News Flash:

Nici pana azi, domnule Solcanu, nu v-am aflat punctul de vedere!

28 Iunie 2000
1147 Vizualizari | 0 Comentarii
E incitant, desigur, titlul insemnarilor mele. Asa e! Aceasta pentru ca numele la care fac trimitere aici este, mai ales in urbea noastra, de certa notorietate. Apoi, nota de... altcum pe care o sugereaza titlul acesta, vine - nu-i asa? - si din aceea ca naste chiar din start - fie si la modul dubitativ-parelnic - impresia unei scadente, daca nu cumva a unei mocnite (si amanate) rafuieli. Sau - mai contabiliceste spus - reglari de conturi! Veti vedea, stimati cititori, ca in doze atent dramuite va fi vorba si despre asa ceva. Voi avea, insa, grija (oho, ce mai grija!) sa nu dau in nici un fel satisfactie "amicilor" cazand cumva in extrema aceea ridicol-paguboasa a cautarii nodului in papura. Dar nici nu voi menaja susceptibilitatile in schimbul meschinei comoditati a bunelor relatii. Chiar daca e vorba despre relatiile cu binecunoscutul senator Solcanu! Imi dau seama (chestiune de psihologie elementara) ca, trecand peste aceste propozitii introductive, privirea va si aluneca repede in josul paginii pentru a afla grabnic care-i chestiunea... Randurile de fata se vor a fi, de fapt, o scrisoare la vedere (ziceti-i deschisa, dar mie locutiunea nu-mi place). E o scrisoare care apare, ce-i drept, tardiv dar - in ceea ce ma priveste - este absolut oportuna. Iata ca era sa uit sa spun ceva foarte necesar: relatiile mele cu Partidul Democratiei Sociale din Romania si, prin acesta, cu dumneavoastra, domnule Solcanu, se pare ca nu mai au in ultima vreme vioiciunea de alta data! Ne-am mai vazut de cateva ori, am schimbat unele amabilitati (de circumstanta!) si, atat! De aceea, am socotit ca acum e momentul potrivit sa scriu aceste randuri. O fac din cel putin doua ratiuni. Prima: daca tac inseamna ca volens-nolens consimt (quid tacit consentit!), acceptand ("inghitind") deci, ceea ce unii (doar unii!) au scris sau, uneori, au latrat impotriva dumneavoastra, domnule Solcanu, si, continuu, impotriva mea! Secondo: nu pot fi acuzat (ba, nici macar suspectat!) ca as ravni la vreun loc pe vreo lista electorala, din moment ce, acum, lavele pe care le-a varsat vulcanul CARE-PE-CARE s-au retras, deja, linistindu-se in craterul inca fumegand! Pana sa va cer punctul de vedere in legatura cu o anume problema vreau, domnule Solcanu, asa, pentru fluenta, coerenta si frumusetea naratiunii, sa va readuc in memorie (poate si in suflet!) cateva secvente. Sunt secventele care subsumate altora au dat contur si consistenta unui TOT unitar si, de aceea, tocmai de aceea, nu pot fi uitate! Si nu trebuie uitate! Iata, cu voia dumneavoastra, cateva; cele mai semnificative, fireste! Conferinta judeteana a Frontului Salvarii Nationale (joi, 8 februarie '91, Casa Sindicatelor). Intre altii, am luat si eu cuvantul. Ma vedeati si ma ascultati pentru prima data atunci. Tin minte (memoria nu-mi joaca renghiuri) ca v-a impresionat in mod deosebit si siguranta cu care m-am apropiat de microfonul pupitrului dar si angajarea politica pe care am dovedit-o in ceea ce am spus (a doua zi, "24 Ore", relatand despre Conferinta, ma situa pe primul loc in... Topul laureatilor"). Va mai amintiti? Ma luasem tare de tot de "sobolanii" care, alertati, mai chitcaiau inca prin Prefectura dupa Decembrie '89. Fusesem aplaudat - chiar indelung - de catre dumneavoastra pentru metafora