Eveniment-Social

Nu exista suferinta mai mare! Marturii cutremuratoare despre tragedia care a zguduit medicina ieseana! FOTO, VIDEO

Publicat: 08 ian. 2016

@ Parca totul s-a intamplat chiar ieri @ Cei zece ani au trecut in zbor, la fel cum isi exercitau meseria cei care si-au pierdut viata @ Nimeni nu ar fi crezut ca totul ar putea sa se termine asa brusc @ „Muncim asa cum am muncit impreuna si credem ca e forma prin care le demonstram mereu dragostea noastra”, precizeaza prof. dr. Diana Cimpoesu

Nimeni nu se poate opune naturii, iar de multe ori tragediile lasa in urma rauri de lacrimi, regrete si multe intrebari fara raspuns. Pe data de 9 ianuarie 2006, adica in urma cu fix 10 ani, elicopterul SMURD in care erau medicul Liliana Puiu (36 de ani), asistentul medical Mioara Hauta (30 ani), lt. cmdr Mihai-Valentin Stanescu (39 de ani) – pilot si lt. cmdr Augustin Toma (37 de ani) – copilot, s-a prabusit in timpul unui zbor pentru verificarea parametrilor de zbor, in apropierea Aeroportului Iasi, din cauza conditiilor meteorologice.

Victimele cumplitei tragedii din dimineata zilei de 9 ianuarie 2006 au fost comemorate ieri, la locul in care si-au dat ultima suflare. Nimeni nu a putut uita acea sumbra zi, care a lasat echipa SMURD cu mai putini oameni de suflet. Timpul parca a trecut in zbor, asa cum obisnuia echipajul medical sa o faca in fiecare dimineata, pentru exercitii. Cei care au ramas in urma au in suflete doar dorul pentru cei pe care nu au mai avut cand sa ii vada sau sa le o ofere o mangaiere. Avea doar 36 de ani cand s-a intamplat totul si chiar daca a trecut atata vreme, medicul Liliana Puiu a ramas neintrerupt in inima si gandurile mamei sale, o batranica neputincioasa, care tot ce mai poate face este sa isi viziteze fata la cimitir.

„Au trecut zece ani de cand s-a dus. Adica de cand au plecat toti patru. Asa a vrut Dumnezeu sa se intample, nu avem ce face, mergem inainte. Aici (locul accidentului – n.r.) nu vin des pentru ca nu am masina si apoi, merg la cimitir intotdeauna, sa o vizitez. Cand e posibilitate, ma deplasez, cum a fost acum. Oricum, mereu am facut toate slujbele si dadeam de pomana pentru sufletul ei, chiar daca aici veneam rar. E si vremea de asa natura, pot fi zile cu ger cumplit, dar cand vremea se incalzeste  mai ajung”, povesteste printre lacrimi mama medicului Liliana Puiu. Durere amara si pentru rudele asistentei medicale care si-a pierdut viata in tragicul accident.

Asa a aflat de tragicul accident

Chiar daca au mers mai departe, viata acestora nu a mai fost la fel. Modul in care fratele Mioarei Hauta a aflat vestea nu a fost intocmai cum s-ar fi cuvenit, barbatul ascultand stirea la un radio local. Imediat dupa ce a auzit, a incercat sa afle si din alte parti, asteptandu-se sa fie un cosmar, insa totul a fost in zadar. „Am auzit la radio, pentru ca imediat a fost anuntat incidentul. Am venit imediat aici. O vreme tot asa, capricioasa. Intotdeauna, in fiecare an am simtit lipsa lor. E o rana deschisa permanent in sufletele noastre. Dar speram ca in viitor sa nu mai avem asemenea incidente si asemenea catastrofe si sper ca si celora care isi fac datoria in continuare pentru noi sa le dea Dumnezeu sanatate, putere de munca si sa tina vie memoria lor, celor care au plecat in 2006, cand s-a prabusit elicopterul”, marturiseste si Marian Hauta, fratele asistentei medicale Mioara Hauta.

Asa isi arata recunostinta colegii de la SMURD

Timp de zece ani, totul s-a schimbat in randul membrilor echipajului SMURD, insa toti ii comemoreaza pe cei care si-au pierdut viata. Generatii noi de piloti, medici si asistenti ce lucreaza pe elicopterul SMURD au trecut pe rand, prin interventii in care au fost salvati mii de oameni. Medicii si asistentii SMURD povestesc faptul ca in toate misiunile in care sunt plecati, sunt ocrotiti de Sus de cei patru colegi care au murit.

„Parca nu au trecut zece ani, ei continua sa fie parte din echipa SMURD Iasi, sa fie cu noi atunci cand muncim. Au continuat sa fie cu noi atunci cand am zburat. Sunt convinsa ca s-au bucurat atunci cand am inceput misiunile in Republica Moldova si si-ar fi dorit sa zboare. Sunt cu noi, ii purtam in suflete, le purtam respect, muncim asa cum am muncit impreuna si credem ca e forma prin care le demonstram mereu dragostea noastra”, precizeaza si prof. dr. Diana Cimpoesu, sefa serviciului SMURD din cadrul Spitalului Sf. Spiridon din Iasi. Si familiile pilotului si copilotului si-au adus aminte de ei in aceasta sumbra zi. Chiar daca nu au putut fi prezente la locul accidentului, sufletele acestora au fost alaturi de cele ale celor patru victime.

Tragica dimineata de 9 ianuarie 2006

Elicopterul SMURD s-a prabusit in imediata apropiere a Aeroportului International Iasi, iar cei patru membri ai echipajului de zbor au decedat pe loc. Elicopterul a decolat la ora 9:16, pentru un zbor de control. Echipajul nu a semnalat nicio defectiune si nu a luat legatura cu turnul de control al aeroportului. Personalul aeroportului a pierdut legatura cu aparatul de zbor si a incercat vreme de cateva minute sa restabileasca legatura radio. Insa, un echipaj al Jandarmeriei, aflat la o distanta de cateva sute de metri de locul accidentului, a semnalat prabusirea aparatului de zbor. Imediat, la fata locului s-au deplasat echipaje ale institutiilor de cercetare in astfel de situatii, care au constatat ca totii membrii echipajului si-au pierdut viata.





Comentarii
Adauga un comentariu