Martori-cheie scot la iveală o poveste din intimitatea vieții de primar al orașului Iași. Edilul-șef a rămas fără leafă și a făcut sacrificiul material suprem – GALERIE FOTO

Viața pe care a avut-o juristul Scarlat Pastia (primar al „Capitalei Moldovei” între anii 1877 și 1879) este una cu adevărat de poveste. Este greu de crezut că, în zilele noastre, vreun politician și-ar pune în joc întreaga avere pentru a oferi comunității clădiri ce pot deveni simboluri urbanistice.

El a depus un efort uriaș, mai ales din punct de vedere financiar. De exemplu, în anul 1868, Pastia a donat o proprietate din Dealul Tătărași pentru înființarea primului cimitir municipal, respectiv actualul „Eternitatea”. Din veniturile obținute ca avocat, Scarlat Pastia a deținut un hotel reprezentativ pentru Iași și mai multe magazine în Piața Unirii și pe străzile Arcu și Lăpușneanu. Primarul a decis să le demoleze pentru a ridica un teatru național

Juristul Scarlat Pastia (primar al „Capitalei Moldovei” între anii 1877-1879) are o poveste de viață unică. Cu siguranță, niciun politician nu și-ar pune în joc, în lumea contemporană, întreaga avere pentru a oferi comunității clădiri ce pot deveni simboluri urbanistice. Drept dovată, în anul 1868, Pastia a donat o proprietate din Dealul Tătărași pentru înființarea primului cimitir municipal, respectiv actualul „Eternitatea”.
Mai mult, din veniturile obținute ca avocat, Scarlat Pastia a deținut un hotel reprezentativ pentru Iași și mai multe magazine în Piața Unirii și pe Străzile Arcu și Lăpușneanu. Primarul a decis să le demoleze pentru a ridica un teatru național.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Averea extrem de consistentă, pusă în joc de edil pentru comunitate

Scarlat Pastia (născut pe 24 septembrie 1827, în Nicorești, Tecuci, România – decedat la 11 decembrie 1900, în Iași, România) a venit în urbea de pe malul Bahluiului încă de la 12 ani. Aici a urmat studiile liceale și cele universitare, devenind un celebru avocat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Înzestrat cu o vastă cultură și o inteligență sclipitoare, acesta a ocupat cele mai înalte demnități politice ale vremii. Cu toate că deținea o avere impresionantă, având în proprietate un hotel chiar în centrul urbei și mai multe magazine luxoase în Piața Unirii, pe străzile Arcu și Lăpușneanu, a investit totul în folosul comunității.

„Deși magazinele îi aduceau un profit considerabil, primarul a decis să le demoleze pentru a ridica un Teatru Național. Proiectul nu a fost realizat însă, iar, în locul edificiului cultural, a ridicat faimosul Hotel «Traian». Cheltuielile de construcție a hotelului au fost foarte mari și, practic, l-au ruinat. A pierdut, în final, și cele două hoteluri, pe care le-au câștigat creditorii lui, însă a primit o cameră și o masă gratuită zilnic la restaurantul de la «Traian»”, arată scriitorul Constantin Ostap, pasionat de istoria Iașului.

Construirea teatrului și a Hotelului «Traian» aducea sărăcia pentru inițiatorul Scarlat Pastia

Dincolo de toate acestea, la intersecția fostei Ulițe a Academiei cu Talpalari (actualmente Săulescu) se găsea în urmă cu peste 130 de ani celebrul Han „Petrea Bacalu”. Răsbotezat „Otel Viena”, prin anii aducerii la Iași a trenului – 1870, pe linia Viena – Lemberg – Cernăuți – Pașcani, și, apoi, în România, dăinuia până în zilele anului 1960, când, alături de alte clădiri, este demolat pentru a se lărgi Piața Unirii. La mansarda unei clădiri din curte locuise poetul Mihai Eminescu în timpul celei de-a doua șederi la Iași (1884-1886).

Transformată și lărgită, în vara anului 1888, vechea zidire din ogradă, ce servise odinioară pentru adăpostirea carelor pline de mărfuri, devenise sală de teatru, pentru a o suplini pe cea din Copou, arsă în noaptea de 17 spre 18 februarie 1888. Deși era modestă ca înfățișare, rămâne în istorie, fiindcă pe scena ei s-au jucat multe dintre spectacolele timpului până în fericita zi de 1 decembrie 1896, când se inaugura sala Teatrului cel Nou, din fosta Uliță a Goliei.

„Atât construirea teatrului, cât și cea a modernului Hotel «Traian» aducea, însă, la sărăcie pe inițiatorul lor, pe marele iubitor al Iașilor, Scarlat Pastia. Neputând întoarce banii de la banca Creditul Urban, cele două clădiri se vindeau la mezat, fostul lor ctitor murind în sărăcie, «tolerat într-o odaie a hanului», ca mai toți întreprinzătorii sufletiști ai vechiului Iași, lipsit de putere economică. Cercetând sfârșitul multora dintre foștii locanțieri, hotelieri, bancheri și chiar comercianți, profesorul Octav Minar avea să scrie înduioșat despre Pastia: «Moldovanul din firea lui nu a fost și nici nu poate fi negustor… El a rămas visător, un aristocrat al gândirii, cel mai adesea căutând în toate împrejurările să-și manifeste aceste calități»”, se arată în documentele legate de viața lui Scarlat Pastia.

Scarlat Pastia a făcut parte și din comitetul care a reabilitat Catedrala Mitropolitană

Scarlat Pastia a făcut parte și din comitetul care a reușit să reabiliteze Catedrala Mitropolitană, a cărei construcție fusese începută încă din anul 1833 de către Mitropolitul Veniamin Costache. Importante donații a făcut și pentru Universitatea „Cuza”, respectiv Societății „Reuniunea Femeilor Române”. Ca un filantrop desăvârșit, tot pe banii săi a trimis numeroși tineri ieșeni talentați la Paris, pentru a studia. S-a implicat și în rezolvarea problemei alimentării cu apă a orașului, construind, tot din buzunarul său, fântânile din cartierele Nicolina, Frumoasa și Socola, în vremuri în care orașul era lipsit total de apă potabilă. El este și autorul primului studiu cu privire la sistemul de apă potabilă din Iași, cu titlul „Despre originea apelor în Iași și lucrările privitoare la îndestularea cu apă, 1677-1896” și a articolelor publicate în „Ecoul Moldovei” (1896) sub genericul „Chestiunea apei în Iași”.

Scarlat Pastia a murit pe data de 11 decembrie 1900, fiind înmormântat în Cimitirul „Eternitatea”, tocmai în cavoul unchiului său, Alexandru Sturzescu. La moartea sa, ziarul „Prietenii poporului” l-a caracterizat astfel: „Bun patriot, corect, cinstit, filantrop, adevărat prieten binefăcător al poporului român, Scarlat Pastia a fost primar al Iașului fără leafă.”