O tânără din Botoșani, dată dispărută de acasă, găsită de polițiști la plimbare cu iubitul în Iași

Tânăra de 17 ani, din orașul Dorohoi, dată în consemn la începutul acestei săptămâni, a fost localizată în municipiul Iași, transmite purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ), Delia Nenișcu.

„Aceasta a declarat ca nu a fost victima vreunei infracțiuni în perioada în care a lipsit de la domiciliu. Polițiștii continuă verificările pentru stabilirea tuturor împrejurărilor în care ea a părăsit locuința”, a afirmat Delia Nenișcu, purtătorul de cuvânt al IPJ Botoșani.

RomaniaTV

Blocaj total la negocierile pentru Guvern. Ilie Bolojan a refuzat categoric să fie prim-ministru

Observatornews.ro

ANIMAŢIE. Avion cu 242 de persoane, prăbuşit în India. Eroarea uriaşă făcută de piloţi

Surse judiciare au relevat că adolescenta a fost găsită plimbându-se pe stradă cu iubitul ieșean.

Sfaturile psihologului pentru părinți

Un psiholog a tras un semnal de alarmă asupra semnelor care ar trebui să-i pună în gardă pe părinți pentru a se evita, pe cât posibil, ca un copil să ajungă să fugă de acasă. Spre exemplu, dacă un copil/un adolescent devine brusc mai retras, mai puțin dornic de comunicare, dacă nu dorește să le prezinte părinților noii săi prieteni, atunci ar trebui să ne îngrijorăm: „Dintr-un copil care comunică cu noi, este deschis, participă la tot ce facem împreună, dintr-odată observăm că nu mai vrea să fie cu noi, nu mai comunică, este închis, îşi petrece timpul mai mult pe dispozitive, are prieteni noi, prieteni pe care nu prea este de acord să-i cunoaştem, că se ascunde, că se fereşte în a ni-i prezenta, în a-i cunoaşte…”

Specialistul susține că efortul părinților ar trebui să se îndrepte în reconectarea cu copilul, în construirea acelei încrederi care să-l determine pe acesta să nu fie dornic să-și împărtășească secretele numai cu prietenii. În acest scop, se recomandă ca un părinte să fie cât mai deschis, să încerce să-i cunoască pe cei din anturajul copilului și să evite să se impună în fața acestuia prin forță, străduindu-se mai degrabă să asculte fără să critice: „…Vine la tine cu o problemă, nu poţi să o rezolvi, dar îi spui – hai să găsim o soluţie – nu-i spui – nu pot, nu vreau, nu este soluţia la mine. Haideţi să ne orientăm copiii să vină către noi, nu către grupul de prieteni. Hai un pic să vedem ce fel de prieteni au, cum sunt ei. Ei sunt copii, începe să se formeze sistemul ăsta de valori, la 12-13 ani, hai să vedem după ce se ghidează copiii ăştia în viaţă, hai să fim un pic mai atenţi şi la aspectul acesta, haideţi să ni-i facem prieteni pe duşmani, cum spune o vorbă, şi noi, pe de o parte, să discutăm fără a-i contrazice, fără a intra pe un teren de luptă. Dacă am intrat într-un episod de luptă pentru putere cu copilul, s-a terminat. (…)”