Magazin

Nepotul lui Stalin da in judecata presa pentru defaimare

Publicat: 29 oct. 2011
1

Nepotul dictatorului sovietic Iosif Stalin, Evgheni Djugasvili, a dat iar in judecata presa sub acuzatia ca defaimeaza memoria bunicului sau. De aceasta data, victima lui Djugasvili este gazda unei emisiuni difuzate de postul de televiziune rusesc Channel One, Vladimir Pozner.

Djugasvili il acuza pe moderatorul TV ca, in timpul emisiunii din 24 octombrie, a declarat ca Iosif Stalin a autorizat uciderea a mii de ofiteri polonezi nevinovati in masacrul de la Katyn, din 1940, a anuntat, vineri, avocatul lui Evgheni Djugasvili, citat de Ria Novosti.

Potrivit reprezentantului legal al nepotului dictatorului Stalin, Djugasvili condamna afirmatia lui Vladimir Pozner, potrivit caruia Iosif Stalin ar fi comandat uciderea a mii de ofiteri polonezi prizonieri de razboi, pentru ca „este falsa si reprezinta o ofensa adusa onoarei si demnitatii bunicului sau”.

Jurnalistul de televiziune Vladimir Pozner a avut, pe 24 octombrie, o emisiune pe tema masacrului de la Katyn, cand a calificat uciderea miilor de ofiteri polonezi drept o „crima atroce” a politiei politice rusesti, comandata de seful Administratiei Principale a Securitatii Statului a NKVD-ului, Lavrenti Beria, cu autorizatia lui Iosif Stalin.

Totodata, nepotul dicatorului socialist a respins si acuzatia potrivit careia autoritatile sovietice ar fi comis o „crima atroce” in cazul ofiterilor polonezi capturati de Armata Rosie, incepand cu 17 septembrie 1939, si refuza sa creada ca ar fi fost impuscati mortal, unul cate unul.

Un lung sir de procese

Nu este prima data cand nepotul lui Stalin intenteaza procese jurnalistilor rusi care „pateaza” memoria bunicului sau. In 2009, Evgheni Djugasvili a dat in judecata radioul Ekho Mosky, incercand, astfel, sa puna capat criticii media fata de liderul rus caruia cetatenii ii atribuie victoria din Al Doilea Razboi Mondial.

Genocidul de la Katyn, nerecunoscut niciodata ca atare de Rusia, fapt ce ar fi adus vinovatii in fata unei comisii similare celei de la Nurenberg, a fost utilizat de propaganda sovietica, care l-a trecut in contul crimelor Germaniei naziste. Evenimentul, trecut sub tacere in Polonia intrata din nou, dupa 1945, in sfera de influenta a URSS, a fost readus in discutie dupa 1989, dupa caderea regimului comunist, iar Gorbaciov a recunoscut masacrul in 1990, cerand iertare poporului polonez si atat.

Masacrul de la Katyn

La inceput, prin Masacrul de la Katyn se intelegea masacrarea ofiterilor polonezi prizonieri de razboi detinuti in lagarul de la Kozielsk din padurea Katyn, din apropierea satului Gnezdovo si a orasului Smolensk. In ultima vreme, acestui masacru ii sunt asociate si uciderea a inca 22.000 de prizonieri polonezi din lagarele Kozielsk, Starobielsk si Ostaskov si intemnitati proveniti din inchisorile din vestul Belarusului si al Ucrainei (Harkov), sau din Rusia (Kalinin), executati din ordinul lui Stalin in aceeasi padure.

Aproximativ 250.000 de soldati polonezi au devenit prizonieri de razboi dupa invadarea si ocuparea Poloniei de catre Germania nazista si Uniunea Sovietica in septembrie 1939 ca urmare a intelegerilor Pactului Molotov-Ribbentrop si a anexelor lui secrete.

Mai multe lagare de prizonieri au fost folosite pentru internarea captivilor polonezi, printre acestea aflandu-se lagarele Ostaskov, Kozielsk si Starobielsk. Kozielsk si Starobielsk au fost folosite in principal pentru ofiteri, in vreme ce Ostaskov era folosit in principal pentru cercetasi, jandarmi, politisti si gardieni.

In pofida unei conceptii gresite foarte raspandite, numai aproximativ 8.000 din cei peste 15.000 de prizonieri de razboi erau ofiteri. Distribuirea aproximativa a oamenilor in lagare era urmatoarea: Kozelsk, 5.000; Ostaskov, 6.570 si Starobielsk, 4.000, adica un total de 15.570.

In timpul acestei actiuni, aproximativ 22.500 de cetateni polonezi au fost executati in trei locuri diferite in primavara anului 1940. Majoritatea celor ucisi erau ofiteri capturati ca prizonieri de razboi in timpul razboiului polonez de aparare din 1939, dar se aflau si numerosi civili.

Cum sistemul polonez de recrutare cerea tuturor absolventilor unei universitati sa devina ofiteri in rezerva, sovieticii au reusit prin acele asasinate sa distruga o mare parte a intelectualitatii poloneze, ca si a evreilor polonezi si a bielorusilor polonezi.

Din documentele cercetate indeosebi in perioadele guvernarilor Gorbaciov si Eltin, reiese ca politia politica NKVD a selectionat cu premeditare pentru executie ofiteri si oameni cu pregatire, ingineri, profesori, avocati, functionari inalti, latifundiari, aristocrati, preoti.

NKVD-ul a aplicat o epurare pe criterii de „clase sociale„. Ordinul de executie a fost emis de NKVD la 5 martie 1940 si a fost semnat si de Nikita Hrusciov, potrivit unei marturii documentate din partea sefului NKVD-ului, Lavrenti Beria.





Adauga un comentariu