News Flash:

Marin Sorescu, Lumina pe pamant si Moartea ceasului

21 Februarie 2000
2136 Vizualizari | 0 Comentarii
Marin Sorescu
Unii dintre noi, putini, ce-i drept, si-au amintit, la sfarsitul saptamanii trecute, mai exact sambata, 19 februarie, de Marin Sorescu, aflat in constiinta poetica romaneasca la cea de-a 64-a aniversare a nasterii. Atat ar fi avut maestrul, daca ar mai fi fost printre noi. Dar, de cativa ani, ne priveste doar prin ochii versurilor sale. Olteanul din Dolj, subtire si cu privire ascutita, a trecut tumultuos prin viata, a scris, a calatorit, a iubit, si s-a impus ca unul dintre cei mai mari literati romani de dupa razboi, in linia egala a lui Nichita Stanescu si a altor scriitori ai acelor decenii, sase, sapte si opt, a caror lista este semnificativa.

Desi mai aproape de Bucuresti, ori Timisoara, Marin Sorescu a preferat sa fie studentul in litere al Iasului (1955-1960), intr-o perioada in care inca existau "Viata studenteasca", ori "Iasul literar", reviste la care a debutat, si ai caror mentori din acele vremuri, l-au semnalat cercurilor literare, ajutandu-l sa urce scara literaturii, una grea si plina de sacrificii.

Formarea deplina de la Iasi l-a urmarit toata viata, si nu se sfia sa spuna, public, sau particular, ca o parte a sufletului sau inca mai colinda colinele din dulcele targ. Iesit, apoi, in lume, (chiar pe meridiane, ca atasat cultural si reprezentant al Romaniei cu diferite insarcinari culturale), Marin Sorescu a urcat, cu adevarat, iar complexitatea personalitatii sale ramane in picioare prin diversitate si stil. Desi s-a impus ca poet, il regasim pe Sorescu in pagini de proza, pe scenele de teatru, ca dramaturg, in pagini de revista, ca publicist ori critic literar. Si chiar ca ministru al Culturii, dupa '89, misiune care s-a dovedit a-i fi fatala, pentru ca ii era, in esenta, incompatibila starii sale de artist. Ca o paranteza, imi amintesc ca, in martie 1994, aflandu-ma in biroul sau de ministru, mi-a spus: "M-a sunat premierul. Vrea un raport, cu bugetul, TVA, credite, si nu mai stiu ce. Tare as vrea sa pricep si eu ce sunt toate acestea, si ce importanta au. De ce nu ma lasa oamenii astia sa scriu?..." Mi-au ramas cuvintele acestea in memorie, pentru ca atunci au sunat comic, fara sa stiu ca ele au avut, in ascuns, doza de tragism care-l insingureaza pe artist de nebunia urata a lumii.

Ramane important faptul ca Marin Sorescu s-a nascut, acum 64 de ani, pentru noi, si ca, atat cat a apucat sa duca din ei, aproape 60, ni i-a dedicat. Cei care mai deschid volumele sale, scrieri de un farmec romanesc unic, pot sa-i spuna, de fiecare data, in februarie, "La Multi Ani!", Marin Sorescu.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

marin sorescu nichita stanescu iasul literar
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1302 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014139 (s)