News Flash:

O viata in temnitele comuniste

4 Martie 2008
2956 Vizualizari | 6 Comentarii
Gheorghita Savel
• Reporterii cotidianului ZIUA de Iasi au stat de vorba cu unul dintre ultimii supravietuitori ai abominabilei "reeducari" de la Pitesti, sublocotenentul Gheorghita Savel, fost membru al gruparii de rezistenta impotriva bolsevicilor, Grupul Margineanu, si al catolicilor condusi de preotul Matei Dumitru • Cititi o poveste terifianta despre fratricid, tradare, spalarea creierului, dezumanizare, satanizare a unuia dintre miile de eroi care s-au opus regimului comunist si care, si in prezent, spera la o Romanie libera • "Aici au murit cativa dintre noi. Cu ciomege, securistii, postati de o parte si de alta a coridorului, ne snopeau in bataie atunci cand ne puneau sa alergam spre camere. Dupa cateva saptamani, unii dintre noi au fost trimisi la Canal, iar altii la Pitesti", povesteste Gheorghita Savel despre chinurile prin care a trecut cat a stat la Jilava • Condamnat la 12 ani de munca silnica in puscarie si la alti 10 ani de degradare civica, sublocotenentul Gheorghita Savel, cel care luptase pe frontul de est si a fost propus pentru acordarea celei mai inalte distinctii militare, Mihai Viteazu, urmeaza de la varsta de 30 de ani sa fie inclus in proiectul aberant al comunistilor de modelare a "omului nou", trecand prin furcile caudine de la Jilava, Gherla, Caransebes, Aiud, minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie • Sublocotenentul, degradat printr-un ordin regal emis in 1947, a fost "reeducat" la Pitesti de criminalii tortionarului Turcanu • Inca trei ani dupa lovitura de stat din `89, Savel tot a fost haituit de securisti, asa cum s-a intamplat cu alti opozanti ai regimului bolsevic si comunist

"Cu ciomege, au navalit peste noi. Ne loveau cu bestialitate chiar cei care ne erau prieteni. Apoi ne urlau sa stam la perete. Cred ca atunci au murit vreo trei", sunt numai cateva momente din viata traita de un fost militar al armatei in inchisorile comuniste. Luptator pe frontul de est in al doilea Razboi Mondial, sublocotenentul Gheorghita Savel, cel care de la varsta de 22 de ani s-a oferit voluntar pentru apararea pamantului romanesc, avea sa devina una dintre nenumaratele victime ale bolsevicilor. A terminat cursurile Liceului Militar Regele Ferdinand I din Chisinau si a militat mereu pentru neatarnarea Basarabiei si a credintei in Dumnezeu. Pentru ca a indraznit sa creada in Dumnezeu si a luptat contra rusilor, a fost persecutat aproape toata viata. S-a inscris ca voluntar pentru apararea neamului romanesc si a fost trimis in Batalionul 9 Vanatori de Munte, Divizia a Doua Vanatori de Munte, sa lupte contra rusilor. Sublocotenentului i s-a propus decorarea cu ordinul Mihai Viteazul in aceste lupte, dar a fost retras din ordin regal in 1947, in care este trecut in retragere, dupa ce sovieticii preiau controlul asupra Romaniei. Aceste lucruri nu au cantarit deloc in ochii bolsevicilor care in perioada stalinista vroiau sa sugrume orice forma de rezistenta democratica.

Luptator anticomunist

Ca student la Drept, face parte din grupul de disidenta Margineanu si al catolicilor condusi de preotul Matei Dumitru si inginerul Ludovic Drusci. Va ajuta cu tot sufletul pe colonelul dizident Vasile Carlan, ascuns in muntii Bucovinei, pe al carui fiu, Virgil, student la Biologie, il cunoaste foarte bine. Pe Liviu Margineanu, evadat din ghearele Securitatii, l-a condus in munti, la colonel, decorat si el pentru lupta antibolsevica care acum apara tara de invazia ruseasca si indoctrinare cu ateismul si lupta de clasa. Dar Savel a fost tradat de un bun prieten X, din Iasi, si Securitatea l-a capturat in toiul noptii din camera unde statea cu chirie. A urmat o perioada de batai vecine cu moartea pentru a deconspira disidentii. Va rezista. Din 1949 pana in 1951, cand Tribunalul Militar Iasi prin sentinta 384 din 1951 l-a condamnat la 12 ani de munca silnica si alti 10 ani de degradare civica, Gheorghita Savel va vedea de mai multe ori moartea, dar credinta in Dumnezeu il va salva.

