News Flash:

O zi de iarna in lumea celor scufundati in negura nebuniei

20 Ianuarie 2000
1246 Vizualizari | 0 Comentarii
•Taramul nebunilor •Spitalul de Psihiatrie din Grajduri adaposteste cei mai periculosi criminali •Aici stau la un loc 138 de pedofili, criminali, violatori si talhari •Ei, paradoxal, coopereaza cu medicii •Unul dintre pacientii de aici este printre cei mai cunoscuti si mai mediatizati asasini din tara

Chiar la intrarea in comuna Grajduri, la vreo 30 de km de Iasi, la capatul unui drum laturalnic, pe amplasamentul unui fost depozit de armament al armatei, a carui pozitie a fost deconspirata, se afla "casa" celor mai periculosi asasini din Moldova. Linistea padurii din jur nu atenueaza cu nimic starea de alerta in care intra creierul oricarui vizitator "normal"ajuns aici. Pentru ca, dupa plasele din sarma care inconjoara cele cinci pavilioane ale spitalului, pandesc ochii celor care si-au ucis cu sange rece, in timpul unor accese de nebunie, rude apropiate - de la parinti la copii si soti - sau straini. Desi nebunia lor nu se manifesta violent si pe fata, fiind sub stricta observatie medicala si sub tratament, ei sunt gata oricand sa mai ucida sau macar sa mai raneasca pe cineva, doar din placerea generata de imaginatia lor la vederea sangelui curgand.

Si totusi, atmosfera din spitalul de la Grajduri nu este aceeasi cu cea inspirata din productiile hollywoodiene, unde peste fetele bolnavilor psihic se inchid gratii masive, comandate electric. Aici, de ei ne apara doar un gard de plasa din sarma si un lacat pe o usa din lemn. Sistemele de protectie sunt mai mult improvizate. Si daca nu ajung toti pe strada, asta se datoreaza, poate, doar vigilentei celor care-i pazesc, fie ei gardieni publici (de care se tem) sau infirmieri. Munca paznicilor este cu adevarat grea si, mai presus de orice, periculoasa. Pentru ca, inainte de toate, un bolnav psihic este imprevizibil. Reactiile sale nu sunt trecute in nici un manual de psihiatrie, iar cei care lucreaza cu ei se arunca, intr-un fel, cu capul in hau.

Cel mai periculos asasin din Moldova: "Vorbesc daca ma platiti"

In cladirea administratiei am dat peste medicul de garda, dr. Dorin Chira, care lucreaza de un an la Spitalul "Padureni", cum se cheama acum fosta sectie a Spitalului "Socola" din Iasi. Versatul psiholog, fost angajat al Spitalului "Socola", a acceptat greu sa colaboreze la realizarea unui reportaj intre cei mai periculosi oameni. "Mai ales ca directorul lipseste, si doar el isi poate da acordul in acest sens". Dar pana la urma s-a lasat convins si, dupa o discutie scurta despre banii care, ca peste tot, nu ajung, l-a chemat "in scena" pe primul vizat. Cel mai periculos criminal care se gaseste la Grajduri este barladeanul Neculai A. (52 de ani). In septembrie 1998 el si-a ucis cu sange rece fratele, dupa care l-a transat si i-a imprastiat bucatile din trup prin toata curtea casei.

I-a taiat capul, l-a aruncat intr-o galeata, iar mainile i le-a batut in cuie, pe gard. In acea zi, cei doi frati s-au certat de la pamant. Dupa ce si-a transformat curtea in macelarie, Neculai a infipt in gard, in apropierea mainilor, cateva coli de hartie pe care isi motiva, in versuri, fapta: "Aproape trei decenii m-ai stresat/ Si m-ati batjocorit cat ati dorit/ Daca ai patit acum ce-ai meritat/ De buna seama ca esti multumit/ Ati fost si sunteti lacomi de avere/ Avere bineinteles nemeritata/ Imi pare rau, dar n-am nici o putere/ Sa-ti dau averi pe lumea cealalta/ Pe tata l-ati chinuit cat si cum ati vrut/ Atata hrana si lichide voi i-ati dat/ Incat el a murit deshidratat./ E bine ca in viata sa fii un om corect/ Nu cum ai fost tu, frate, un individ abject/ Ai fost pentru mine un nemernic si un escroc/ De aceea ai sfarsit asemeni unui porc."

