News Flash:

"Noi vom fi interesanti pentru ceilalti in masura in care vom sti sa fim diferiti"

10 Martie 2002
1217 Vizualizari | 0 Comentarii
-Interviu cu Valentin Ciuca, directorul postului de Radio Moldova-

Valentin Ciuca s-a nascut pe data de 23 martie 1943, in zodia berbecului (persoane voluntare, predestinate sa conduca, cu disponibilitati artistice, foarte ambitiosi in tot ce fac). In timpul scolii generale, la Valenii de Munte, a avut sansa ca o vreme sa fie apropiat de familia poetului Miron Radu Paraschivescu, fiind marcat profund de personalitatea poetului. A urmat liceul la Piatra Neamt, pe urma a dat admitere la Facultatea de Filologie, curs de zi, apoi la Facultatea de Drept, la fara frecventa. Ambele facultati le-a urmat la Iasi. "Am fost student insurat, am avut o studentie lipsita de boema specifica, lucru care m-a obligat sa ma tin de carte si m-am tinut cu seriozitate de ceea ce aveam de facut atunci", marturiseste directorul postului de Radio Moldova. Dupa terminarea studiilor, a beneficiat de o repartizare in cultura, ca director al Muzeului "Calistrat Hogas" din Piatra Neamt, pe care, in formula de acum, l-a organizat domnia sa. A fost director de biblioteca, al scolii de arta si, in ultimii ani, inainte de a veni la Iasi, seful Sectiei de arte, etnografie si memorialistica de la Piatra Neamt. Atunci a fost momentul de explozie editoriala, atunci a inceput sa scrie, in 1980 facandu-si debutul. In 22 de ani a reusit sa scrie aproape 20 de carti. A inceput cu interviuri luate unor personalitati foarte mari: Corneliu Baba, Ion Irimescu, Ion Vlasiu, Horia Bernea, Constantin Luca etc. Din ianuarie 1990, a fost integrat la Radio Iasi. Este membru al Academiei oamenilor de stiinta, a participat la congrese internationale si a primit burse de studii in Italia, pe probleme de istoria artei si in Olanda, pe probleme de management in radioul public. A efectuat numeroase calatorii in strainatate din care au izvorat carti. Cele care il definesc cel mai bine sunt cele de istoria artei, intrucat a oferit, intr-o varianta personala, carti despre viata lui Luchian, Grigorescu si Tonitza. A reabilitat, intr-un anume fel, pictori ca Aurel Baiesu, Lascar Dorel, si a scris o carte de sinteza, "Acuarela contemporana romaneasca", mai degraba un studiu, un album ce a fost foarte bine primit. A conceput albume de autori contemporani si, in fine, un lucru la care tine foarte mult, cartea "Pictori si capodopere", prima de acest fel din Romania, prefatata de academicianul Razvan Teodorescu.

Rep.: Ce legatura ar putea sa existe intre arta plastica si conducerea unui studio de radio?
Valentin Ciuca: Cred ca acestea doua se implinesc foarte bine. Un post de radio cum este radio Moldova, de peste 60 de ani, care a reprezentat multa vreme institutia fanion a presei din Moldova (e drept, pe vremea cand se auzeau doar doua sau trei voci) rezista si acum acestei concurente, mai ales ca directiile acestui post de radio, inca de la inceput, se mentin intr-o acuta actualitate si astazi: pastrarea identitatii nationale, promovarea valorilor autentice si o anume competitie, in sensul valorilor de care aminteam. Un post de radio, cu audienta si cu publicul sau fidel de foarte multa vreme, nu poate sa abdice de la componenta vietii spirituale. Sigur ca nu putem intoarce spatele realitatii. Sunt atatea provocari cu care se confrunta zilnic cetateanul, iar noi suntem un fel de institutie de la care afla ce se intampla, de ce se intampla , cum pot fi explicate aceste lucruri si apeleaza deseori la noi in situatii disperate, cu dorinta de a le rezolva unele probleme. Iata, asadar, ca un radio ca al nostru este si o instanta morala, uneori cu finalitati practice in folosul celor care ne asculta si care, prin abonamentul lor, ne finanteaza existenta. Lucrez aici de 13 ani, intai am fost angajat in calitate de redactor sef adjunct, de radio si televiziune, si apoi in calitate de director, cu responsabilitate integrala: si de ce este bine si de ceste rau. Mizez pe un colectiv de profesionisti, multi din ei au servit radioul mai bine de trei decenii, dar si pe o echipa de oameni tineri, ambitiosi, dornici de afirmare. Marturisesc ca nu