News Flash:

Nuca-n perete!

6 Ianuarie 2006
747 Vizualizari | 0 Comentarii
Ardeleanul, cand vede o girafa zice ca asa ceva nu exista. Ignorantul, cand nu pricepe un text, crede ca nici restul lumii nu-l pricepe. Momentul de varf al noptii de revelion, sosirea anului nou, a fost celebrat sonor in Piata Universitatii, apelandu-se indelung la "Carmina Burana" - ceea ce a pus flagrant in evidenta incultura enciclopedica a organizatorilor. Cantata de rezistenta a lui Carl Orff (alaturi de "Trionfi"), caruia nimeni nu se osteneste sa-i priceapa si versurile (de, e scrisa-n latina vulgara, germana veche si franceza la fel de veche...) a ajuns sa fie lipita aiurea, unde se cuvine si unde nu se cuvine, fie ca ilustratie muzicala la ispravile pompierilor, fie la sambata mortilor ori la balul bobocilor - fiindca acordurile majestuoase, generoase, solemne si ciudate (cvinte paralele!) par a sustine cu indreptatita potriveala orice traire mai apasata si mai exploziva. Ignoranta ilustratorilor Primariei a batut, de revelion, toate recordurile stupizeniei spectaculosului incult, potrivit din butoane, dupa ureche. "Carmina Burana" este o cantata si, nu-i asa, are... un text: poeme lumesti, datand de prin veacul XIII, gasite la o manastire benedictina si publicate abia in 1847. In difuzoarele Pietei Universitatii s-a putut asculta inclusiv textul, care, spre deosebire de asa-zisele versuri ale muzicii noastre usoare, isi propune sa si comunice niscaiva idei. Ceea ce a scapat cu totul atentiei "muzicienilor" organizatori ai Primariei, deprinsi sa considere textul un apendice neglijabil. Numai ca nu poti insoti (sa zicem) o ceremonie nuptiala cu piesa "Hai lelita-n deal la vie!", nici o inmormantare cu "Marinica, zis codasul", ori sa sugerezi forta destinului cantand "Sapte rate cracanate". In pofida aparentelor de suprafata, solemne si maiestuoase, "Carmina Burana" este o... apriga satira, ce ridiculizeaza tarele statului, ale bisericii, protesteaza impotriva puterii nemasurate a banului si a decaderii moravurilor, pentru a elogia libertinajul, betivaneala, viata ca joc si intamplare. Asa se face ca, dupa ce Presedintele tarii a urat romanilor "La multi Ani!", din difuzoare am aflat ca viata este... detestabila ("vita detestabile"...) si "soarta salvarii si a virtutii imi este acum potrivnica mie". Basescu, in plina "baie de multime", chema sa ne veselim, iar "Carmina", dimpotriva :"Jeliti-va toti, impreuna cu mine". Presedintele ne-a asigurat ca 2005 ne-a troenit cu impliniri, iar cantata, total pe dos: "Soarta potrivnica mi-a luat toate favorurile" si "cu cat am fost mai infloritor, fericit si multumit, cu atat m-am prabusit din varf, lipsit de glorie." Prezidentul ne-a fluturat perspectiva maretiei Romaniei europene si, in vreme ce strangea maini si-si felicita compatriotii, corul o tinea pe-a lui: "Roata soartei se-nvarteste, eu cobor, devenind tot mai mic si neinsemnat." De altfel, cantata, intr-o consistenta parte a ei, este un imn inchinat... primaverii si renasterii naturii - ceea ce s-a potrivit taman ca nuca-n perete. De-a dreptul ciudat a sunat celebrarea noului an, in mijlocul iernii, asortata cu versurile "Iata, a venit placuta si dorita primavara, care ne-a readus bucuriile: campia infloreste, soarele insenineaza toate (...) primavara suge din ugerele verii (...) padurea cea vestita prin florile si frunzele sale este iarasi verde..." s.a.m.d. Cat despre indemnul la incordarea vointelor natiei in vederea constructiei ce va sa vina, cuvintele latinesti ale "Carminei" au sugerat o cu totul alta conduita: "Eu sunt abatele trantorilor si ma adun cu betivii (...) cine ma va cauta dimineata in carciuma, va iesi gol dupa vecernie... Beau toti, fara nici o socoteala: bea stapana, bea stapanul, bea soldatul, beau si popii, bea acela, beau aceia, bea statornicul, bea vagabondul, bea necioplitul, bea invatatul, bea saracul, bea bolnavul, bea tanarul, bea caruntul, bea protopopul, bea decanul, bea si sora, fratele, baba, mama..." Nici ca se putea o constatare mai potrivita in momentul (totusi) solemn pogorarii noului an! Bine macar ca nu s-a ajuns la partile licentioase ale cantatei, intitulate "Stetit puella" ("A stat copila") ori "Si puer cum puella" ("Daca un baiat si-o fata"), cand corul de copii celebreaza viguros deschiderea "zavoarelor fecioriei". (Tin la dispozitia celor interesati traducerea integrala, datorata fostului meu profesor de latina din facultate, regretatul Oct. Tcaciuc. Incultura suverana si suficienta de mahala au adus in pragul ridicolului un moment pe care ni-l dorim totdeauna sarbatoresc si emotionant!
Mircea Radu Iacoban
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1237 (s) | 22 queries | Mysql time :0.020653 (s)

loading...