capul nostru si nimeni nu poate sa ne ajute. Am solicitat o locuinta sociala de la DAFIS, dar am fost trecuti pe o lista pentru ca nu avem punctajul necesar. Sa dea Domnul sa nu fie o iarna grea, pentru ca inghetam toti", a incheiat Ana Butnaru printre suspine. Expresia fetei si toate gesturile femeii reflecta durerea, neputinta si disperarea ca nu-si poate tine langa ea pe cei carora le-a dat viata. La un moment dat nu mai avea nici lacrimi, desi plangea in continuare. La doi pasi de bulevardul Stefan cel Mare, pe unde circula masini luxoase si iesenii cumpara ce vor din magazinele pline cu tot felul de bunatati, patru suflete se gandesc cu groaza ca maine nu au ce manca. Si la celelalte patru suflete care stau intr-o casa de copii, undeva departe, fara a sti daca vreodata le vor putea oferi ceea ce merita. Daca cineva poate, dar mai ales vrea sa sprijine aceasta familie oropsita de soarta, se poate adresa Anei Butnaru, la telefon 114.667, sau la sediul redactiei Ziua de Iasi. Orice ajutor, cat de mic, poate aduce o raza de speranta in sufletul acestor oameni oropsiti de soarta si care s-au resemnat si nu mai spera nimic bun de la viata. Cristian DONOSE
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3932 (s) | 22 queries | Mysql time :0.272329 (s)