Mamaliga, intre istorie si simbol national

Mamaliga sau „painea de porumb” a devenit unul din simbolurile noastre nationale, dar putini romani stiu ca istoria ei nu depaseste 400 de ani pe meleagurile autohtone.

Calda si aburinda, mamaliga aurie e pusa in mijlocul mesei la Craciun, alaturi de sarmale si fripturi. Fiertura simpla de malai merge de minune cu mancarurile traditionale, cu branza veche si carnatii iuti. Si-a castigat pe buna dreptate locul ei de seama in bucataria romaneasca. Acum trei secole statea doar la masa saracilor, azi este gatita si la tara, si la oras deopotriva, si in ceaun, si in oala de teflon. Ba chiar a cucerit restaurantele cu pretentii unde este savurata pe post de delicatesa.

Originea porumbului
Aztecii il cultivau cu sfintenie si il pretuiau ca pe aur. Stiuletele de porumb era daruit de zei, spune traditia lor, si era ajutorul de nadejde in perioadele de foamete. Cereala aurie era cunoscuta si in Africa, si in Asia din vremuri vechi, fiind cultivata pe langa asezarile umane si oferita adesea drept ofranda divinitatilor.

stirilebzi.ro

Se oferă salarii atractive, asigurare privată de sănătate, tichete cadou! Ce farmacie caută angajați

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

Marinarii lui Columb au adus-o in Europa la inceputul secolului al XVI-lea, dupa ce au debarcat pe armurile Americii centrale. Pe continentul alb, porumbul si-a pierdut rolul sacru, devenind hrana de baza a saracimii, pentru care graul si painea erau bunuri de lux. Spaniolii si portughezii au adoptat primii porumbul, apoi acesta a cucerit regiunile sarace din Italia, indeosebi Sicilia, unde „polenta”, cum era botezata mamaliga, era singura hrana a familiilor nevoiase.

Mamaliga, pe meleagurile autohtone
Porumbul incepe sa fi e cultivat si in tara noastra, mai intai in campiile Banatului, spre sfarsitul secolului al XVII-lea. La mijlocul secolului urmator, culturile de porumb erau deja extinse in toate regiunile de campie din provinciile romanesti. Serban Cantacuzino, domn al Tarii Romanesti intre 1678 si 1688, indeamna boierii sa semene porumb „spre hrana norodului celui prost, cat si spre hrana dobitoacelor”.

In Moldova, culturile de porumb erau deja impozitate pe vremea domnitorului Constantin Duca (1693-1695), dupa cum arata cronicile lui Neculce, semn ca inlocuiau deja culturile traditionale de mei. O cereala spornica si putin pretentioasa, porumbul ia locul meiului, care era hrana de baza a taranului si caruia i se mai spunea si „malai”.

Asa se face ca faina de porumb imprumuta numele de „malai” si mamaliga, cu un gust superior terciului de mei, devine mancarea de zi cu zi, insotita de fierturi din urzici, loboda sau stevie. Transilvanenii i-au spus porumbului „cucuruz„, dupa „cocoriza”, cum era numit in Sardinia, moldovenii l-au botezat „papusoi„, dar mamaliga era aceeasi in toate regiunile si peste tot se pregatea la fel. Iar reteta ei a ramas neschimbata pana in ziua de azi, doar malai si apa, cu un praf de sare, fara grasimi si colesterol si fara E-uri.

Beneficiile mai putin cunoscute
Blamata ani de-a randul ca a favorizat pelagra, mamaliga are, totusi, anumite avantaje pentru sanatatea noastra. Studii recente demonstreaza ca unii acizi din componenta porumbului ajuta ficatul sa elimine din organism toxinele. Noile cercetari din domeniul endocrinologiei arata si ele ca mamaliga regleaza cantitatea de glucoza din sange si este de mare ajutor diabeticilor. In plus, porumbul este bogat in acizi grasi nesaturati si are mai putine calorii decat graul, astfel ca preparatele din malai sunt potrivite in curele de slabire.

Pelagra, „ciuma” adusa de malai
Boala saraciei, pelagra avea sa se raspandeasca in Europa odata cu mamaliga. Porumbul nu poarta nicio vina, dar in zonele sarace el era principalul si, poate, singurul aliment. Fara carne, lapte, oua sau legume, care erau alimente de lux pentru taranime, hrana bazata pe mamaliga si fierturi favorizeaza aparitia acestei boli care se raspandeste ca un flagel in multe zone ale Europei.

Numele ei vine din italiana, „pella agra”, adica piele aspra, cu iritatii si crapaturi dureroase, iar cauza este lipsa unor vitamine esentiale de origine animala. In Romania, pelagra era des intalnita in randurile saracimii, in secolele trecute. O vreme, a fost considerata eradicata, dar cazuri noi apar sporadic in regiunile sarace din Moldova. Si azi, ca acum 100 sau 200 de ani, taranii sunt nevoiti sa vanda laptele si ouale sau pasarile din ograda pentru cativa bani, ramanand sa se hraneasca tot cu mamaliga.

Sursa: libertatea.ro