este usor, pentru ca in spatiul mediei romanesti se afirma multe personalitati, dar si multe orgolii nemotivate si trebuie sa gestionez lucrurilie in asa fel incat sa mentin un tonus de lucru, pentru ca ceea ce se aude trebuie sa aiba tinuta unui spectacol auditiv cat mai complet. Suntem, intr-un anume fel, si noi niste actori si, indiferent de problemele noastre personale, ascultatorul trebuie sa auda de la noi, prin vocea noastra, exact ceea ce el se asteapta sa primeasca. Sigur ca uneori le contrazicem aceste asteptari pentru ca viata ne pune in aceasta situatie. Marturisesc, cu sinceritate, ca prezenta mea aici este perceputa, atat cat cunosc eu, ca un lucru care confirma faptul ca Radio Moldova nu poate fi dat pe mana oricui, ci a unui om care a dovedit si echilibru si o anumita tinuta decenta. Intr-un fel, acest prestigiu al institutiei este si o mare povara, in sensul ca intotdeauna trebuie sa te gandesti cine au fost inaintasii tai si ce faci pentru a lasa aceasta institutie in parametrii primiti. Legat de relatia dintre o munca pragmatica de management si una care tine de domeniul artei, lucrurile se intrepatrund fiindca o anumita viziune mai larga, mai generoasa asupra lumii cred ca ajuta atat directorului, cat si criticului de arta. Sunt, ca structura, un om echilibrat si pozitiv, incercand sa ajut prin fiecare gest, fie ca scriu intr-o gazeta, scot o carte sau vorbesc la microfon, ca sa se simta aceasta raportare permanenta la ideea de valoare. Valori care, din trecut, se plamadesc si astazi si, in relatiile pe care le am cu tinerii, deseori identific valorile viitoare. In fond, munca de a conduce sau de a te exprima despre anumite segmente ale vietii spirituale este o munca de descoperitor, un fel de arheologie in plan uman, incercand sa sesizez acolo unde se afla un filon care trebuie exploatat pentru ca el sa devina o bijuterie. Sa iei din zona stricta a materialului cu care fiecare este inzestrat si acest lucru, daca este posibil, sa ajunga la constiinta publicului in forma lui exemplara.
In materie de arta, de 15 ani, alaturi de alti colegi, am incercat nu atat sa facem ordine, cat mai cu seama sa punem accent pe lucrurile care, poate, cu adevarat depasesc stralucita clipa in totalul timpului mai lung. De aceea, in toata aceasta aventura post-moderna, fara sa ma inscriu in categoria celor care contesta castigurile, cate sunt, ale acestei noi viziuni asupra lumii, in general, dar mai cu seama in cazul nostru, in planul culturii, sa facem relatia cu nevoia permanenta de identitate. Noi vom fi interesanti pentru ceilalti in masura in care vom sti sa fim diferiti. A fi diferit inseamna sa-ti pastrezi totusi personalitatea, chiar daca prin personalitatea ta intri in contradictie cu cealalta personalitate. Trebuie un anumit spirit de toleranta si de intelegere subtila a faptului ca, la scara lumii, exista zone distincte de culturalitate dar care, in masura in care isi conserva propria lor substanta, nu refuza dialogul dintre toate aceste culturi. Este demn de mentionat faptul ca exista o pecete a spiritualitatii romanesti, inclusiv a celei din Moldova. Nu exista niste diferente care sa marcheze brutal o posibila disjunctie ci, dimpotriva, noi, in fata strainatatii, nu suntem perceputi ca ieseni, galateni sau clujeni, ci ca romani. Din moment ce pasim intre granitele tarii, ne exprimam la nivelul unui fel de a fi, un fel de a percepe lumea si de a ne exprima, in cazul nostru, cu mijloace artistice. Noi avem doua tipuri de atitudine: fie exageram excesiv pana la monstruos, fie ne inscriem intr-un complex de inferioritate cu totul pagubitor. Eu cred ca trebuie sa avem si in arta, ca si in meseria pe care o fac, un spirit realist pragmatic, mai ales ca s-au produs mutatii la scara lumii in care numai cei ce stiu sa aiba valoare, dar sa fie si eficienti, vor izbuti. Noi, ca oameni si ca artisti, suntem purtatorii a trei tipuri de valoare: o valoare in sine, de care trebuie sa fim constienti si sa nu o supralicitam in mod absurd, avem o valoare de imagine - asa cum suntem noi perceputi de catre ceilalti si avem o valoare de marketing, care inseamna ca produsele noastre au si o anumita valoare materiala.
