Secretele istoriei

Motivul pentru care a fost ucis Corneliu Zelea Codreanu de Carol al II-lea

Publicat: 12 nov. 2013
3
Documentele pastrate ne spun foarte putine despre imprejurarile in care s-a produs acest eveniment. O reconstituire a faptelor din timpul guvernarii legionare arata ca uciderea lui Codreanu a fost pregatita in detaliu. Seful Miscarii Legionare, impreuna cu „Nicadorii” si „Decemvirii” (doua grupuri de legionari condamnati la inchisoare pentru asasinarea premierului I.G. Duca si a disidentului Mihail Stelescu) au fost suiti in doua masini; detinutii erau legati de maini si de picioare si in spatele fiecaruia se gasea cate un jandarm. Masinile au fost oprite in dreptul satului Tancabesti, unde prizonierii trebuiau executati prin strangulare, doar ca jandarmii din masina in care se gasea Codreanu nu au respectat consemnul. A fost nevoie de indemnul unui maior care a ordonat cu pistolul in mana „Executarea!” Cadavrele au fost apoi scoase din masini si au fost trase in ele mai multe gloante pentru a simula impuscarea in timpul unei presupuse evadari. De la Tancabesti cadavrele au fost duse la inchisoarea Jilava, unde au fost stropite cu acid sulfuric (cel mai probabil pentru a nu mai putea fi recunoscute), iar asupra gropii comune a fost turnata o placa de beton. Intreaga operatiune ar fi fost pusa la cale de generalul Gavrila Marinescu, prefectul Politiei Capitalei. Nimeni din Romania nu a crezut scenariul „fugii de sub escorta”, iar Constantin Argetoianu se intreba in memoriile sale de ce a fost nevoie de tot acest scenariu complicat. Imi scapa sensul strangularii in masina – nu ii puteau impusca direct? Sau ca sa nu umple masinile cu sange: ii scoteau in camp si ii impuscau acolo. De ce strangularea?
Pregatirea
Singura mentiune documentara care face legatura dintre acest asasinat si regele Carol al II-lea se gaseste in insemnarile zilnice ale lui Armand Calinescu, pe atunci ministru de Interne si om de incredere al regelui (ulterior, prim ministru care va fi asasinat de legionari in toamna anului 1939). La 13 noiembrie 1939 Calinescu scria in agenda sa: „Urdareanu: Codreanu si Maniu. Eu nu la Maniu”. Insemnarea merita cateva explicatii: Ernest Urdareanu era in acel moment maresalul Casei Regale, mana dreapta a regelui Carol al II-lea care se ocupa de toate treburile murdare ale stapanului. Codreanu si Miscarea Legionara se aflau de cativa ani intr-o tendinta electorala ascendenta si intr-un conflict deschis cu regele Carol al II-lea. La un moment dat suveranul i-ar fi sugerat lui Codreanu ca aceasta sa-i cedeze conducerea Miscarii Legionare, idee respinsa. Iuliu Maniu era si el in conflict deschis cu regele din cauza amantei Elena Lupescu (seful taranistilor cerea insistent plecarea ei). Armand Calinescu provenea din randurile Partidului National Taranesc si nu si-a uitat originile politice – astfel ca l-a protejat pe Maniu.
Situatia internationala a Romaniei
Tot 13 noiembrie este ziua in care regele Carol al II-lea a plecat insotit de Ernest Urdareanu intr-un turneu european pe traseul Londra-Paris-Berlin. In toamna anului 1938 Romania se gasea intr-o situatie dezastruoasa: Franta si Marea Britanie fusesera de acord cu dezmembrarea Cehoslovaciei in beneficiul Germaniei lui Hitler – ceea ce ridica in mod natural chestiunea granitelor Romaniei, granite contestate de Ungaria, Bulgaria si Rusia sovietica. In plus, armata romana ducea lipsa de armament si nu existau nici fabrici pentru producerea munitiei. Carol al II-lea a mers in principalele capitale europene cu doua intrebari: cine garanteaza frontierele Romaniei si cine ne ofera armament?
La Londra si la Paris Carol al II-lea a primit ridicari din umeri. Am gasit in arhivele britanice stenograma discutiei dintre Carol al II-lea si ministrul britanic de Externe Halifax. O discutie dura, care nu lasa nici o speranta de ajutor pentru Romania – ba mai mult, Halifax il indemna pe Carol al II-lea sa se inteleaga cu Germania. Oricat am cautat, nu am reusit sa gasesc stenograma discutiei lui Carol al II-lea cu oficialii francezi. Insa dintr-o discutie a lui Carol al II-lea cu Constantin Argetoianu rezulta ca si francezii l-au trimis pe regele Romaniei sa se inteleaga cu Hitler.
Carol al II-lea s-a intalnit cu Hitler pe 24 noiembrie 1938, iar dialogul nu a adus nici un fel de clarificari in sensul dorit de regele Romaniei. Hitler a preferat sa poarte discutia in termeni generali si nu a oferit nici un fel de garantii pentru granitele romanesti. (Dupa discutia cu Carol al II-lea, Hitler i-a spus ministrului sau de Externe von Ribbentrop ca Ungaria si Romania trebuie mentinute ca doua fiare incinse pentru a fi modelate dupa interesul Germaniei – ceea ce s-a si intamplat). Pe 26 noiembrie 1938 Carol al II-lea s-a intalnit cu Göring; aceasta discutie a fost orientata in principal spre aspectele economice. Regele Romaniei a fost de acord cu aplicarea unui plan economic comun romano-german pe 5 sau 10 ani – ceea ce avea sa se intample si sa duca la dominarea economiei romanesti de interesele germane. Pe 28 noiembrie Carol al II-lea ajungea in Romania, in noaptea 29-30 noiembrie era asasinat Corneliu Zelea Codreanu.
Explicatia
In urma turnelui Londra-Paris-Berlin Carol al II-lea a inteles un lucru: Germania urma sa devina puterea dominanta in Romania (si in intregul spatiu sud-est european), iar Franta si Marea Britanie nu doreau si nici nu puteau face mare lucru pentru a schimba aceasta situatie. Hitler si cu Göring nu au oferit nimic Romaniei – nici garantii teritoriale, nici armament – in schimb au cerut tot din punct de vedere economic si Carol al II-lea a fost de acord. Orice s-ar putea spune despre Carol al II-lea, dar nu ca ii lipsea inteligenta: a inteles ca dupa ce Romania avea sa intre in sfera de influenta economica a Reich-ului lui Hitler, acesta nu avea sa ezite in a-si exercita influenta politica. Si chiar daca Hitler si diplomatia nazista (cu exceptia unor factiuni mistice din SS si SA) nu iubeau foarte tare Miscarea Legionara, totusi cel mai logic partener al Germaniei in Romania urma sa fie Corneliu Zelea Codreanu – ceea ce ar fi insemnat in cel mai bun caz pentru Carol al II-lea sa ajunga pe planul secundar al politicii romanesti (ceea ce nu a suportat niciodata) sau chiar sa fie detronat si exilat. Carol al II-lea a incercat sa impiedice aceasta evolutie prin uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Doar ca nu a reusit sa fuga de soarta sa, scenariul expus mai sus a fost doar amanat: s-a produs in 1940 cu generalul Ion Antonescu partener al Germaniei naziste (dupa pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ardealului de Nord si a Cadrilaterului).

sursa: george-damian.ro 





Adauga un comentariu