News Flash:

Manastirea cu un singur calugar

4 Ianuarie 2008
8022 Vizualizari | 6 Comentarii
• Manastirea, spatiul unde timpul curge la hotarele lumii, se infatiseaza asemenea unei pietre peste care rasare lumina, iar glasul Pustiei biciuie pe cel nepregatit sa vada ce este de vazut • De trei ani, Manastirea Lacuri are la san doar un singur fiu, pe calugarul-staret Andrei Petroniu • Codrii Delenilor ii tin de vorba zidurile, iar cerul, atat cat scapara, ii invesmanteaza trupul, astfel ca manastirea calauzita de monahul Petroniu brazdeaza timpul in credinta transformand siguratatea, Pustia, intr-o muzica a rugii inchinate lui Dumnezeu • "Manastirea este raiul lui Dumnezeu. Ah, fiule, cum sa fiu singur?? Tu nu auzi cum cerurile vorbesc aicea? Tu nu vezi, fiule, ca nu sunt singur? Peste locurile unde strapunge lumina lui Hristos, nu te impartasesti cu ea? Ah, am 14 ani de cand sunt aici, la Lacuri, dupa ce am fost in Athos, din care trei ani de cand am ramas doar eu, fratii au plecat la alte manastiri. Dar nu sunt ani... Stii, fiule, te gandesti la Dumnezeu... iar Clipa te aduce in vesnicie, te scoate din intinsul greutatii pamantului... Poate ca acestea nu trebuie spuse...acestea trebuie traite. Poate gresesc vorbind, dar daca tot ai batut atata cale...", si-a inceput marturia calugarul Andrei Petroniu, staretul Manastirii Lacuri din codrii de peste dealul comunei Deleni • Povestea calugarului se impleteste cu cea a manastirii


Sudata, nu fizic dupa cum vad ochii ca ar fi de codrii ce se intind de la peste doi kilometri de comuna Deleni, de dupa Harlau, ci spiritual de inaltul credintei, de departele care la fel de bine poate fi aproapele altarului acelor maini unite in cruce, Manastirea Lacuri, acum incercuita de ceturile de iarna, de cumintenia pamantului, isi duce odiseea prin ruga unui singur fiu, calugarul Andrei Petroniu. De trei ani, monahul, de unul singur, slujeste la manastire. Iar aceasta nu-l impiedica sa faca si treburile pamantului, sa ingrijeasca vacile, calul, iazul, sa savarsesca slujba. Cat despre rugaciune, este un cantec permanent in mintea si inima calugarului. Frumusetea locului unde Manastirea Lacuri isi tine, la randul ei, osteneala placuta catre izvorul luminii din lumina, nu este doar a naturii, a zidurilor, a crestetului bisericii prins de lacul cerului, ci si de monahii care ii strajuiesc misiunea. Povestea calugarului se impleteste cu cea a manastirii si este continuata intr-o mare tacere care doar ea poate spune totul, caci in spatiul unei manastiri omul nu se distinge de freamatul stancilor si mistuirea tamaii.

 Singur?

Singuratatea nu se strecoara intre zidurile manastirii iar daca da, este inlaturata prin si mai ascutite rugaciuni. "Manastirea este raiul lui Dumnezeu. Ah, fiule, cum sa fiu singur?? Tu nu auzi cum cerurile vorbesc aicea? Tu nu vezi, fiule, ca nu sunt singur? Peste locurile unde strapunge lumina lui Hristos, nu te impartasesti cu ea? Ah, am 14 ani de cand sunt aici, la Lacuri, dupa ce am fost in Athos, din care trei ani de cand am ramas doar eu, fratii au plecat la alte manastiri. Dar nu sunt ani... Stii, fiule, te gandesti la Dumnezeu... iar Clipa te aduce in vesnicie, te scoate din intinsul greutatii pamantului... Poate ca acestea nu trebuie spuse...acestea trebuie traite. Poate gresesc vorbind, dar daca tot ai batut atata cale...Vezi, nu sunt singur, sunt cu Dumnezeu", a aratat calugarul Petroniu. Intr-un fel, calugarul creeaza o unitate cu zidurile, cu credinta incat, fie noapte de iarna, zi aproape nesfarsita de vara sau prea bogata zi de toamna ori primavara, nu este coplesit. Aici, vreme de 11 ani a slujit impreuna cu alti calugari, dar de trei ani, din varii motive, a ramas sa pastoreasca singur. Insa periodic vin satenii sau seminaristii sa-i ofere o mana de ajutor. Il mai ajuta un baiat de prin sat, dar, la o vreme il ia uratul si pleaca, iar asta de cateva ori pe an. Iar domeniul manastirii se intinde pe cateva hectare, aproape vreo 10 care trebuie sa fie lucrate. Si animalele sa fie ingrijite, si iazul. Si lemne de foc aduse, dar, mai ales, tinerea slujbelor, caci desi e drumul greu, credinciosii din Deleni vin aici la slujba. Dar cele doua maini ale calugarului gasesc timp pentru toate. Si pentru a face crucea rugii.