Am avut dese experiente in strainatate, am participat la saloane, conferinte, si mi-am dat seama ca suportul nostru intelectual si artistic este absolut competitiv. Din pacate, raspunsurile date acestui suport nu sunt cele scontate si poate ca trebuie sa ne gandim foarte serios care ne este menirea. Si, daca tot se vorbeste de integrare europeana, noi trebuie sa nu ne mai raportam la imediatul nostru, ci sa avem o viziune mai larga, mai generoasa si indrazneata, cu argumente. Nu trebuie sa ai numai tupeu, ci si motivatia unei valori, capabila sa suporte, la un moment dat, un sprijin ca sa poti fi acceptat
Rep.: Stiu ca sunteti foarte apropiat de tinerii cu anumite disponibilitati pentru arta si pentru munca in radio. In ce masura reusiti sa-i sprijiniti?
V.C.: Am avut sansa, in Societatea Romana de Radiodifuziune, sa primim aproape in fiecare an invitatia de a participa la stagii de pregatire in strainatate si, de cand sunt director, am avut cel putin 90 de plecari in strainatate. Au plecat foarte multi tineri la BBC, Radio France, Deutsche Welle etc. Se invata in limbajul european al zilei de astazi. Exista aceasta nevoie ca oamenii tineri care au venit din alte orizonturi, cu o pregatire doar de inceput, sa-si poata desavarsi, alaturi de colegii lor mai in varsta, aceste abilitati profesionale. Pe de alta parte, in ce priveste artistii, uneori se foloseste termenul de sprijinire a tinerilor in sens demagogic. Eu o fac chiar aplicat, fiind alaturi de ei, de preocuparile lor, scriind permanent despre ei.
Rep.: Sa revenim la conditia artistului...
V.C.: Onoarea este si alfa si omega personalitatii. Trebuie sa stii cam cat valorezi si sa fii dispus sa accepti si valoarea celuilalt. Probabil ca o criza exista dar ea nu este o criza de creatie ci de una de mijloace prin care sa comunicam cu publicul larg, de mijloace cu care sa ne implinim lucrurile care le avem de facut. Cu toata saracia in care ne zbatem, artistii, saracii, nici nu stiu cum reusesc sa-si prezinte intr-un chip onest lucrarea lor, sa o ofere. Cred ca este absurd sa lucrezi si produsul tau sa nu ajunga la celalalt. Poti sa fii geniu in atelierul sau in biblioteca ta, e nevoie sa comunici. Traim intr-o societate in care nu numai durerea si suferinta s-au mondializat. Eu cred ca si nevoia de a comunica. Avem mijloace pentru a sti in orice secunda ce se intampla in toata lumea. Trebuie sa locuim aceasta secunda incat sa stim despre altii dar sa stie si ceilalti despre noi pentru ca altfel ar fi inechitabila aceasta relatie si binomul ar suferi.
Rep.: Ideea de radio include si ideea de comunicare...
V.C.: In mod obligatoriu, ideea de radio cuprinde comunicare prompta, imediata, incat, pe aceasta latura, anul acesta l-am consacrat unei autentice ofensive, in sensul de a fi in permanenta, pe cat posibil, fireste, acolo unde se produce evenimentul. Evenimentul nu trebuie sa fie neaparat din zona derizorie a realitatii. Transmisiile noastre directe trebuie sa ne gaseasca peste tot in spatiul Moldovei si sa dam sentimentul de solidaritate, omul trebuie sa stie ca nu este singur, ca are in noi un prieten, un reazem. Scrisorile pe care le primesc le inmanez colegilor mei, in masura in care ei pot sa le rezolve. Oricum, eu personal, le raspund de la microfon, incercand sa induc aceasta stare de normalitate. Pentru ca uneori chiar normalitatea este tratata ca o exceptie. Trebuie sa ne revenim, este momentul in care se impune sa realizam un portret real, cu lumini si cu umbre, al fiintei noastre individuale, dar si colective, si in functie de acesta radiografiere lucida, sa luam masuri pentru a incerca sa ne potrivim pasii cu pasii celorlalti, altfel e posibil sa intarziem prea mult intr-o stare de asteptare infructuoasa, daca nu de-a dreptul pagubitoare.
