Medicul Gabriel Diaconu, despre comportamentul de după expirarea stării de pandemie

Iată ce a postat pe Facebook medicul Gabriel Diaconu:

Scurt intermezzo de la o serie de prezentări pentru mulți aride, dar și pentru mai mulți de neînțeles. Statistica nu-i pentru oricine și, oricât ai face-o de simplă, adevărul e că dacă n-ai școală, e chineză curată (scuze, n-am găsit – vorbă lui Mircea Diaconu – o altă rimă).

Fac munca asta de drag dar și din obligație. O fac pentru a da un exemplu. O fac din respect pentru intelectul celui care citește.

Pentru că AȘA trebuie să arate ce facem de acum înainte. Nu profeții, nu dat în bobi, nu povești de senzație, nu șoc și groază, breaking news, halucinant, n-o să-ți vină să crezi, sau ce-a mai făcut starleta în izolare.

Așa trebuie să lucrăm de acum înainte. Și, fie că-ți convine sau nu, așa funcționa lumea și înainte de pandemie, doar că înainte-ți permiteai să fii un bou credul care lăsa metrica și măsuratul în seama altuia.

Parte din calamitatea zilelor noastre nu e că s-au înmulțit proștii, ci că s-au împuținat oamenii inteligenți. O țară are resursă de reziliență doar dacă oamenii buni, dar și capabili de discernământ analitic, trag toți în aceeași direcție.

Hotărârile grele de luat în ce privește trăitul în vremea coronavirusului nu sunt sentimental apăsătoare. Sunt economic apăsătoare. Sunt medical apăsătoare. Sunt instituțional, și sistemic, apăsătoare. Ori descrierea poverii trebuie făcută după un calapod previzibil, dar și compatibil cu ce fac alte țări la acest moment.

Nicio țară nu se laudă. Nicio țară nu bombează pieptul. Nicio țară nu se mândrește. Toți oamenii cu minimă scoarță cerebrală sunt modești, evaluează statistic, numără din nou, și din nou,

Și dacă investesc în ceva, investesc în inteligență umană și în tehnologie. Pentru că una fără de cealaltă nu se poate. Degeaba ai (ca să priceapă românul) ultimul model de telefon și un BMW la scară dacă habar n-ai ce e sub capotă, și scopul achiziției era doar să fii tu băiat de băiat, să moară dujmanii (sic!) tăi. E gata epoca aia. Ți-ai făcut spectacolul, te-ai dat și în el, viitorul nu prea îți mai aparține.

Ca să poată funcționa ”orizontul 15 Mai”, și ce vine după el, trebuie puse în mișcare niște mecanisme infinit mai grele decât cele activate până acum. Să încleștezi un pumn și să dai o smetie bolii nu e foarte greu, de fapt. Pentru că pentru un ciocan toate devin cuie. Să pui mâna aia la treabă să scrie, să cânte, cere o dexteritate și-o manualitate aparte. Pentru că altfel vine din nou focarul peste tine, și-a doua oară nu mai strângi pumnul la fel. Sau degeaba îl mai strângi.

Ar fi cazul să-ți pui mintea la contribuție, să încetezi să te plângi că ai răbdat până acum și că viața e nedreaptă. Cum poți TU să devii mai bun? Cum poți tu să recuperezi timpul pierdut pe filme, jocuri, interneți? Va trebui să te adaptezi, e clar și toate datele o arată.

Ți s-a spus, în episodul #1 al pandemiei, să stai. Acum începe episodul #2. În acest episod va trebui să începi să faci. Să faci altfel. Să faci diferit. Să îți folosești capul și bruma de înțelepciune. Și, crede-mă, va merita.