Lacurile tacerii


La varsta de 28 de ani, Andrei imbracase rasa monahala. "Intai m-a ales Hristos. Apoi am ales eu. Am simtit ca Hristos m-a chemat spre viata de calugar. Asa am intrat la manastirea Sihastria Neamtului. Era anul 1989, in ziua de 13 iunie. Vezi, fiule, manastirea este Raiul lui Dumnezeu, dar El este peste tot, orice om poate sa gaseasca beatitudinea izvorata din Hristos. Doar trebuie cautata...", incepe sa-si depene amintirile calugarul staret Andrei Petroniu. Aici, l-a avut vecin de chilie, in Prisaca, chiar pe Ava Cleopa despre care crede ca este un sfant, pe buna dreptate. In cautarea sa, calugarul Petroniu a strabatut drumul de la Manastirea Sihastria catre manastirile romanesti de pe Muntele Athos. Poposeste la Schitul Prodrom si Lacu. Vreme de aproape un an si jumatate, pana in august 1993, calugarul a cautat acel maestru spiritual ca sa afle ca propria-i ratiune religioasa ii este cea mai fidela cale de intelegere. "Pe Athos, il intalnesc pe parintele Stefan care ma intreaba de ce am batut atata cale. «Sa gasesc un parinte care sa ma ghideze». Ehei... parintele nu e nimeni altul decat Iisus, am aflat desi stiam. Uite, il citesc mult pe Sfantul Siluan, e accesibil, dar totul depinde de ceea ce intelegi", a mai spus calugarul. Cu 14 ani in urma, in toamna anului 1993, intors in tara, calugarul Petroniu cauta manastirea careia sa i se dedice. Prima manastire la care a venit a si ramas este manastirea Lacuri din codrii Delenilor, atestata documentar in anul 1724, fiind o ctitorie a vel-vistiernicului Iordache Cantacuzino.

2008: Odiseea spirituala

Manastirea, spatiul unde timpul curge la hotarele lumii, se infatiseaza asemenea unei pietre peste a carei macinare rasare lumina, iar glasul Pustiei biciuie pe cel nepregatit sa vada ce este de vazut. Dar de aici, de la manastire, se deschide si universul. "Cercetati, daca vreti. Sunt specialisti. Nu ma intrebati pe mine aceasta, caci daca mi-ar fi placut, ma faceam astrolog sau astrofizician si v-as fi spus corect, asa... Eu sunt calugar, daca vreti, eu pot vorbi de simplitatea rugii, de credinta, de ce inseamna un calugar...Gandirea mea trebuie sa fie asemenea celei lui Hristos. Clipa aduce vesnicia. Te gandesti o Clipa la Dumnezeu si te scalzi in vesnicie. Of...Clipa...", a adaugat monahul. Calugarul nu este un filosof si nici n-a citit vreun filosof, dar trairea l-a calauzit in gandire, educatia sa scolara fiind una simpla, incat a ajuns sa confrunte problemele dupa o metoda. "Despre ceea nu stii, mai bine sa taci. Credinta este stiinta despre care as putea vorbi, despre altceva nu ma pricep si ca atare nici nu pot vorbi", a spus calugarul.

 Prea multa galagie

 Pe buna dreptate, calugarul a intrebat de ce a spune este atat de important. Oare a impartasi presupune neaparat cuvantul? Oare lumea nu vorbeste prea mult si nu spune mare lucru? "Sa ne ocupam mai mult de lucrurile cu adevarat importante. Nu ajungi la Hristos daca nu te lepezi de eul tau", a mai spus calugarul. Cea mai buna monografie a manastirii n-a fost publicata, ci este inca vie atat prin actualul staret, cat si prin cei ce au slujit aici, altfel spus este o permanenta devenire. Calugarul, parca inserat in tesatura manastirii, isi repeta povata catre strainul ce a trecut pragul acestui paradis in creare. "Nu uita de lumina!", a spus calugarul, iar cuvintele au fost preluate de padure, in ecou, si duse mai departe...

singur lacurile tacerii
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (6)

cucui  | #26725
Foarte frumos! Frumos scris si frumos mesajul! Parca e prea bun ca sa ramina doar un articol intr-un ziar local.. Macar publicati-l in Ziua de Bucuresti..
Roxana  | #26726
Foarte bun articolul. Bravo Marius Sidoriuc!
Constantin  | #26727
Bravo tie ,Marius ...Ai scris un f bun si interesant articol ... La primavara voi merge sa vad acele locuri minunate !
Oare de ce nu incerci tu ,Marius ,sa scrii o monografie a manastirii ??? Succes !
Felicitari pt subiectul ales !!!Continua !!
ANDIY  | #26728
Nota 10+ F Frumos....
oana  | #26729
cel ce a scris acest articol este inzestrat cu o capacitate rara de a prelua si a ne transmite noua, muritorilor, o atingere din vesnicia pe care a simtit-o in prezenta acelui parinte si la acea manastire.Felicitari, frate! nu ne lasa sa asteptam prea mult pana a ne bucura din nou sufletul! Am sa incerc sa ajung acolo, asta numai datorita articolului tau!
chiriac marius  | #26730
da e bun articolul in place modul in care lai aranjat bravo tine-o tot asa.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1429 (s) | 23 queries | Mysql time :0.020931 (s)

loading...