Am avut posibilitatea sa calatoresc in mai multe tari, chiar si inainte de Revolutie, si vreau sa va spun ca totul trebuie sa inceapa printr-un simplu "buna ziua". Trebuie sa-i dai binete celuilalt. El este obligat, daca nu este meschin sau cinic, sa-ti raspunda. Si-atunci dialogul se poate dezvolta. Cred in politica dialogului din date sincere. Noi insine, ca oameni, intemeiem relatiile interumane pe baza unui dialog. Este o emotie, o strangere de mana, este o invitatie la o plimbare si-asa se poate naste un cuplu, asa putem avea copii, nepoti etc. Totul este o forma sublima de dialog.
Rep.: Revenind la radio, exista pe piata audio o concurenta acerba. Fiecare incearca sa-si castige ascultatori folosind si metode mai putin conventionale. Cum reuseste sa faca fata postul de radio Moldova in fata acestei avalanse de kitcsh, daca ii putem spune asa, in radio?
VC.: Sigur ca nici nu putem cadea in capcana unor lucruri foarte spectaculoase pe termen scurt, dar finalmente paguboase pentru ceea ce inseamna conditia unui ascultator mediu. Pentru noi, ideea de lege, ca o norma ce guverneaza toate actele omenesti, nu este un lucru interpretabil si contestabil. Exista o lege de organizare si functionare a SRR, in care trei piloni sunt foarte importanti, metaforic vorbind, ca niste cariatide: informatia (prompta, echidistanta, corecta, verificata din surse sigure), a doua coloana este legata de educatie si formare a publicului si al treilea pilon este elementul de divertisment. Din relatia acestor trei elemente se alcatuieste o grila de program pe care noi o schimbam de doua ori pe an, in functie de sezon si de asteptarile ascultatorilor, neuitand nici o clipa ca, in mare masura, ascultatorii nostri se afla in spatiul rural. Noi suntem obligati sa respectam aceste determinari pentru ca altfel am intra si noi in multe dintre jocurile ieftine pe care le aud si eu uneori la alte posturi de radio, desi trebuie sa recunosc, cu onestitate, ca unele dintre retelele nationale ale posturilor private incearca si ele sa se ridice la un standard profesional destul de bun. Radioul trebuie subordonat nu modei, ci ideii de nou ca o povara pe care o porti din dorinta de a-i oferi celui ce te asculta, in fiecare zi, placuta surpriza sa te stie acolo, serios profesional, fara sa cazi in tentatiile lucrurilor care pot sclipi, dar in continut sa fie foarte goale. Programele noastre sunt profesionale, verificate in timp. In dialogurile cu ascultatorii nostri, tinem seama de toate sugestiile lor, dar, in acelasi timp, nu ne modernizam de dragul modernizarii. Multe dintre prestatiile altor posturi sunt oarecum de import, mie mi se pare ca uneori nu suna chiar prea romaneste, incepand de la frazare, de la o limba romana care este siluita adesea si nu folosita in frumusetea ei pe care, totusi, o stim. Ea exista, e atat de plina de sensuri si, in cazul acestor posturi de radio, se reduce la un stereotip. Daca as face o statistica, si poate am sa o si fac odata, as putea sa spun ca in posturile respective se "mesteca" zilnic aceleasi vreo trei-patru sute de cuvinte. Or, limba romana are un fond principal imens si are si fondul arhaic pe care poti sa-l aduci cu o stralucire noua la suprafata, chiar incercand sa particularizezi, in dulceata limbii noastre, anumite zone folclorice. Lucrurile acestea se practica in strainatate. De regula, exista o comoditate si a ascultatorului, ca si a privitorului. Este usor sa cazi in acest pacat.
