News Flash:

O vorba buna pretuieste mai mult decat o suta de medicamente

31 August 2010
1931 Vizualizari | 6 Comentarii
Prof dr Carol Stanciu
• Destinul medicului este asociat cu slujirea vietii, cu întelegere si compasiunea fata de suferinta bolnavului, iar omenia sa are radacini adanci în lumea legendelor hipocratice • Departarea de omenie se observa mai pregnant la bolnavul cu cancer, în cazul caruia am adoptat "stilul occidental" (nu ne-a fost suficienta adoptarea alimentatiei de tip occidental?), de a spune direct, fara ocolisuri, tot adevarul despre diagnosticul si evolutia bolii sale ("aveti un cancer gastric, cu metastaze generalizate si mai aveti de trait trei luni!!!")

De-a lungul timpului, medicii si-au întemeiat profesia nu numai pe stiinta si progrese tehnologice, dar, mai ales, pe umanism, fiind gata sa-l ajute pe cel în suferinta, chinuit de boala si înfricosat de amenintarea mortii. Medicina a fost si ramane o profesie particulara, în care medicii angajeaza cea mai pretioasa calitate sufleteasca: omenia. Destinul medicului este asociat cu slujirea vietii, cu întelegere si compasiunea fata de suferinta bolnavului, iar omenia sa are radacini adanci în lumea legendelor hipocratice. Acest principiu îl înfatiseaza cum nu se poate mai bine Maimonide (discipol al lui Avicenna), în "Legamantul medical": "O, Doamne, întareste-mi inima sa ajut pe sarac si pe bogat, pe cel bun si pe cel rau, pe prieten si pe dusman".
In conferintele tinute în tara si peste hotare, precum si la cursurile predate numeroaselor generatii de studenti, am accentuat asupra faptului ca pot exista lucruri mai presus de profesie, de meserie, dar nu exista lucruri mai presus de omenie. Un cuvant bun, o vorba de alinare si de speranta spusa unui om în suferinta nu costa nimic, dar pretuieste enorm pentru aproapele nostru. Progresele medicinii din ultimele decenii sunt uimitoare, dar partea sa de omenie nu mai este ce a fost odata. Din pacate, asistam la ceea ce unii numesc "dezumanizarea medicinii". Astazi, medicul (devenit "prestator de servicii") executa tehnici suprasofisticate (în specialitatea mea introduce sonda în caile biliare si pancreatice, vizualizeaza endoscopic intestinul subtire etc.), dar nu mai acorda, din lipsa de timp, suficienta atentie numeroaselor probleme care îl framanta pe bolnav. In timpul pregatirii mele ca medic, am avut privilegiul de a avea mari profesori ale caror cursuri, pe langa prezentarea documentata si la zi a tematicii, erau si emotionante lectii de umanism. "Vizita mare" era asteptata cu emotie de medicii tineri, dar mai ales de bolnavi, carora profesorul, cu zambetul pe buze, mana pe umar si o vorba buna, le vindeca miraculos criza de ulcer! Asemenea lucruri se mai vad în putine spitale, consecinta a numeroaselor "reforme" în sistemul sanitar! Departarea de omenie se observa mai pregnant la bolnavul cu cancer, în cazul caruia am adoptat "stilul occidental" (nu ne-a fost suficienta adoptarea alimentatiei de tip occidental?), de a spune direct, fara ocolisuri, tot adevarul despre diagnosticul si evolutia bolii sale ("aveti un cancer gastric, cu metastaze generalizate si mai aveti de trait trei luni!!!").
Desigur, drepturile omului reprezinta una din cele mai larg dezbatute teme pe plan international. De fapt, pacientul are dreptul sa stie tot adevarul despre boala sa, oricat de crud ar fi. Schimbarea "miraculoasa", în atitudinea medicilor, pentru dezvaluirea adevarului privind boala de care sufera bolnavul, a fost atribuita respectului crescand acordat autonomiei bolnavului, dar si al fricii de litigiu în justitie.
In realitate, pacientul are dreptul sa stie tot adevarul despre boala sa, dar, în acelasi timp, are si dreptul sa nu stie diagnosticul! Gradul de frica privind diagnosticul de cancer în populatia generala, la noi în tara, este extrem de ridicat, cuvantul "cancer" însemnand moarte pentru majoritatea bolnavilor; în felul acesta, dezvaluirea întregului adevar poate produce o trauma psihologica importanta, uneori terminata cu suicid! In practica clinica, am întalnit numeroase cazuri în care bolnavii nu doreau sa cunoasca boala de care sufera ("Daca am cancer, va rog, sa nu-mi spuneti!"). De aceea, dictonul "primum non nocere" ("înainte de toate, sa nu faci rau"), care a guvernat practica medicala de secole, îsi pastreaza actualitatea. Medicul – un model de omenie, de conduita civica si profesionala, are obligatia de a da întotdeauna bolnavului un ajutor atent si plin de solicitudine. "O vorba buna adresata unui bolnav în suferinta valoreaza mai mult decat o suta de medicamente" – sunt cuvintele pe care le repetam, an de an, studentilor medicinisti. Adevarul trebuie, însa, spus bolnavilor care întreaba direct, celor cu caracter puternic, care îsi intuiesc diagnosticul, precum si celor care refuza un tratament eficace, preferand terapii alternative ineficiente.
In momentul de fata, traim într-o lume nedreapta, de saracie materiala, dar si spirituala. Glasurile bolnavilor solicitand ajutorul sunt tot mai multe, urechile care sa le auda - tot mai putine. La aceste nedreptati contribuie din plin indiferenta - opusul omeniei, al compasiunii, care, din pacate, se manifesta tot mai pregnant atat la nivel individual, cat si la cel al societatii. Indiferenta, nepasarea au fost factorul decisiv în producerea celei mai negre tragedii medicale petrecute recent la Maternitatea Giulesti. Iadul de acolo, care a zguduit inimile noastre, s-a produs nu din lipsa de aparatura, nu din lipsa de personal, ci din indiferenta individuala si colectiva.
Prin efort minim, care nu este influentat de "crize" (fie ele si economice!) si nu solicita bani, sa ne întoarcem la omenie, care se poate îmbolnavi uneori, dar nu moare niciodata!
Inchei cu convingerea ca întoarcerea la omenie este raspunsul la multe probleme care framanta societatea actuala si ca niciodata nu suntem atat de saraci, încat sa nu o putem arata semenilor nostri. Desi pierduta într-o societate indiferenta, o vom gasi în cele din urma si o vom oferi semenilor ca pe cel mai pretios dar.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (6)

