News Flash:

"O ciocolata? Eu am papat o ciocolata cand eram mai mijlocie..."

22 Decembrie 2008
1137 Vizualizari | 1 Comentarii
O ciocolata Eu am papat o ciocolata cand eram mai mijlocie
• Campania umanitara Prietenii lui Mos Craciun, initiata de cotidianul BUNA ZIUA IASI, a facut ieri primii oameni fericiti • Sute de pachete cu alimente, dulciuri, fructe au plecat, prin intermediul asistentilor sociali, spre copiii si batranii nevoiasi din judetul Iasi • Multi dintre acesti beneficiari, mai ales copii, nu-si mai aduc aminte de cand nu au mai mancat o ciocolata


Din fondurile adunate in cadrul campaniei-umanitare Prietenii lui Mos Craciun, demarata de catre cotidianul BUNA ZIUA IASI prin Uniunea Nationala a Presei Locale, in colaborare cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Iasi, ieri, 21 decembrie, au fost impartite primele cadouri.

Cateva sute de pachete ce contin pui, ficatei de pui, portocale, zahar, ciocolata au fost distribuite, ieri, de catre asistentii sociali ieseni. Selectia beneficiarilor a fost realizata de catre personalul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, in baza unui parteneriat cu echipa de la BUNA ZIUA IASI, prin Uniunea Nationala a Presei Locale. Peste 300 de pachete cu cadouri au fost oferite direct de catre asistentii sociali, pe baze de liste, la centrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, respectiv la centrele comunale de unde asistentii sociali le-au dat satenilor nevoiasi. O alta parte dintre cadouri a fost dusa direct la casele nevoiasilor din municipiu, deoarece acestia nu se pot deplasa sau nu figureaza pe listele asistentilor sociali. Fiecare a venit cu povestea sa, cu drama sa, cu iluzia si deziluzia sa. Dar si cu speranta sa. Multumirile lor s-au indreptat catre cei care au donat bani care, desi necunoscuti celor aflati in dificultate materiala, au facut acest gest frumos pentru semenii lor.



Ingerii

Undeva acolo, nu prea departe de oamenii care traiesc fara a banui macar de dramele ce se desfasoara cu oamenii fara vreun rang social, traiesc batrani ori simpli copii, ora dupa ora. Copiii isi duc in spate copilaria. Batranii isi duc povara vietii. Familii care se bucura daca au fericirea ca intr-o zi masa sa fie indestulatoare pentru toti membrii. Un loc unde privirea este strapunsa de o imagine terifianta se afla in cartierul Dacia, la capat, in dreptul Depoului de tramvaie. Cinci copii traiesc intr-o mizerie si saracie cumplita. Se cresc unii pe altii. Fetitele mai mari, Andreea si Madalina, deja ii poarta in spate pe fratiorii mai mici. Sunt cinci si pentru ei culorile copilariei sunt... albul si negrul. Traiesc cu totii intr-un bordei. Nu au lumina, nu au caldura, nu au jucarii, nu au radio, nu au televizor, nu au nimic decat acoperisul spart al bordeiului. Aaa, il au si pe Lupu, cainele credincios care-i apara si care, mai ales, se joaca cu ei si-i cara in spate. Hainele lor sunt pielea lor. Casa lor este una mare de tot, frumoasa cum n-au avut vreodata, casa unde a locuit o alta familie care a plecat dupa ce tatal s-a inecat in Bahlui vara trecuta. Asa se vede bordeiul lor de pe malul Bahluiului din dreptul Depoului de tramvaie din cartierul iesean Dacia, daca este sa le ascultam povestea. Cele cinci suflete care isi vad astfel cutia pe jumatate ingropata in pamant sunt Andreea, Madalina, Andrei, Loredana si Ionut, acestia doi din urma fiind gemeni. "Eu am sase ani. Stau aici de la inceputul verii. Pana acum am locuit cu parintii mei dincolo. De partea cealalta nu era liniste. Copiii erau acolo furaciosi. Da, si nu ne lasau in pace. Aici e liniste. Aici e bine. Noi suntem cinci frati. Acum, mama si tata nu sunt acasa. Sunt plecati in oras. Dumneavoastra ce doriti de la tata si mama?", a spus, mirata de vizita unor straini, Madalina, o mana de copilas de sase ani, sora mijlocie. Cel mai mare dintre cei cinci ingerasi, daca ingerii au vreo varsta, are vreo 10 ani. Despre fratii sai n-a stiut sa spuna cati ani au, oricum sunt mai mici, aceasta stia sigur.



Casa

Abia se ajunge la casa lor, adica bordeiul lor, pe malul malos al Bahluiului. Madalina a iesit prima. Zarise strainii pe ochiul mic de geam, cat chipul ei. Ar veni si Andreea, dar tine in brate pe unul dintre fratiorii ei mai mici, iar noroaiele din fata usii, adica a paturii, sunt prea mari si ar aluneca. Abia reuseste Madalina sa se apropie de noi. Dar nu poate duce singurica sacosa. Aluneca. O ajutam. Si iata casa pe dinauntru. Picura din tavan, adica din valatucii crapati. Doua paturi unite. Bezna. Doi dintre copii stau speriati pe patut. Sunt goi. Nu stiu ce se intampla. Imagine dezolanta. O soba de lemne. Cateva farfurii si iar bezna acopera imaginea camerei, de altfel singura. Parintii, Luminita si Vladimir, erau plecati, urmau sa vina mai spre seara. Aici, aceste cinci suflete si-au gasit linistea. Dincolo, adica de partea cealalta a Bahluiului, probabil spre casele unde se afla cele ale rromilor din Dallas, nu aveau liniste, cu toate ce implica acest simplu cuvant ales de Madalina pentru a explica de ce a venit aici, in bordei. Nu stia ca a locuit o alta familie, la fel de nepastuita. Nici n-avea cum. Din fericire, Madalina si Andreea merg la gradinita, respectiv la scoala. Parintii au grija sa-i trimita la scoala. Au grija de ei, asa cum pot doi oameni fara nici o avere, decat cea a celor cinci ingerasi. "O ciocolata? Eu am papat o ciocolata cand eram mai mijlocie... Am papat de trei ori. O portocala? Eu am papat o portocala...acum", mai spune Madalina. Restul nu mai are nevoie de cuvinte.



