News Flash:

Maretia portii de nuiele

18 Septembrie 2009
802 Vizualizari | 0 Comentarii
Ionel Bostan
• Copilaria este suvoiul de apa care izvoraste limpede si curat din adancurile fiintei si la care omenirea alearga fara incetare sa-si potoleasca setea idealurilor ei de dragoste, de bunatate, de frumusete, de perfectiune. (Francesco Orestano)
Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate in lumina, iesind din intuneric, nespus de noua si proaspata si uluitoare. (Eugene Ionesco)

Casa noastra era la No. 134, la capat de hudita. Dupa noi se incepea din nou cu No. 1, dar era Vascaniul, alt sat. Pe atunci nu erau numere cu Bis. Parca vad si acum placutele albastre, scrise cu alb, prinse in cuie, la stresini, pe taietura grinzii, sa se vada numarul din drum. Asa era ordin de la Sfat. Pe gardurile numai din durubete, cu porti mai mult inchipuite, de nuiele ori rogoz, n-aveai cum sa bati vreun cui, ca sa intepenesti tablita cu numarul casei, ca nu tinea.
De Ajun, mergeam sa uram - si eu, si Mitica, frate-miu, si Anisoara, sora-mea, si verisorii nostri de la vale, Ion, Lica, Rodica si Maria, si Ticu lui Toarba, si Romica al lui Mandric. Ce mai, cu cardul! Dar cati nu se mai agatau din mers! Si primeam, dupa fiecare uratura, cam la toata casa, cate un colac, facut de gospodina, cu mana ei, la cuptor, ori macar la rola, copt, de era mai calica. Sau cate un covrig, de stat, cumparat de pe la Targ si cu o luna mai devreme, special pentru uratori.
Mai rar, primeam si cate un ban, lucios si rece; ii deslusesc si acum tractorul ambalat in brazda, gravat pe el, si cununa cu spice, de pe margini. Pe atunci, la Craciun, Anul Nou si Boboteaza, intotdeauna era iarna adevarata, cu omat si ger. Poate doar o data sa fi fost moina si glod, ca si-a pierdut tancul lui Hupt ciubotele, si-asa cu talpile desprinse, in ghiol la Agachi. "- Ia, ma, drace, si te incalta!" i-am strigat. (Dar n-a facut pneumonie.) Seara, inghetati, nu numaram niciodata 134 de colaci/ covrigi insirati pe curmei. Oricum, erau multi, ca pe la jumatatea satului mai lasam pe la cineva care era "de treaba", in mintea noastra, cate vreo sfoara plina, asa, sa ne fie mai usor la mers. Cum adica de ce nu ne ieseau 134 de colaci, cu 134 de gauri, daca erau 134 de case in sat, iar noi nu ocoleam nici una? Pai de la Maria Babei nu ne capatam decat c-o nuca seaca; la fel, de la Ilie Enea, care tinea sarbatorile pe vechi. Pe urma, la Chirivici, batranul, pe care il gaseam facut bine in fiecare an (traieste si azi, n-are nimic cu ficatul, sau altceva, ca sa zici c-a fost mare betiv) ne dadea numai cate un leu si-un deget de vin rosu, in pahar, sa ne mai incalzim olecuta. Lui n-avea cine sa-i coaca, tocmai ii murise femeia, c-o avut plamanii amandoi atacati. Iar de la altii nu ne capatam cu nimicuta: aveau poarta legata cu sarma, la vedere, si cate o turba de caine sloboda prin ograda, de-o luam haind la fuga. Ei, dar astia erau putini: Toader Loluta, Mitica al lui Iancu si, parca, Tache Florea, dulgherul. Era sa uit, erau si case parasite, cu ograzi napadite de bolandau; la Neculai Bodoga, ca murisera amandoi, si el, si baba, de batranete, si la Costache Savu, care a plecat impuscat din sat, hat, la Maxut (prea ajunse de ras) dupa ce muierea ii fugi, mai prin toamna, cu tractoristul de la Gostat care tocmai ii arase lotul dinspre Bahluiet. Doua saptamani, dupa sarbatori, zornaiam maruntisul adunat cu uratul, dar si cu semanatul, cu doba, cu buhaiul, cu cerbul si cu ce-om mai fi fost noi acolo ...
de Ionel BOSTAN - Autorul este publicist si prozator, membru al Uniunii Scriitorilor si Asociatiei Jurnalistilor din Romania.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1315 (s) | 22 queries | Mysql time :0.017520 (s)

loading...