Publicul nostru este un public intre 25 si 99 de ani. Este un public asezat, mai stabil, are un anumit comportament social si are si un anumit comportament in raport cu institutiile de media. Statisticile arata ca chiar si in Iasi, unde mai sunt cateva posturi de radio concurente, Radio Iasi, in mod real, este pe locul intai.
Pot sa anunt in premiera, ca, in curand, vom avea emitatoare in FM la Iasi, Galati, Vrancea si la Campulung Moldovenesc. In acest sens, a avut loc o discutie la Bucuresti. Asteptam ca aceasta discutie sa fie finalizata printr-un ordin sau o decizie luata la nivelul conducerii SRR, impreuna cu Regia Nationala de Telecomunicatii. Moldova este cel mai intins teritoriu, ca regiune, din Romania, Cuprinde 8 judete si incercam in fiecare saptamana sa fim prezenti in comunitatile locale, in incercarea de a dezbate, impreuna cu publicul ascultator, problemele cu care se confrunta. Peste 80% dintre emisiuni se fac in direct, oamenii pot interveni. Este o anumita modernizare. Interactivitatea este substanta verificarii de fiecare zi a muncii noastre. In momentul cand faci o emisiune, adresezi un apel si n-ai un raspuns, inseamna ca ceva nu este in regula. Or, pentru noi este un sentiment de implinire profesionala si, fireste, incumba responsabilitatea cuvantului pe care il rostesti de la microfon.
Rep.: Ce-si doreste pentru viitor atat criticul de arta, cat si directorul Valentin Ciuca?
V. C.: Criticul de arta lucreaza chiar acum la un nou album, "Otto Briese", care reprezinta recuperarea unui artist din perioada interbelica, de mare autoritate, dar care n-a avut parte de un album nici in timpul vietii. El s-a stins din viata in 1963, la aproape 40 de ani. M-am incumetat sa-l fac, asa ca activitatea artistului va fi restituita intr-un album reprezentand ilustratii din creatia sa. Pe de alta parte, am acceptat sa fac parte din colectivul celor care vor edita, anul acesta, albumul intitulat "Un secol de arta plastica la Iasi: 1901 - 2001", un album cu caracter enciclopedic, in care vor fi inclusi artistii care s-au manifestat inca de la orizontul secolului XX pana azi (cei inclusi de curand in randurile UAP), aproape 200 de artisti. Va fi un instrument pus la indemana iubitorilor de frumos, care or sa vada acolo, fara sa dam explicatii imediate, cun au evoluat.
In ce-l priveste pe directorul institutiei, ma gandesc la trecerea la un sistem mai modern de lucru, in echipe redactionale, cu un producator, asa cum se intampla si in strainatate, el trebuind sa aiba responsabilitatea unui program ceva mai mare. Dorim sa avem patru producatori pe zi care sa-si faca o echipa si, impreuna, sa alimenteze auditorii cu produse radiofonice, tinand seama de spectrul foarte larg al asteptarilor lor. Fiecare grup social s-ar dori ilustrat intr-o emisiune, asta in masura in care vom putea omogeniza aceste atat de multe solicitari. Noi incercam sa acomodam intr-un spatiu limitat, toate aceste nevoi, astfel incat, pe parcursul zilei, fiecare ascultator sa fie interesat macar de o bucata din programul pe care noi il realizam. Daca mi-as pune mintea sa tiparesc ceea ce se realizeaza la Radio Iasi intr-o zi, ar fi substanta unei reviste cu foarte multe pagini, sau, mai bine zis, a unei carti. Noi tiparim zilnic cate o carte.
Rep.: Ce inseamna sa descoperi frumosul in radio si in arta?
V.C.: Opinia mea motiveaza faptul ca a nu identifica frumosul din jurul nostru, din noi insine si din operele create de artisti, este un reflex tinand de o anumita lene intelectuala. Parerea mea este ca frumosul este intotdeauna la capatul privirilor noastre. Incerc sa induc in institutie aceasta, teoretic vorbind, civilitate academica. Nu este posibil dar mi-ar place sa fie asa. Noi identificam, de obicei, frumosul doar in sfera artistica. Or, frumosul este incepand de la o dimineata frumoasa de primavara. A percepe frumosul trebuie sa fie un fel de datorie zilnica. A te bucura de frumos nu te costa absolut nimic.
Interviu realizat de Ionel PALADE
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1421 (s) | 22 queries | Mysql time :0.020106 (s)

loading...