News Flash:

Moartea lui Socrate

23 Aprilie 2004
1046 Vizualizari | 0 Comentarii
Nu cred in opiniile viguros principiale, curajoase nici vorba, strivind din mers pacatele lumii, nu pacatele vii, care ne dau branci in viata de toate zilele, asupra carora n-au obiceiul sa-si odihneasca privirea, caci prea miros a cruda realitate, prea obliga spiritul sa coboare in subsolurile existentei, ci imaginile lor curatate de balastul concretului, aduse la acelasi numitor, purificate, sterilizate, ridicate la conditia de abstractii. E o adevarata placere, recunosc, sa te razboiesti cu entitati, nu cu identitati. Conceptul de minciuna e oricum mai suportabil decat minciuna propriu-zisa. Aseptica, ideea de injustitie poate fi la o adica un excelent partener de dialog, pe care sa-l combati cu argumente si, astfel, sa-l faci inofensiv. Ce incantare sa-l vezi cum se clatina dinaintea dovezilor ratiunii, cum bate in retragere si sfarseste prin a se preda neconditionat! Triumful justitiei e, nu-i asa?, asigurat si nu ne mai ramane decat sa celebram marea izbanda!
In planul gandirii logice, dreptatea si adevarul au totdeauna castig de cauza. E singurul teren pe care biruie de atatea mii de ani. Dreptatea, adevarul si frumosul domnesc demult acolo si e suficient sa le aruncam o privire, ca sa ne patrundem de maretia omului. Probabil ca acesta e si sensul celebrei propozitii pascaliene: "Gandirea da maretia omului". Dar, trebuie sa adaugam indata, si slabiciunea lui. Pentru ca de tot atatea mii de ani, adica de cand omenirea a deprins a manui abstractiunile, raul, nedreptatea, minciuna si uratul au continuat sa prolifereze, invinse in ordinea ratiunii, s-au razbunat impanzind realitatea. Cat de mare trebuie sa fi fost inocenta trestiei ganditoare, daca si-a inchipuit ca o victorie de principiu e indestulatoare! Si cu cata incapatanare a repetat ea, secole de-a randul, infailibilele argumente ori de cate ori concretul ameninta sa o striveasca! Sistematic ingenuncheata, umilita, batjocorita, constransa la tacere, n-a invatat nimic din lunga si trista experienta, persistand in credinta ca puterile mintii sunt suverane.
Si, in fond, chiar sunt suverane, doar ca exclusiv intre granitele liberei cugetari. In afara lor stapanesc alte puteri, nu neaparat mai indreptatite, dar sigur mai putin inocente si deschise spre dialog, nedeprinse sa convinga, insa obisnuite sa impuna, avand de parte-le numai un argument, si ce argument!, al autoritatii. Asta nu vrea sa accepte spiritul si incearca fara incetare sa convinga de contrariul, ca exista inca uriase intinderi pe care nu le poate stapani, in cuprinsul carora e apriori neputincios. Moartea lui Socrate e simbolul acestei iremediabile neputinte a gandirii dinaintea realului, a puterilor spiritului in fata puterilor lumesti. Subtilitatile inteligentei palesc dinaintea vicleniilor concretului. Avea dreptate La Rochefoucauld: filozofia triumfa lesne asupra pacatelor trecute si viitoare, insa pacatele prezente triumfa mereu asupra-i. Minciuna si injustitia si uratul de ieri, ca si acelea ce vor sa vina, pot fi cu usurinta respinse; actiunea unora a incetat, a celorlalte inca n-a inceput; puterile primelor s-au sleit, ale ultimelor inca nu s-au nascut. Gandirea e imbatabila in timpurile inactive. La timpul actiunii insa e ineficienta, Casandra sortita sa vorbeasca in desert. Lui Socrate, pocalul cu otrava mana activului prezent i l-a intins.
Alexandru Dobrescu
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1285 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019028 (s)

loading...