News Flash:

Minune de Pasti in Sodomeni Pascani - Si s-a facut lumina in casa lui mos Costache!

9 Mai 2003
791 Vizualizari | 0 Comentarii
•Dupa un veac petrecut la lumina opaitului, Sevastian Costache Uricheanu si-a vazut visul cu ochii - minunea unui bec electric, aprins in propria-i casa •De bucurie, omul a plans si mai apoi si-a dat duhul •Angajatii de la CONEL i-au tras curent, dar numai de proba, pentru ca mai avea de platit o taxa de 527 mii lei, pe care bietul om nu-i putea da din pensia de 180 mii lei •Vaduv la 72 de ani, recasatorit si tata la 92 de ani! •Decorat de presedintele Romaniei, Ion Iliescu •Mos Costache a murit fericit la 8 mai, taman cu doua luni inainte de a implini 100 de ani

Greu de crezut ca, in plin secol 21, mai pot fi intalnite in Romania persoane pentru care a avea un bec in casa inseamna luxul suprem al unei vieti de om. Si totusi, un asemenea caz a putut fi intalnit pana ieri, in Sodomeni, una dintre suburbiile municipiului Pascani. Ieri, 8 mai, cu taman doua luni inainte de a implini o suta de ani, Sevastian Costache Uricheanu si-a dat obstescul sfarsit, fericit ca si-a vazut implinit visul de o viata: un angajat de la CONEL a apasat pe un intrerupator, un bec s-a aprins, iar in bordeiul propriu, brusc, s-a facut lumina! A fost un soc prea mare pentru bietul om. Civilizatia acestui mileniu l-a dat gata.

Un fleac de 527 mii lei

"Poate ca mos Costache ar fi apucat suta, da' prea l-au enervat astia cu lumina lor, de la CONEL. Au venit pe aici zilele trecute, au facut probe, au vazut ca instalatia merge si dupa aia au mai cerut un supliment de 527 mii lei, pentru taxa de contract. Mama lor... N-am avut banii, asa ca nu ne-a mai dat drumu' la lumina", povesteste Lili Caineanu, fiica adoptiva. "Bine macar ca batranul a vazut becul aprins, la probe. S-a holbat la mine, m-a chemat la el, apoi mi-a soptit ca asta era ultima lui dorinta. Apoi a inchis ochi", mai spune Lili Caineanu. Femeia sustine ca i-a fost rusine sa-i mai ceara primarului Neculai Ratoi incredibila suma de 527 mii lei, pentru a-i face moftul mosului pana la capat. Altminteri, Sevastian Costache Uricheanu, nascut in 1903, nu era un batran oarecare. A prins Rascoala de la 1907, a facut doua razboaie mondiale prin transee, a trecut prin mai multe dictaturi si este unul dintre putinii veterani de razboi medaliati de presedintele Romaniei, Ion Iliescu, pentru serviciile militare aduse patriei.

O rascoala, doua razboaie, dictaturi si democratie

Sevastian Costache Uricheanu a vazut lumina zilei la 8 iulie 1903, in satul Sodomeni, raionul Baia. Viata lui a fost una extrem de zbuciumata. La o varsta cand copiii se gandesc doar la joaca, Sevastian Costache Uricheanu a fost martor al Rascoalei din 1907, asistand neputincios la torturarea taranilor. Apoi a fost "inrolat", la o varsta foarte frageda, in armata regala. A participat efectiv la Primul Razboi Mondial, ajutand soldatii cu apa sau mancare din spatele frontului. Al Doilea Razboi Mondial "l-a prins" pe tanarul Uricheanu la munca campului. Lasand treburile gospodaresti si trecand in slujba statului, a luptat cu eroism si a fost ranit de mai multe ori, dar s-a intors teafar acasa. Din spusele rudelor, cu putin inainte de a-si da duhul, acesta isi aducea aminte de acele vremuri cu o claritate deosebita. A suportat 45 de ani de regim totalitar, in care a fost silit sa munceasca pamantul pentru "colectiv". Nu s-a ales cu mare lucru - doar cu o pensie de la CAP, nu mai mare de 180.000 lei, dupa cum se poate vedea pe ultimul cupon adus de postas. In decembrie 1989, a avut o mare bucurie. A aflat de la sateni ca s-a terminat cu comunistii, dar la scurt timp avea sa inteleaga ca revenirea la democratie a insemnat pentru el acelasi mod de viata. O casuta in mijlocul suburbiei Sodomeni Pascani, la cativa metri de biserica satului, in care si-a dus traiul cu modestie, aprinzand seara cate o lumanare, nu neaparat pentru a se ruga la icoana din colt, cat pentru a vedea pe unde calca. A rait sa-si vada toti cei 11 frati oale si ulcele. De pe urma lor are aproape o suta de nepoti si toti l-au uitat. Dumnezeu nu i-a daruit nici un copil al lui care sa-l ingrijeasca la batranete. Prima nevasta i-a murit pe cand avea 72 de ani. Avand nevoie de cineva care sa-l ingrijeasca, la varsta de 92 de ani, mosul s-a recasatorit. Fiica celei de-a doua sotii, Liliana, s-a dovedit a-i fi singurul sprijin real si centenarul a tinut la ea ca la propria-i fata.

Un veac pe intuneric

Greutatile vietii si saracia l-au impiedicat pe Sevastian Uricheanu sa adune banii necesari pentru a-si trage curent electric. Stia de prin vecini ce-i aia radio si televizor, dar n-a avut parte de asa ceva, pentru ca nu avea nici bani sa si le cumpere si nici curent ca sa le foloseasca. Tot ce stia afla de la vecini. Nu a avut pretentii mari de la viata, dar, odata cu varsta, a inceput sa aiba probleme cu sanatatea. "Ooof, de-as avea un bec... Acuma-s cam bolnav si fata asta, ca sa ma poata si griji, nu se mai putea descurca cu opaite si lumanari toata noaptea", povestea batranul, in urma cu doua saptamani, reporterului ZIUA de Iasi.

Lumina de Pasti in 2003

Pentru cei mai multi dintre pascaneni, Sfintele Sarbatori de Pasti au insemnat o lumanare aprinsa. Pentru mos Costache Uricheanu au insemnat lumina absoluta. Gratie interventiei primarului municipiului Pascani, Neculai Ratoi, mos Costache a vazut pentru prima oara in viata lui un bec aprins in propria-i casa. Pe timpul unei audiente, impresionat de rugamintile Lilianei, care nu-si mai putea trata tatal vitreg la lumina opaitului, primarul Neculai Ratoi a pus o comisie sa verifice situatia din teren si s-a lamurit. In parohia lui traia un mosneag pe intuneric. Pentru a-si trage curent electric, Sevastian Uricheanu ar fi avut nevoie de 10 milioane lei - avere pentru un om cu o pensie de 180 mii lei lunar, din care nu-ti poti cumpara nici o gaina mai acatarii. In urma anchetei sociale, Primaria Pascani a platit ce era de platit, pentru ca mos Costache sa aiba curent electric. Greu de descris fericirea mosneagului. Cand a vazut becul aprins, pe mos Costache l-a busit plansul: "Nu credeam sa apuc s-o mai vad si pe asta! Nu-i om mai batran ca mine nici in satul asta, nici in celalalt. Fac eu suta si ne-om vedea aici", spunea batranul bucuros ca are bec in casa. Nu a mai apucat. Ieri, 8 mai, taman cu doua luni inainte de a face suta, Sevastian Costache Urichean si-a dat duhul. Dumnezeu sa-l ierte!
Sorin URSAN
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1433 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018188 (s)