News Flash:

Mereu sub imperiul singuratatii

29 Ianuarie 2001
1081 Vizualizari | 0 Comentarii
Pe Gheorghe Lupu l-am cunoscut o singura data, acum vreo doi-trei ani, la Iasi, dar de citit l-am citit mult mai des. Scrie la "Bucovina literara", scrie poezie dintotdeauna si se pricepe la poezie. Ultima intamplare pusa sub semnul versului, ocazie cu care l-am reintalnit pe Gheorghe Lupu, se numeste "Bocet pentru Eminescu", este adunata intre copertile unei carti si s-a petrecut la Iasi (din nou la Iasi...), la Editura "Bolta Rece". Vreo 95 de pagini vorbesc despre un model de receptare a lui Eminescu, cu sustinerea conferita de asiduitatea de a intra in viata si opera Poetului si de a le recrea dupa tiparul felului de a le intelege. Gheorghe Lupu isi propune un proiect dificil, caci nu ii poti dedica oricum o carte lui Eminescu. Dincolo de curaj iti trebuie si curatenia sufleteasca si o anumita virtute pentru care Poetul sa vrea sa iti accepte darul. Rasfoind, insa, paginile acestei carti, avem incredintarea ca exista comuniunea de spirit care sa sustina demersul autorului fata de tema asumata. Regasim, asadar, un bocet pentru Eminescu, pe care l-as pune sub semnul "Imperiului singuratatii", dupa titlul inspirat al unui poem. "De unde vine si-ncotro ma duce/Din mine insumi ies tot mai subtire./Faptura care-mi face loc pe cruce
E-aceeasi care-am fost si prunc si mire.//Surad strafulgerat ca maine-n zori/Nu voi mai tresari cu mine viu,/Ci-nfasurat in panze si ninsori/Cand siesi trupu-n trup e-un biet sicriu.//Ramaie-acest suras de carne vie/Pecetea sufletului care pleaca/Sa-nlocuiasca-n cer o ciocarlie/Cu aripi atarnand de promoroaca".
Regasirea noastra prin dorul nedisimulat pe care il avem pentru Eminescu ne justifica orice tip de discurs pus sub semnul Poetului. Cand acest discurs vine dintr-o necesara rugaciune catre cei ce lumineaza pantheonul increderii noastre, atunci ea este cu atat mai dreapta si mai buna. Gheorghe Lupu vorbeste cu si despre Eminescu prin bunatate, prin incredere, iar bocetul pe care il scrie, si pe care il justifica prin poemele de fata, are un sens meritoriu. Autorul revine asupra unui Eminescu prea des supus analizelor nesemnificative si a concluziilor subiective, asupra unui Eminescu pe care il surprindem mai mult prin ceea ce a reusit sa greseasca, pe parcursul pe care l-a lasat lumii, si mai putin prin ceea ce a lasat parcursului de mai tarziu al aceleasi lumi. Faptul ca putem citi si metafore care argumenteaza minima buna-credinta pe care ne-o cere Eminescu trebuie sa ne bucure. La fel de bine, "Paradoxul" de mai jos ne spune ca nu suntem inca prinsi de toata disperarea, desi ne incearca, uneori, multe lacrimi: "Desi cred in Unul/Bunul Dumnezeu,/Uneori/In nopti de veghere,/ Ma rastorn/ La marginea cerului/Bantuit de spaima/ Si-mi tot vine sa plang".
Cei care pot spune ca s-au aplecat peste viata si opera lui Eminecu vor gasi in versurile acestei carti (care cuprinde vreo 70 de poeme) suficiente repere legate de biobibliografia Poetului, care sunt reinterpretate si poetizate asa cum a gasit Gheorghe Lupu de cuviinta, adica asa cum este el legat de Eminescu. Si se poate vedea ca legatura este de o natura supusa iubirii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1403 (s) | 22 queries | Mysql time :0.025092 (s)