Neculai A., cel care, asemeni lui Cain, a comis cea mai ticaloasa fapta de pe lumea asta, s-a trezit peste noapte vedeta. El a refuzat sa discute cu noi - dreptul sau, dealtfel - dar a supralicitat la un moment dat si a cerut bani pentru cateva declaratii! "Daca vreti sa vorbesc, trebuie sa ma platiti. Nu ati invatat ca pe lumea asta se plateste totul?! Deci, eu vorbesc doar daca ma platiti", a aruncat asasinul. Dupa plecarea sa inapoi la pavilion, sub supravegherea unui gardian, medicul Dorin Chira ne-a explicat ca barladeanul este in aparenta un om normal, dar sufera totusi de o boala cumplita: are paranoia. "Este psihorigid, incrancenat. Este preocupat de aspectele banesti. Tot timpul se intereseaza de pensia lui, care intra intr-un cont, la CEC. In mintea lui, crima pe care a comis-o este perfect fundamentata", a adaugat dr. Chira.

Imediat dupa comiterea crimei, prof.dr. Constantin Romanescu, medic psihiatru la Spitalul Universitar "Socola", a spus despre Neculai A. ca "dupa modul in care s-a petrecut fapta si dupa sangele rece de care a dat dovada asasinul, pare a fi delirul unei persoane care sufera de schizofrenie. Acest caz trebuie studiat cu mare atentie. Tot ce pot sa afirm este ca va intra, cu certitudine, in istoria crimelor".

O secunda de nebunie, o viata ratata

Spre deosebire de Neculai A., suceveanul Mihai C. (31 de ani, din Solca), s-a aratat, de la debutul intalnirii din camera de garda, cooperant, fiind dispus sa dezvaluie toate amanuntele vietii sale, chiar si pe cele mai intime. De profesie tehnician veterinar, dar pensionat in urma cu aproape 5 ani din cauza epilepsiei de care sufera, barbatul a comis o crima pe care nici macar nu si-o aminteste.

"In septembrie 1998, l-am omorat pe socrul meu, in timpul unei crize. A fost un accident. Dat fiind faptul, nu stiu, a efortului indelungat, pentru ca nu am voie sa fac efort. In momentul in care rudele mele incercau sa ma urce intr-o masina, pentru a ma transporta la un spital, s-a produs acea reactie involuntara, de aparare, violenta, care s-a soldat pana la urma cu decesul unei persoane. Asta am aflat-o de abia cand am ajuns la spital. Mi s-a spus ca l-am atins si cu un cutit. Imi placeau drumetiile, am facut si alpinism, aveam un cutit de vanatoare. Daca atunci as fi fost ca acum, nu s-ar fi intamplat nimic. Asa mi-a fost soarta. Din 1989 sufar de epilepsie. Efectiv, atunci mi-am dat seama ca e ceva iesit din comun. Eram intr-un autobuz. Am avut prima criza. Mi-am pierdut cunostinta. De fapt, in urma cu un an, in 1988, am avut un mic accident. Eram la inaltime, pe Piatra Pinului, cand nu am mai ajuns pe pamant, am ramas blocat in coarda de siguranta si am avut un soc psihic. Dupa aceea, am mai avut si alte crize, pe care, insa, le-am tratat cu indiferenta. Nu am inteles de ce, nu am avut epilepsie pana la 18 ani, pentru ca se mosteneste. Aici fac tratamente zilnice".

Mihai ne mai spune ca ii place foarte mult sa citeasca. Apoi, isi face, daca e nevoie, si meseria sa de veterinar. Cand ii aducem aminte de sotia sa, isi pierde, pentru o clipa, cuvintele. Nu a mai vazut-o de un an si este aproape convins ca nu isi va petrece restul vietii langa ea. Mai ales ca nici acum nu poate sa-si uite prima dragoste, care nu este aceeasi cu femeia cu care s-a casatorit.

