Secretele istoriei

Memoria veacurilor din „Tara Dacilor” de la Sibiel

Publicat: 27 nov. 2013
In vreme ce batranii povestesc despre uriasi si despre daci, arheologii spun ca cele doua cetati de la Orlat si Sibiel au fost construite tarziu, prin secolul al XIV-lea, si ca nu exista urme ale unor ziduri mai vechi, scrie formula-as.ro.
Ca basmele sunt basme si legendele sunt legende. Si totusi, nu poti sa nu te intrebi cum au luat nastere aceste legende? De ce se vorbeste in ele cu atata insistenta de daci? De ce in toate satele dimprejur circula aceleasi legende, cu aceleasi personaje si intamplari?
Il intreb insistent pe domnul Parean despre cele doua cetati surori, din Orlat si Sibiel: cum isi explica faptul ca toate legendele se intorc la vremea dacilor, desi nu exista urme de daci la cele doua cetati? „Ba exista astfel de urme”, spune.
„Mai firave, doar putina ceramica dacica, dar exista semne ca zona a fost locuita de daci. Si e drept, nici nu s-a cercetat prea mult.” E posibil, intr-adevar, ca inainte de vremea evului de mijloc, sa fi existat pe cele doua dealuri cetati dacice, dar nu cetati cu ziduri de piatra, cum sunt cele din Muntii Orastiei, ci cetati de pamant. Si nici nu e de mirare sa fi fost asa, caci cetati dacice atestate exista in preajma, cum este cea de la Tilisca. Intr-adevar, locurile astea au fost ale dacilor. Si sunt, in continuare…
Acasa la nana Vetuta, in timp ce gazda imi povestea despre grote misterioase, ruine de cetati, haiduci si comori blestemate, dintr-un colt al odaii barbatul ei intervine in poveste, ca trezit dintr-un somn moale. Aude si vorbeste greu, dar are ceva important de zis. „Traian nu i-o putut birui pe daci” – isi incepe mosul vorbirea. „Si atunci, i-o chemat pe bavarezi. Numa’ asa l-o biruit pe Decebal. Si Decebal i-o chemat pe polonezi, da’ bavarezii o fost mai multi.”
Ma uit mirata la el. E foarte convins de ce spune. Din nou, veacurile si povestile se amesteca si istoria se intampla simultan, in afara timpului, invelita pe un graunte luminos de adevar. „Da’ nu-i bai ca i-o batut, ca noi tot din daci ne tragem”, continua el la fel de nestramutat. Il intreb de ce crede asta. Priveste pe geam, parca lipsit de ganduri. Afara sunt zilele Babelor si zidurile celor doua cetati sunt inca imprastiate pe sub zapezi, desi e sfarsit de februarie. Glasul mosului se imbina cadentat cu trosniturile lemnului din soba, legand o lectie neasteptata de istorie: 
„Pai vedeti, noi, romanii, am fost mereu ai mai viteji din Europa. Noi si sarbii si grecii. De zece ori mai viteji decat italienii, care se trag din Traian. Asta inseamna ca noi ne tragem din daci, pentru ca si ei erau ai mai viteji din Europa si nu se temeau de nimica. Nu ne putem trage din romani. Asa simt io”.


loading...

Adauga un comentariu