ZORRO  | #121060
toata stima si respectul domnule profesor santeti un om deosebit si un profesionist desavarsit aveti mare dreptate in ceea ce spuneti romanii nu numai omenia au pierduto au pirdut respectul bunul simt onoarea cultura traditia altii chiar si limba romana
ZORRO  | #121061
toata stima si respectul domnule profesor santeti un om deosebit si un profesionist desavarsit aveti mare dreptate in ceea ce spuneti romanii nu numai omenia au pierduto au pirdut respectul bunul simt onoarea cultura traditia altii chiar si limba romana
Avocat  | #121316
Va multumesc domnule profesor.Aveti perfecta dreptate, omenia s/a pierdut si la medici dar si la noi avocatii.
Student  | #121360
Va felicit Domnule Profesor pentru articol. Aseara l/am citit impreuna cu colegii mei de camera.Aveti dreptate,nu mai este strop de omenie in lumea medicala si de acest lucru ne convingem zilnic la stagiile pe care le facem la diverse clinici. Sunteti prea optimist, prea bun si prea mare profesionist, dar credem ca va inselati cautand omenia intr/o lume mizerabila.
Profesor  | #121504
Asemenea materiale ar trebui sa apara mai frecvent in presa.Felicitari. Am citit articolul de cateva ori, il stiu pe dinafara.
Ionascu Gabriela  | #121656
Nu-l cunosc pe Dl Prof Stanciu, dar ii multumesc pentru ceea ce a scris. Nu citesc decat intamplator ziarele. De data acesta am citit cu emotie impreuna cu colegele de birou acest extraordinar material care ar trebui publicat in toata presa centrala.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1393 (s) | 22 queries | Mysql time :0.017912 (s)

loading...