Camera 4 Spital Pitesti


Mai 1951. Intr-o duba in care abia incapeau patru oameni, au fost indesati zece. De la Suceava au fost transportati la Botosani si apoi la Bucuresti. Abia rasuflau pe o caldura infernala, fara mancare si cu doar cateva picaturi de apa. Din Bucuresti au fost "manati" ca animalele in alte dube catre Jilava. "Aici au murit cativa dintre noi. Cu ciomege, securistii, postati de o parte si de alta a coridorului, ne snopeau in bataie atunci cand ne puneau sa alergam spre camere. Dupa cateva saptamani, unii dintre noi au fost trimisi la Canal, iar altii la Pitesti. Am auzit ceva precum ca studentii se bat intre ei in puscaria din Pitesti, dar nu-mi puteam imagina ca este chiar asa de ingrozitor", a povestit acum batranul Gheorghita Savel. Macelul satanist avea sa se declanseze la comanda lui Turcanu, cel caruia Securitatea i-a promis ca-si va revedea fiica si sotia la care tinea foarte mult. Scolit in soviete, Turcanu practica teroarea cu un sadism greu de inchipuit. Punea sa se ucida camarazii intre ei. "La Pitesti, am fost dat intr-o camera cu doi studenti, legionarii Magirescu Eugen si Comsa Ieronim. Nu stiam ca acestia sunt pusi sa ma descoase. Eu povesteam, la randul meu, cum am ajutat organizatia lui Margineanu, pe preotul catolic, vorbeam de credinta in Dumnezeu. Dupa perioada de informare a urmat infernul. Nu stiu daca trebuie sa descriu dezumanizarea la care colegii mei si eu am fost supusi... Eram batuti cu vane de tauri, ciomege, cozi de matura... Sub obladuirea securistilor, gasca criminalului Turcanu punea detinutii sa se bata cap in cap, eram opariti cu zeama din gamele. Sunt multe atrocitati... puneau sarmanii oameni sa se pupe in fund, pe membre... Nu ne dadeau voie sa dormim decat cu mainile in afara patului, acoperiti cu zdrente de paturi. Unii erau fortati sa spele pe jos cu un camarad pe spate... sau eram pusi sa alergam pe gresia de la closet pana ce uscam apa aruncata de securisti. In miez de noapte, auzim un racnet: "Pe banditi, pe banditi". Era Turcanu. Dupa ce a fost scandalul cu BBC, am fost mutati la Gherla, la minele de plumb. A urmat Baia Sprie. Si aici experimentul Pitesti s-a practicat cu acordul securistilor. Am fost dus si la mina din Cavnic, unde mi s-a inscenat o revolta, fiind aproape distrus in bataie de Olteanu Viorel pe care l-am poreclit Zablau. M-au lasat apoi pe mana Securitatii din Baia Mare. Dupa alte anchete, am fost deportat in lagarul de la Caransebes. Dupa care a urmat Gherla. Doar Dumnezeu stie cum am rezistat... Eram sfasiat... In 1961, la Aiud, a urmat liberarea...", a marturisit, cu greu, Gheorghita Savel. Nu credea in liberare, totusi aceasta s-a petrecut iar proaspatul liberat a vizitat-o pe sotia preotului Tertulian Langa, din Cluj, sa o instiinteze ca sotul ei este viu. Vizita de acasa, din Botosani, a fost una de cosmar: comunistii ii luasera casa parinteasca, iar mama lui murise intre timp.

Informatorii

Dupa liberare, cu greu si-a gasit un loc de munca. Totusi, ajutat de prieteni, a fost angajat pe un santier. A urmat o perioada de spitalizare in care si-a revenit fizic. A intalnit-o pe Sanda, cea care il va ajuta enorm in viata si cu care s-a casatorit. Insa o roaga sa nu-i ia numele prin casatorie deoarece Securitatea i-ar face mari probleme. Oricum, si ea a fost urmarita si anchetata. Se va pensiona in 1983, de pe postul de instalator sanitar. In permanenta a fost haituit de informatori: nu mai putin de 57 de indivizi cu grade militare si alti 28, cu nume de cod precum Dan Vasilescu, Pascu, Pop Leonte, Fundoianu, Doru Constantin, conform dosarului prin care CNSAS ii confirma ca vreme de 40 de ani tot a fost "turnat", pas cu pas, la Securitate.

