News Flash:

O carte zguduitoare

3 Iulie 2008
976 Vizualizari | 0 Comentarii
O carte zguduitoare
Nu e rostul acestei rubrici sa consemneze aparitiile editoriale. Voi face totusi o exceptie, pentru ca si cartea despre care va fi vorba mai jos este in toate privintele exceptionala. Intai prin obiectul ei, apoi prin aleasa calitate a scriiturii si, nu in ultimul rand, prin conditiile grafice. Intitulata "Petru Caraman - destinul carturarului", ea ii apartine profesorului Ion H. Ciubotaru si a aparut de curand la Editura Universitatii "Al. I. Cuza". Un volum masiv, de peste 600 de pagini format academic, consacrat de un reputat etnolog unuia dintre reprezentantii ca si legendari ai etnologiei romane.

Intemeiata pe atenta cercetare a arhivelor publice si a arhivei familiei, aceasta - pe cat stiu - prima biografie amanuntita a savantului impiedicat de vremuri si in special de oameni sa-si urmeze destinul (adica sa le impartaseasca studentilor vastele-i cunostinte, sa-si duca la bun sfarsit proiectele si, bineinteles, sa le publice) s-ar cuveni citita de cat mai multi. Poate nu atat pentru a afla cum si de catre cine a fost haituit invatatul in a doua jumatate a vietii, ce privatiuni si umilinte a trebuit sa indure (desi e bine ca asemenea fapte - trecute de obicei exclusiv in seama regimului politic si a aparatului sau de represiune, uitand prea usor ca regimurile si institutiile lor lucreaza prin oameni, adeseori din imediata apropiere a victimelor - sa fie tinute minte), cat pentru a se impartasi din lectia de demnitate a acestuia. Caci rareori demnitatea umana a iesit mai dreapta dintr-o astfel de incercare decat in cazul profesorului Petru Caraman. Anii din urma ne-au oferit cu asupra de masura intristatorul spectacol al "retusarii" autobiografiilor, menite a face din atatia insi recunoscuti tocmai prin absenta naturala a coloanei vertebrale monumente de verticalitate. Nesfiirea lor a mers inca mai departe, obraznicindu-se pana la a se autodeclara modele de rectitudine morala si a arata cu degetul catre semenii lor mai putin grosi de obraz. S-a intamplat ca vreo cativa dintre acesti "imaculati" de ocazie (carora Ion H. Ciubotaru a avut delicatetea sa nu le dea numele, dar s-a ingrijit sa furnizeze suficiente detalii in stare sa-i identifice) sa fi trait in vecinatatea (administrativa, cand nu si profesionala a) carturarului, de unde au pus umarul la inmultirea suferintelor ce i-au umplut existenta pana la refuz. E jalnic sa-i descoperi azi printre cei care nu mai prididesc a se mandri ca i-au fost in preajma, a-i elogia conduita intelectuala si morala, a-i deplange cu ipocrizie vitrega soarta. Biografia lui Petru Caraman, asa de echilibrat conceputa si de bine scrisa, ar merita, repet, citita de cat mai multi, de nu cumva si predata in facultati. Fiindca e timpul sa ne cunoastem adevaratii martiri (mai rari decat suntem indemnati a crede) si sa-i eliberam macar in posteritate de fantosele ce si-au facut o meserie din a li se agata de pulpane.
Zguduitoare prin tragedia intelectualului ce se inalta din paginile ei, cartea lui Ion H. Ciubotaru e un serios motiv de reflectie. Si de imbarbatare. Caci, iata, in pofida ticalosiilor si nimicniciilor in mijlocul carora e nevoit adeseori sa existe, spiritul poate, cand se insoteste neincetat cu morala, sa biruie. Dar cu ce pret! Nu vom sti niciodata cat a pierdut cultura noastra prin tinerea lui Petru Caraman departe de adevaratele-i meniri. Ne putem, in schimb, face o idee, parcurgandu-i studiile pe care a apucat sa le desavarseasca.


Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1602 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018353 (s)

loading...