aceasta inspirat adecvata situatiei. Probabil ca a fost unul dintre solidele argumente care v-au determinat sa-mi dati importanta! M-ati cautat si am fost ales in biroul judetean. Eram onorat, mandru chiar! Trebuia - se putea altfel? - sa confirm aceasta onoare, sa-mi manifest gratitudinea. Ma gandeam cum sa o fac. Si am gasit cel mai potrivit mijloc de a-mi justifica prezenta in partid. M-am alaturat acelora care, atunci si dupa aceea, au facut cunoscut partidul nostru, programul sau, oamenii sai prin intermediul radioului, televiziunii, dar mai ales prin presa locala. Indeosebi, articolele din ziarele iesene pe care le-am publicat mi-au adus reale si durabile satisfactii, iar unora, nu putini la numar, aceleasi articole le-au procurat un fel de - cum sa-i zic? - parere de rau. Tot durabila si reala! Dar si explicabila, ca doar oameni suntem! As vrea sa va spun ca nu era usor (acum e la fel) sa-ti publici prompt, chiar a doua zi, articolul in ziar. Ei bine, spre stiinta dumneavoastra (si a celor care m-au calomniat copios in lipsa dar si in prezenta dumneavoastra) marturisesc ca articolele mele NU au aparut in presa decat contracost. Platite din buzunarul meu la casieria redactiilor respective. Nu zau, chiar nu stiati? Nu-i nici o problema, aflati acum! Da, asa e! Va prezint (dar ce rost mai are, oare?) toate chitantele fiscale (pana si cele, cateva, pe care, indraznind sa le decontez in mai '96, cineva din zelosii consumatori de fonduri electorale le-a privit agasat, aruncandu-mi-le-n fata! Fusese nu atat un afront, ci, cred eu, mai curand expresia neputintei ulcerate de a scrie si dumnealui in ziar. O, dar sa nu uit o alta secventa! V-o relatez tot aici, in aceeasi primitoare paranteza. S-a consumat tot in mai '95. Mai erau cateva ore pana sa se incheie campania electorala. Se aruncau, asadar, ultimele "grenade" spre "inamic!" Desi in acea zi vorbisem pe postul Radio Iasi, gasisem ca-i potrivit sa alerg si la TLM cu aceeasi interventie (material politic). Vreau sa stiti, insa, ca pentru a ajunge la televiziune, a fost nevoie de senatorul Romul Vonica pentru a-l pune la punct pe un... cenzor care se indarjea opunandu-se zgomotos. E vorba despre Cristian Chiriac - in opinia mea, un stralucit pseudopedeserist. In completarea secventei acesteia e bine sa stiti ca si la radio si la TLM am citit atunci articolul pe care-l publicasem putin mai inainte in "Opinia"). Sa reiau ideile. Am publicat pana in iunie '96 peste 100 de articole. Las la o parte modestia (care, deseori s-a dovedit a fi buna doar pentru prosti precum papadia pentru porci) si va rog domnule Solcanu sa-l numiti pe acela din membrii nostri de partid care sa fi scris despre PDSR in presa locala cel putin un sfert din cat am scris eu! Toate aceste articole le-am incopciat intr-un dosar (despre care va fi vorba mai la vale si care de fapt m-a imboldit sa scriu aici si acum). Prin presa locala m-am facut cunoscut si - din cate mi-am dat seama - apreciat. Dar si luat la ochi! Uneori chiar suspect de tare. Nu am obiectii neintemeiate, cu atat mai putin mofturi rizibile sau pretentii de copil (dez)amagit, dar nici n-as vrea sa las uitate alte cateva aspecte (secvente) conjuncturale, desigur, insa care-mi justifica, chiar cu prisosinta, afirmatiile de adineaori. (va urma)
Prof. Liviu CALCAI
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1784 (s) | 24 queries | Mysql time :0.065234 (s)