Tortionarii democratiei

Culmea, urmarirea a continuat si dupa decembrie 1989. "Pana in 1993 mai eram sunat de informatori. Nu dadeau nume. Ma intrebau ce mai fac. Imi spuneau «Don` colonel Ciobotea (de la ciubota, ironic - n.r.) mai traiesti?». Uneori erau voci de femei, alteori de barbati. Nu-mi dadeam seama ce varsta aveau...", marturiseste ingandurat eroul patriot. Dupa evenimentele din decembrie 1989, Savel a constatat ca oamenii vechilor structuri sunt camuflati dupa pensii grase, iar fiii lor vocifereaza cuvintele democratie si libertate. "Iliescu este un tradator. Sa asteptam sa treaca mai multe generatii si atunci sa vedem oamenii ca sunt liberi si ca sunt mandri ca traiesc aici", a adaugat batranul, mai mult soptit. O istorie care se uita, se repeta. Tragedia ranjeste dupa colt.

Si Dumnezeu plange


Pe 8 martie, Gheorghita Savel va implini 87 de ani. Nu este nici fericit, nici trist. Si-a asumat soarta, credinta deplina in Dumnezeu. Sotia sa, Sanda, de 9 ani sta la pat. Abia vorbeste, abia se misca. Mai mult este prezenta in lumea de dincolo. Sotul, grijuliu, cum altfel, doar este lumina ce i-a dat-o Dumnezeu, dupa cum spune, se roaga neincetat pentru ea. Si pentru tortionari, sa fie iertati. Locuieste intr-un apartament modest, dar este multumit. "Cred cu toata taria ca Dumnezeu este totul in viata. Fara iubirea de Dumnezeu si fata de aproapele nostru, nimic nu se poate cladi in aceasta viata. Sa va bucurati de libertate, sa fiti fericiti intru Dumnezeu. Daca poti, suporta calvarul vietii in tacere, nazuind spre Inviere", incheie eroul. Multe n-au fost prinse in aceasta marturisire deoarece sunt oameni care inca mai traiesc, iar rugamintea celui care a fost decorat cu medalia Crucea Comemorativa a celui de-al doilea Razboi Mondial a Romaniei a fost sa fie lasate, inca, tacerii.

luptator anticomunist informatorii tortionarii democratiei
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (6)

mandea  | #31109
cinste eroilor neamului. Sanatate d-lui G. Savel si sotiei dumnealui.
Un tanar
crestin  | #31110
un adevarat crestin, Dumnezeu sa ii dea sanatate, e un model pentru noi toti, pentru felul cum s-a opus bestiilor comuniste.
Q.E.D.  | #31111
Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat. Felicitari ziaristului si cinste domnului Savel.
kamarad  | #31112
Va felicit pentru ca abordati aceste subiecte. Va veni vremea cand trecutul se va rescrie asa cum a fost, cand eroii vor fi trecuti in paginile cartilor de istorie.
Mihaila C-tin IASI  | #31113
Am avut marea onoare sa il cunosc pe acest mare erou al neamului nostru,chiar am stat de vorba cateva ceasuri,intradevar vorbele si amintirile acestui OM sunt sfasietoare , in acelasi timp ascultand-ul mi-am dat seama ca poate datorita si acestui OM datoria noastra ca oameni este mult mai mare decat ne inchipuim.Sanatate multa domnule SAVEL GHEORGHITA .
anca  | #31114
nu ar trebui sa existe"inca lasate tacerii".ca sa nu se repete istoria tinerii trebuie sa fie informati.acel domn "x"probabil inca traieste si se bucura de libertate!!!!cum e posibil asa ceva?daca tot ne numim tara libera de ce nu sunt pedepsiti aceste anomalii ale tarii,tarani cu 2 clase care au ajuns la putere!!!!in Romania domneste neocomunismul!!!
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1427 (s) | 22 queries | Mysql time :0.015921 (s)

loading...