Magazin

MISTER. Labirintul de la Limanu, pestera transformat intr-un MORMANT urias

Publicat: 02 mart. 2014
Patrimoniul speologic al Romaniei este unul de invidiat la nivel mondial si nu-i de mirare ca a fost infiintat primul Institut de Speologie din lume, la initiativa savantului Emil Racovita, in anul 1920. In ciuda activitatilor intense de explorare a formatiunilor carstice si a studiilor avansate raman totusi locuri care continua sa ne surprinda si care sunt incarcate de o istorie aparte, asa cum este Pestera Limanu, din judetul Constanta. Sute de mii de turisti trec anual pe langa ea si nu banuiesc tainele pe care le ascunde. Pe  drumul spre Vama Veche, pana sa ajungi in 2 Mai, undeva spre dreapta, se afla un locimpresionant si aproape mistic.
Nu departe de satul Limanu, la vreo doi kilometri spre est, se afla pestera cu acelasi nume, un labirint care este considerat ca fiind locatia legendarei Keiris, pestera in care in Antichitate getii, care se razboiau cu romanii, au fost ziditi de vii.  Se spune ca in anul 29-28 i.Ch., proconsulul roman Marcus Licinius Crassus a pornit, in fruntea unei ostiri numeroase, spre tinuturile Moesiei Inferioare, pentru a-i pedepsi si supune pe dacii condusi de Dapyx, un rege viteaz, urmas al lui Burebista. Motivul declarat era acela ca Roles, un sef de trib din zona, aflat in conflict cu Dapyx, i-ar fi cerut ajutorul.
In realitate, Licinius voia sa recupereze steagurile de lupta pierdute de Caius Antonius in batalia de la fortareata Genucla, langa cetatea Histria. Conducatorul regatului de aici era un alt dac, Zyraxes, prieten bun cu Dapyx. Dar romanul mai voia ceva: bogatiile dacilor, aurul, vitele, granele lor si pe ei ca sclavi, ca sa-i vinda la Roma. Istoricul Dio Cassius in a sa „Istoria romana” spune clar ca Licinius nu a crutat pe nimeni, indiferent de atitudinea pe care o avea fata de imperiu. Dapyx a murit eroic in lupta cu romanii, iar cetatea lui Zyraxes a fost si ea cucerita in urma unei tradari. Speriati de urgia romana, dacii si-au adunat ce au mai putut si s-au refugiat in pestera, impreuna cu femeile, copiii si batranii. Au luat cu ei in adancuri si granele, oile, caprele, vacile, dar si aurul si bijuteriile pe care le aveau, galeriile intunecoase ale pesterii Keiris, identificate a fi Limanu, devenind astfel casa lor.
Urmele uneltelor cu care au amenajat interioarele se mai vad si azi ca si peretii tunelelor, boltile incaperilor, camerele pentru locuit, spatiile pentru animale sau altarele. Nu s-au gandit insa ca Licinius era hotarat sa-i omoare. Ajuns aici, el a dat ordin si cele trei intrari in pestera au fost zidite, transformand-o astfel intr-un urias mormant pentru toti cei care au crezut ca isi vor gasi acolo salvarea.
Pestera are o lungime de aproape 4 kilometri, fiind cea mai mare din Dobrogea, dar nu putini sunt localnicii care sunt convinsi ca ramificatiile sale subterane, prin beciuri si fantani, ajung de fapt pana in Bulgaria sau chiar Turcia. Un nimb de legenda pluteste implacabil in jurul sau, iar faima de „pestera cu comori” s-a raspandit cu rapiditate, din timpuri stravechi. Dupa parerea speologului Cristian Lascu, cel mai probabil ar fi ca, odata cu raspandirea crestinismului in secolul al X-lea, s-a incercat transformarea pesterii intr-un lacas de cult, dupa exemplul binecunoscut al grotelor-chilii si grotelor-bisericute sapate in creta de calugarii pietrari de la Basarabi.
Cele mai vechi desene apartin insa, foarte probabil, perioadei de maxima inflorire a culturii geto-dacice (sec. I  i.Ch.) de cand dateaza probabil si „amenajarea” pesterii, peretii si tavanele fiind cioplite drept, precum si coridoarele care faceau legatura cu diferite sali. Vazuta in plan, reteaua de galerii seamana mai degraba cu harta strazilor unui oras neglijent sistematizat. „Dovezile existente ne indreptatesc sa consideram ca labirintul de la Limanu a fost realizat de o autoritate locala geto-dacica, ca masura de aparare in fata pericolului roman”, arata si doctorul Vasile Boroneant in lucrarea „Labirintul subteran de la Limanu”. Si in zilele noastre pe seama pesterii de la Limanu continua sa se nasca noi legende, spunandu-se de exemplu ca din cauza ramificatiilor sale si aspectului de labirint aici s-au ratacit de-a lungul timpului si chiar si-au pierdut viata foarte multi „aventurieri”, potrivit romaniatv.net.




Adauga un comentariu