Bunicii

Un ceaun cu lapte pus la fiert. O viata grea, acum la anii batranetii, cand singuratatea este coplesitoare. Are 76 de ani. Cuvintele ei spun poveste ei, fie ea prescurtata peste masura. "Traiesc din pensia de urmas. Medicamentele numai costa un milion. Nici regimul care mi se cere nu-l pot urma. Asta este. Am de toate. Bolile. Am lesinat. M-a gasit, din fericire, nepotul meu si m-a dus cu Salvarea la spital. Ce noroc ca m-a gasit la timp! Acolo, la spital, m-au gasit cu de toate. Am diabet, hepatita cronica, piatra la rinichi, am si aorta marita. Ma supara inima. Aaa...un cozonac... Ma gandeam eu sa rog pe vreun vecin sa-mi aduca... Nu am voie la dulce, dar cate o bucatica doream sa mananc. Am 76 de ani, peste cateva zile 77 de ani. E grea batranetea. Am o fata care ma ajuta, dar uneori si ei ii este greu. Daca mai traia omul meu...era altfel. Dar Dumnezeu este mare. Multumesc celor care s-au gandit si la mine", a spus Maria Rosmeteniuc, una dintre batranele la care a ajuns o sacosa de la Prietenii lui Mos Craciun. Si pentru alti batrani prilejul de a primi un cadou de la Prietenii lui Mos Craciun a fost unul emotionant, caci nu se asteptau ca vreunul dintre semenii lor sa le faca astfel de surprize. "Un gest frumos. Va multumesc tuturor. Aha... o campanie Prietenii lui Mos Craciun unde au ajutat iesenii cu inima mare.. Le multumesc tuturor. Ma bucur ca nu ati uitat batranii", a aratat Constantin Olaru, in varsta de 80 de ani, din Iasi.



Paralizat

Pe usa de la intrare in apartament scrie: Sunati si intrati. Sunt acasa. Uitati-va si in debara. De aproape un an de zile, Victor Stirbu sta la pat. Se mai misca prin camera, ajutat de un scaun. "Va multumesc din suflet. E infiorator de greu sa fii paralizat. Am paralizat de la diabet...Of...", a marturisit Victor, un alt batran al Iasilor. N-avea rost sa scriem toate cuvintele sale de tanguire. Faptul de a fi paralizat arata ce presupune aceasta.



Durere

Vieti sfasiate de problemele de supravietuire. Vieti care se impart intre administrarea de medicamente si pat. Ei nu traiesc ca acei batrani care pot sa se plimbe si sa zaboveasca in parc. "Traiesc ca un caine. Am fost orb. Singur imi fac medicamentele. Doctorul nu vine sa ma vada. Scriu, acum, a doua scrisoare catre presedintele Romaniei. Am fost trei ani pe Front. Am luptat si iata ce viata duc acum...", marturiseste, cu naduf, mos Haralambie din Tatarasi. Si intr-adevar, casa sa este una foarte grea. La cei peste 80 de ani, batranul ingrijeste si de sotia sa. Ea este in alta lume. Abia vorbeste. Abia se misca. Camera lor este mai mult decat modesta. Ce drama se consuma si aici, cu acea femeie tacuta, asezata pe o muchie de pat, chircita de vremuri, cu capul plecat, tremuranda, numai peretii de acolo ar putea vorbi. Cineva se ingrijeste de ei, dar nu le poate da puterea de altadata. Astfel, intre patru pereti, multiplicati peste masura, mii de vieti se consuma inainte de a ne parasi. Daca a parasi spune ceva intr-o vreme cand cu greu se poate vorbi de altruism. Au urmat si alte familii. Pentru unele dintre acestea, cuvintele nu au insemnatate. Iar multumirile care le-au dat, fiind vorba de un dar din partea Prietenilor lui Mos Craciun, au ramas acolo, intre peretii plini de durere, pereti intre care suflete impovarate de lipsuri materiale incearca sa mearga mai departe. "O ciocolata? Eu am papat o ciocolata cand eram mai mijlocie... Am papat de trei ori. O portocala? Eu am papat o portocala...acum", mai spune Madalina. Restul nu mai are nevoie de cuvinte, dupa cum Madalina, copilasul din palatul pe jumatate prins in pamant, cu acoperisul spart, cu paturi in loc de usi, lasa sa se intrevada printre zorii ce au sa vie. Si peste ei. Pentru al patrulea an consecutiv, campania Prietenii lui Mos Craciun a facut oameni fericiti. Si nu ne vom opri aici! Totul datorita dumneavoastra, a oamenilor cu suflet care ati inteles ca puteti aduce un strop de speranta in ochii unor oameni uitati de soarta.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ingerii casa bunicii paralizat durere
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

georgel  | #51848
felicitari pt aceasta actiune,dar trebuie sa va ganditi ca oamenii trebuie sa se alimenteze in fiecare zi nu numai de sarbatori.gasiti rezolvarea acestei probleme si atunci vor fi mai multi romani fericiti
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2790 (s) | 23 queries | Mysql time :0.152724 (s)