Nu lipseau din nicio casă de român, dar acum este o raritate! L-am găsit pe ultimul meșteșugar din Iași care le mai face: ”Bani s-au făcut, nu pot să spun că nu”

Ultimul meșteșugar din Iași, despre meseria sa

În fața casei pe care bărbatul o are la Moțca există câteva ceaune expuse, alături de cazane pentru țuică. Acolo, din când în când, mai ajunge câte un client. ț

”Vând în fața casei ceaune, cazane… Prețurile sunt de la câteva zeci de lei, până la câteva sute de lei. Dacă este vorba despre ceaune mai mari sau despre cazane pentru țuică, fac mai mult pe comandă. Materialele sunt scumpe și nu îmi permit să investesc așa mult. Sunt zile în care vând 2-3 ceaune, zile în care nu vând nimic, depinde…”, a mai spus meșterul.

Interesant este faptul că bărbatul face rost de materie primă, apoi o topește și toarnă ceaunele chiar în gospodăria sa.

”Colectăm metale, aluminiu, cupru. Eu topesc și după torn vasele. Primul ceaun l-am turnat la vârsta de 8 ani. După, am început să fac bani din asta”, a completat Gheorghe Raric.

”Ascultați ce vă spun eu: mâncare ca la ceaun nu iese în nicio oală!”

Gheorghe Raric spune că acestă meserie va dispărea în curând.

”Au fost prin comună care făceau, erau mulți pe aici, dar acum sunt ultimul. Am 6 copii, 4 băieți, ei știu să toarne. Pot face zeci de ceaune într-o zi, dar trebuie să am cui să le vând. Se pierde meseria, nu mai are cine să o facă. Acum au apărut prin magazine tot felul de oale și nu mai vrea lumea ceaun. Ascultați ce vă spun eu: mâncare ca la ceaun nu iese în nicio oală! Noi cu asta am crescut… La ceaun am făcut și o oaie, la ceaun și mămăligă, la ceaun tot. Nu am avut cratițe din magazine. Gustul din ceaun e bun”, a mai spus meșterul.

Gheorghe Raric spune că a mai făcut și vase din cupru, pe care clienții le folosesc la gătit, însă spune că este scump materialul.

”Și din cupru fac, dar e mai scump și dacă ceri 200 de lei pe o cratiță, nu-ți dă nimeni”, a completat bătrânul meșteșugar.

Nu are unde să-și vândă produsele

Ultimul meșter din Moțca spune că și-ar dori să aibă unde vinde oalele și ceaunele pe care le face.

”Trebuie să vă spun ceva… Nu am unde să vând. Aș merge la târguri, la ce se mai organizează pe la Iași, dar cum să fac? Cine să mă ajute. Tot ce vând, vând la poartă; în altă parte nu. Mai sunt prin zonă care vând ceaune și ce mai este, dar ei nu le produc. Le cumpără de pe unde se poate și apoi le vând. Nu face nimeni cum fac eu. Mi-aș dori să fie lucrurile altfel”, a mai spus Gheorghe Raric.

Cine vrea să cumpere un vas făcut de bătrânul meșteșugar trebuie, așadar, să ajungă la Moțca.

critic spune:

aprilie 21, 2022 la 7:01 am

Tiganul are dreptate.Nu exista mancare mai buna preparata decat in oala de tuci.Ce fac,ce nu fac aceste oale confera o savoare deosebita mancarii indeosebi sarmale si bors.

Răspunde
Viorel spune:

aprilie 21, 2022 la 8:37 am

Oala de tuci inseamna fonta, nu aluminiu. Cine vrea sa se intoxice cu aluminiu?

Răspunde
Spoitor spune:

aprilie 21, 2022 la 8:53 am

Acum ati aflat si voi unde se topeau cablurile

Răspunde
Una spune:

aprilie 21, 2022 la 9:09 am

Exact cum spune Viorel: nimeni nu vrea sa manance aluminiu. Pentru critic: nah, daca unii nu au cultura generala …comenteaza.

Răspunde
Anonim spune:

aprilie 21, 2022 la 1:27 pm

Aluminiul este toxic pentru organism in general si pentru creier in special.
S-a stabilit ca predispune la Alzheimer.
Oalele din fonta trebuie emailate pentru a fi,si ele ,sigure in utilizare.
Si intr adevar ,hrana preparata in aceste vase este mai gustoasa datorita inertiei termice a fontei.

Răspunde
TOXIC spune:

aprilie 21, 2022 la 6:26 pm

Aluminiul este toxic pentru organismul omului !!!!!!!!!!

Răspunde
CD spune:

aprilie 21, 2022 la 7:59 pm

Oalele de tuci -fonta pot fi utilizate si fara a fi smaltuite daca li se aplica un tratament de temperare, un fel de calire si recoacere in ulei comestibil.
Cand vasul se uzeaza si incepe sa se vada metalul, trebuie sa se aplice tratamentul din nou. Filmul de ulei recopt pe fonta este un bun protector pentru alimente si dureaza pana la temperaturi de cca 350C. Fiind umplute cu mancare sau apa temperatura vasului la interior nu va atinge mai mult de 250-300C cel mult.
Tratamentul este extrem de simplu:
Se curata foarte bine vasul nou sau vechi cu o perie de sarma, apoi se spala bine pana apa este limpede, apoi se smirgheluieste(freaca cu smirghel 150-200 granulatie) ca sa se creeze o suprafata lipsita de varfuri, care expuse la frecare ar ceda filmul usor. Se spala vasul pana ce apa devine limpede. Se lasa la uscat si inainte de a rugini se unge bine cu ulei vegetal su grasime de porc, sau alta grasime animala. Dupa ce s-a uns bine se baga in cuptorul aragazului incalzit la maximum, (250-300C) si se tine 20-30 minute, pana suprafata se inegreste bine.
Se scoate si se lasa sa se raceasca, se spala usor cu apa calda, se lasa la uscat si apoi se unge din nou cu ulei/grasime si se baga din nou la cuptor. Trebuie repetata coacerea si a treia oara, dupa care vasul trebuie sa se odihneasca cca 3-4 zile.
Acest tratament poate tine si peste un an de zile, dar daca vedeti zgarieturi sau semne de metal trebuie sa aplicati din nou tratamantul care nu este prea dificil.
Au dreptate comentatorii de mai sus, aluminiul este otrava care ne imbolnaveste si omoara din 1850 pana in prezent, el nu exista in stare naturala ca metal, caci oxideaza prea usor, se extrage din bauxita(oxid de Al) si este mult prea prezent in farmacie, bucatarie si multe alte locuri unde ne otravests viata.
Daca cumparati vase smaltuite verificati sa nu fie din aluminiu smaltuit, caci fisuri mici in smaltul sintetic, din care se face in ziua de azi, fac ca aluminiul sa ia contact cu mancarea, otravind-o.
Multa prudenta si nu lasati pe altii sa imprastie stiri daunatoare, felicitari.

Răspunde

Nu lipseau din nicio casă de român, dar acum sunt o raritate! L-am găsit pe ultimul meșteșugar din Iași care le mai face: ”Bani s-au făcut, nu pot să spun că nu”

Ultimul meșteșugar din Iași, despre meseria sa

”Ascultați ce vă spun eu: mâncare ca la ceaun nu iese în nicio oală!”

Nu are unde să-și vândă produsele