Magazin

Nicolae Furdui-Iancu: „Vorbim despre aurul de la Rosia Montana, dar despre padurile care se taie de ce nu se discuta? Nu e tot un aur?”

Publicat: 29 sept. 2013
1

Nascut si crescut in Poiana, sat din vecinatatea localitatii miniere Rosia Montana, interpretul de muzica populara Nicolae Furdui-Iancu este unul dintre oamenii care inteleg cel mai bine situatia motilor. Se arata mahnit ca nu doar zacamantul din munti, ci si padurile, „un aur al muntilor”, se risipesc in vreme ce Guvernul nu are timp, nu stie sau nu vrea sa faca nimic pentru a le salva: „As vrea ca cei din Piata Universitatii sa se gandeasca si la alte avutii nationale care se risipesc. Nu numai la aur”.

Cand vine vorba de proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana, Nicolae Furdui-Iancu vorbeste din perspectiva unui om care cunoaste traiul din Tara Motilor.

„Adevarul este undeva la mijloc. Au dreptate si unii si altii. Eu traiesc acolo in zona, stiu ce nevoi au oamenii, dar in acelasi timp sunt constient ca si mediul trebuie protejat”, a explicat artistul pentru gandul.

În plus, spune el, nu-i cinstit ca istoria sa se repete, iar de bogatia Romaniei sa se bucure altii decat romanii.

„Sunt constient de faptul ca avutia nationala incape din nou pe maini straine. Dacii au exploatat acest zacamant, apoi romanii. Apoi au venit austriecii, au exploatat ei. Au venit rusii, au exploatat ei. În perioada comunista l-am exploatat si noi putin, dar acum, din nou, au venit strainii sa exploateze aurul de la Rosia. Ma doare faptul ca noi, romanii, statul roman, autoritatile nu sunt in stare sa exploateze acest zacamant. Sa-l exploatam noi, pentru noi si pentru binele nostru”, adauga Furdui-Iancu.

Dar aurul nu-i singurul lucru de pret din Muntii Apuseni. Defrisarile masive din ultimii ani pagubesc tinutul: „Se discuta despre aurul de la Rosia Montana, dar despre padurile care se taie de ce nu se discuta? Acela nu este tot un aur al muntilor, care dispare incet incet? Si nu spune nimeni nimic. As vrea ca cei din Piata Universitatii sa se gandeasca si la alte avutii nationale care se risipesc. Nu numai la aur.”

Viitorul Romaniei pare sa fie decis la intamplare, spune Nicolae Furdui-Iancu, aratand cu degetul catre guvernele pe care Romania le-a avut de la Revolutia din anul 1989 si pana in prezent.

„De 20 de ani se distruge industria, agricultura si nu punem nimic in loc. Eu, ca roman, mi-as dori ca Guvernul care este acum la putere, dar si cele care vor veni sa aiba o strategie pe termen lung si sa stim, sa ni se spuna tuturor incotro ne indreptam”, spune artistul. „Ce vrem noi sa facem din tara asta? Ce se intampla cu viitorul Romaniei, incotro ne indreptam? Dezvoltam agricultura, dezvoltam industria, turismul…? Pe ce mergem noi in viitor? Eu cred ca nimeni nu stie. Mergem asa haotic, de azi pe maine, ce-o fi, o fi”.

Spune ca a incercat chiar el sa contribuie la schimbarea de care tara are nevoie, intrand in politica. În anul 2002, s-a inscris in Partidul National Liberal (PNL), devenind ulterior consilier judetean in Alba.

„Mi se punea des intrebarea . Asa am gandit eu atunci, ca ar fi bine sa ma implic. Am considerat ca trebuie sa fac ceva si pentru comunitate”, explica el acum.

Dupa doua legislaturi, Furdui-Iancu a candidat la alegerile parlamentare pentru Colegiul Apuseni. Fara succes insa: „N-a fost sa fie, n-am fost ales. Asa ca m-am dat deoparte, pentru ca un politician trebuie sa mearga in Parlament nu prin frauda, ci daca lumea il alege. Eu nu spun ca n-au fost voci care m-au acuzat (pentru intrarea in politica, n. red), insa eu am avut cele mai bune intentii. Nu am ales politica pentru capatuiala. N-am intrat in politica pentru a realiza ceva pentru mine. Pentru mine am realizat in cariera”.

În plus, a realizat atunci ca „politica nu este pentru artisti. În politica trebuie sa ai alta structura, mai ales psihica, pentru a rezista la toate atacurile si la tot ceea ce se intampla azi acolo. Unui artist care are sufletul mai sensibil ii e greu sa reziste.”

Asadar, acum, Nicolae-Furdui Iancu este simplu membru al partidului, fara a detine vreo functie, dedicandu-se primei sale pasiuni: cantecul popular. Sustine concerte atat in tara, cat si dincolo de granite, in orase in care exista comunitati mari de romani. „Cele mai multe concerte sunt aici, insa si in afara granitelor Romaniei cant tot pentru romani. Ma primesc la fel de bine peste tot, dar poate ca cei plecati din tara traiesc mai intens si recepteaza mai bine mesajul cantecelor mele”, povesteste artistul.

Spune insa ca, de fiecare data, citeste in ochii spectatorilor, dorul de casa. Poate ca acesta este si unul dintre motivele pentru care mirajul strainatatii nu l-a „pacalit” niciodata.

„Nu am fost niciodata tentat sa parasesc tara. Nici macar cand am fost in concerte in strainatate inainte de 1989, cand foarte multi romani aproape si-au sacrificat viata fugind peste granite, supunandu-se la riscuri foarte mari… Nu mi-am dorit niciodata sa plec din Romania”, marturiseste Nicolae Furdui-Iancu, aducand totodata si argumente ce tin de un soi de etica a profesiei.

„Avand aceasta pasiune, care la un moment dat s-a transformat in profesie, am considerat ca nicaieri nu e mai bine ca in tara ta nu poti sa interpretezi cantecul popular romanesc”, spune artistul.

De altfel, isi aminteste acum, in familia sa, baladele si doinele populare au fost si primele lectii de istorie pe care le-a primit. A inceput cu piese ale interpretilor de muzica populara cunoscuti la vremea respectiva, insa initial, totul era „o incercare”.

„Cantam din repertoriul lui Felician Farcas, Ion Cristoreanu, repetam si eu sa vad daca pot canta asa. Abia cand vocea a inceput sa se maturizeze am constientizat ca as avea putin talent”, povesteste artisul. „Dar nu am preluat repertoriul dansilor si am fost constient ca trebuie sa fiu eu, sa scot la iveala personalitatea mea, fara sa fiu copie a cuiva”, mai spune Furdui-Iancu.
sursa: gandul.info





Adauga un comentariu