News Flash:

Minutul de reculegere

9 Octombrie 2000
1305 Vizualizari | 0 Comentarii
"Am ajuns de rasul lumii, sa vina orice echipa sa ne bata acasa. In loc sa defilam in aceasta serie, am ajuns ciuca batailor", spunea cineva aflat la tribuna oficiala, in timpul meciului. Nu a trecut mult timp si acelasi personaj, dupa marcarea golului de catre oaspeti, exclama: "Daca o tinem in ritmul asta, nu mai putem spera nici macar in minuni!" Si adevar a grait. Numai fotbal nu a jucat Poli sambata, in fata unui adversar care nu s-a multumit decat sa se apere grupat, mizand totul pe cartea contraatacului. Am avut parte de un fotbal urat, lipsit de nerv, cum de mult nu mi-a fost dat sa vad. Si nu a fost doar opinia mea, ci a tuturor colegilor mei, a tehnicienilor, a intregului stadion. Am ramas, totusi, dupa aproape doua ore de asa-zis fotbal, cu o amintire pe care n-o voi da uitarii. Cu acel moment dinaintea inceperii partidei, cand, toata suflarea de pe "Emil Alexandrescu" s-a ridicat in picioare si s-a inchinat parca in fata lui Catalin Haldan, fostul jucator dinamovist, care, la numai 24 de ani, a fost rapus de nu se stie ce boala, pe terenul de joc. A fost primul si ultimul moment ce merita remarcat din Copou. Unul in care, indiferent de "coloratura" sportiva, fani ai Stelei, ai lui Dinamo, ai Rapidului, Craiovei sau ai celorlalte grupari din tara, si-au dat mainile si au plecat capetele timp de un minut, din ochii catorva dintre ei prelingandu-se chiar lacrimi. Un gest cat se poate de sportiv al conducerii clubului iesean, la care, sincer, nu ma asteptam. Pe tot timpul intalnirii, patru coroane de flori au stat langa galeria "Gruppo Apparte 13", pe un banner fiind scris, cu majuscule, "Haldan, vei ramane mereu in inimile noastre". Trecand peste aceste emotii, am asteptat sa vedem fotbal 90 de minute, dar n-a fost sa fie. Treceau minutele si odata cu ele si sperantele intr-un rezultat favorabil. Se pare, insa, ca acel minut de reculegere nu a fost destinat numai memoriei lui Catalin Haldan, ci si a clubului FCM Poli. Jucatori, antrenori, suporteri ai FCM Poli, au avut, se pare, trista experienta de a tine un moment de reculegere echipei de suflet, fapt de care ne-am convins cu totii dupa meci. Dupa cum merge echipa in acest moment, bine spunea acel individ care s-a postat chiar langa mine, nici o minune nu ne mai poate salva. Am ajuns sa ne fie rusine sa venim la stadion, caci ne rade o tara intreaga, am ajuns sa ne fie rusine, cand suntem intr-un loc in care se vorbeste de sport si in special de fotbal, sa spunem ca suntem ieseni. Din ce cauza, se stie foarte bine. A celor care mint cu nerusinare inainte de a se vedea cu sacii in caruta, a celor care, sus pusi fiind, uita ca sportul, dupa cum s-a putut vedea si la Olimpiada mileniului, este cel mai reprezentativ ambasador al unei tari in strainatate, in cazul nostru, al unui oras in tara. Am asistat, sambata, la momente penibile, la care nici nu visam. Am vazut cu totii, cum o echipa care a fost, este si va fi cu siguranta iubita mult timp de acum incolo, daca va mai exista, se stinge incet, dar sigur. Si asta sub ochii nostri, ai dumneavoastra, ai tuturor celor care vor ca Iasul sa nu fie doar capitala culturii, ci si a sportului. Din nefericire, suntem prea mici ca sa putem face ceva in folosul baietilor nostri, iar cei care sunt in masura sa-i ajute stau si rad pe sub mustati pe din dos. Asa cum au dat bir cu fugitii "edilii" orasului, cand s-au vazut incoltiti de sutele de oameni care doresc fotbal de performanta si nimic mai mult, in dulcele targ.

Narcis POHOATA
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1351 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018148 (s)

loading...