News Flash:

Valentin Ciuca

Marcel Pavel sau nelinistea creativa...

21 Septembrie 2010
1607 Vizualizari | 0 Comentarii
Maecel Pavel si Valentin Ciuca
Cei mai multi artisti dovedesc pe parcursul timpului o oarecare fidelitate fata de operele lor de început. Unii sunt consecventi, fie din comoditate, fie s-au gasit pe ei însisi, chiar de la bun început. Altii, spre a ajunge la tinta, ocolesc din nevoia fireasca de clarificari succesive si de identificare a eului profund, a zonei de creativitate autentica. Marcel Pavel, în lucrarile de început, parea un fidel al tipului de viziune specific traditiilor scolii iesene de arta în spiritul în care s-a format, dar a considerat ca nu este suficient pentru a defini o personalitate autentica. Colorist vivace, deschis spre dialogul cu natura, cu realul ar fi putut intra lejer în categoria celor care au relatii de stima cu natura, acesta oferind, mai ales în dimensiunea optionala a peisajului, suficient material documentar, sentimental istoric mai ales. Traversat de dramatice încercari de definire a eului profund, pictand, desenand cu spontana si virila vigoare, scriind versuri de factura moderna, s-a simtit mai în largul sau în primele compozitii racordate unui expresionism tensionat prin sugestivele raporturi de culoare si vigoarea tuselor spontane, al caror dinamism interior face din suprafata tabloului un veritabil camp de lupta. Asemenea comportament deriva, desigur, din nelinistea pe care orice creator autentic o asuma în timpul actului de creatie. Are forta unui toreador intrat în arena si lupta ca un cavaler medieval, din simtul datoriei si al onoarei. Expozitia de la Galeriile Dana, loc preferat de artistii cu cota la bursa timpului, Marcel Pavel face din viziunile grafice arhitecturi inefabile, ordonate prin structuri angulare, gotice, dramatice, aspirand, prin ritmurile insolite, sa reinventeze lumea vizibilului, prin despartirea de tabu-urile realitatii imediate. A vrut sa se defineasca, sa-si impuna o viziune strict individuala si s-a trezit a fi consaguin cu Picasso sau Chagall, ei însisi niste razvratiti împotriva unui oricum inexistent dialog cu vizibilul. Furia nu este, însa, suficienta, spre a nega ceea ce este evident în exercitiile noastre de existenta si, atunci, supraliciteaza resursele abstractului, oferindu-le sansa de a atinge zonele unei posibile destructii a esafodajului arhitectural amintit. Artistul convoaca personajele identificate, atat în bestiarul teratologic, unde vietuiesc imaginarii monstri ai somnului traversat de vise apocaliptice si toata aceasta imagerie intriga si determina adeziuni sau rezerve. Are, deseori, iluminari, care permit scaderea nivelului de tensiune intelectuala si afectiva, pictand compozitii cu subtext alegoric, astfel încat poate realiza o excelenta compozitie consacrata Inspiratiei. Evident ca nu remarcam vreo muza din Olymp, ci doar o structura nervoasa si, desigur, rebela în raport cu chietudinea netulburata de vreun gand al altora... Dinamica angulara a formelor ce evoca austeritatea si hieratismul unor arcade sau ogive, bolti si cupole, genereaza tensiuni afective identificate în formele austere ale spiritualului. Artistul însusi pare un devotat slujitor al fratiilor de breasla, cu deosebirea ca secretele lui sunt facute publice. Marturisirea prin imagine releva spiritualitatea unui personaj apropiat tragicului si, eventual, candidat la excomunicare. Articulatiile compozitionale mereu surprinzatoare si mereu incitante prin geometriile secrete ale formelor dinamice la nivel de parte, dar si de întreg, asigura o forta de impact incitanta, atat la nivel compozitional, dar si cromatic. Asocierea cu rebelele si incitantele solutii picassiene nu este nicidecum un repros, ci mai degraba un elogiu, unde modelul tauromahiei asigura nu atat un mod revolutionat de a reconfigura realul, ci, mai ales, un mod de a te raporta liber la padurea de simboluri ce deriva din fiecare compozitie. Culorile, gamele grave si restranse în tonuri, impresia ca panzele au mai fost pictate candva lasa impresia unui palimpsest asemenea unor ziduri roase de ploi si de vreme si ale caror urme apar în fata ochilor ce se deschid catre luciditate, ca un mesaj misterios ce tine de revelatie. Aici identific zona unde imaginatia pictorului intra în relatie cu misterul si farmecul, ambele controlabile doar emotional. Intotdeauna cand un artist se exprima cu aceeasi aplicatie în sfera picturii si graficii, se gasesc întotdeauna unii amatori de inutile departajari sau inoportune clasificari. Daca pictura îsi afla sustinatori fideli, altii vor percuta imediat, afirmand ca, de fapt, grafica în tehnici mixte, coloritul subtil sunt valoric superioare. Cand, altii, din varii motive individuale, vor aprecia grafica, se vor gasi destui care vor decreta ca, de fapt, Marcel Pavel este si va fi, cu siguranta, în primul rand, pictor... Faptul ca exista asemenea partizane opinii dovedeste ca Marcel Pavel incita publicul la comentarii si evaluari, la dispute colegiale, denota cota de interes asupra artei sale, de unde putina invidie profesionala nu poate lipsi. Poemele ocazionale redactate sub impulsul unor irepresibile chemari erotice sau etilice devoaleaza faptul ca faunii mitologici nu au disparut înca... iar nimfele sunt oricand disponibile contra cost...
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1350 (s) | 22 queries | Mysql time :0.012885 (s)