"Sotia si mama au avut asupra mea acel efect de renastere, de revenire la real. De ce sa nu recunosc, la un moment dat, dandu-mi seama de gravitatea faptei, aveam tendinta de a pune capat acestei vieti. Si sotia, vizitandu-ma, mi-am dat seama ce s-ar fi putut intampla, daca imi iau zilele, efectiv, ce trauma psihica... adica, as mai lovi doua persoane. Incurajarile primite m-au facut sa lupt pentru viata. Cum a reactionat sotia mea? Aici a ramas ceva confuz... Nu a dat nici un raspuns cand am intrebat-o ce se va intampla dupa ce voi iesi. Am tot intrebat-o, dar a ocolit raspunsul. Eu sunt un om franc. M-am gandit la ce s-ar intampla cand voi reveni in societate. Se poate intampla ca, la un moment dat, sa devin nervos, dintr-un motiv oarecare. In momentul in care as cauta sa-mi imbratisez sotia. Va dati seama. Ea vazandu-ma nervos, dupa 2-3 minute, cu siguranta, i-ar fi frica. As avea tot timpul acele mustrari de constiinta. Am intrebat-o, da... sau... dar raspunsul a fost lasat la deductie. Cu toate ca eu am specificat ca daca are de gand sa ma paraseasca, ii va ramane tot. Insa acest lucru l-a ocolit. Nu am copii. Acest lucru l-am ocolit, cum sa va spun... chiar si aici... Pe multi medici i-am intrebat ce se poate intampla cu un copil care are un tata bolnav de asa-ceva. Raspunsul a fost de mai multe feluri. Unii au spus ca nu, altii au spus ca exista posibilitatea de 75%-80% de a suferi de epilepsie. De ce sa sufere un copil din cauza mea?", a mai spus Mihai.

Si totusi, este om

De ceva vreme el corespondeaza cu o femeie care sufera de aceeasi boala. Cand vorbeste despre ea se emotioneaza, cu toate ca nu au stat niciodata fata in fata. Se cunosc doar din cele cateva randuri pe care si le scriu din cand in cand si in care isi dezvaluie cele mai ascunse ganduri. "Este bine sa ai un confident. Nu este acelasi lucru cu a avea pe cineva cu care sa te cunosti. Am facut cunostinta printr-o intamplare. Si, de atunci, corespondam. E o femeie care se afla in aceeasi postura ca si mine. E casatorita si are copii. Am si fotografii de la ea. Am cunoscut-o intamplator, din revista xIntamplari adevaratex. Eram la Socola, i-am scris si ea mi-a raspuns. E dintr-o comuna din judetul Vaslui.

Efectiv, nu ne-am intalnit niciodata. Vedeti, intervine acel sentiment de retinere, asa cum il am si fata de dumneavoastra. Este vorba de lipsa acelui curaj. Intervine, totodata, si acel sentiment de rusine, de neincredere... nu de neincredere, de fapt, din lipsa acelui curaj de a te destainui. Pe cand asa, prin corespondenta, e mai mult curaj, pentru ca nu o cunosc. Nu am vazut-o pe femeia aceasta in viata mea si nu cred ca o voi vedea vreodata. Dar, este singura careia pot sa-i povestesc totul fara sa-mi fie frica", s-a destainuit suceveanul. El spera ca, totusi, intr-o zi, o va cunoaste pe singura persoana care il intelege cu adevarat.

Cazul lui Mihai C. este ceva mai simplu, mai ales ca, daca evolutia sa va fi la fel de buna ca pana acum, va veni o zi cand se va plimba din nou printre oameni. Pana una, alta, el nu doreste decat un singur lucru. Sa-i trimita mamei sale o fotografie.

Un fost preot da semnalul pentru ora mesei

Conducerea spitalului asteapta cu ingrijorare bugetul pe acest an.

"La ora actuala, noi apartinem de Casa de Asigurari Sociale de Sanatate si, din cate am auzit, bugetul va fi mai mic decat anul trecut. De aceea, personalul nu este complet. Suntem patru medici, desi in schema sunt trecuti opt. Am avea nevoie mai multe cadre medicale medii.", a mai spus dr Chira. Tratamentul unui bolnav consta in medicamente din generatia anilor '50. Bolnavii sunt supravegheati cand isi iau pastilele, pentru ca au tendinta de a "fenta" tratamentul. Recent, s-a intamplat chiar ca un bolnav sa pocneasca un infirmier pentru ca nu dorea sa-si ia tratamentul.

"Au acea afectiune numita anozognozie, adica refuza sa creada ca sunt bolnavi si, de asemenea, refuza sa fie ajutati. Totusi, in general, sunt cooperanti si nu ne fac probleme", ne-a declarat dr Chira. Dupa ce comisia de specialitate, care-i verifica din trei in trei luni, permite externarea unor bolnavi, ei sunt trimisi pe la casele lor. Totusi, mana lunga a psihiatrilor ii ajunge si acolo. Ei trebuie sa se prezinte lunar la un psihiatru, care sa verifice si daca pacientul are o convalescenta normala, dar si daca isi urmeaza tratamentul prescris.

In bucataria spitalului sunt pregatite trei mese pe zi, pentru cei 138 de bolnavi. Meniul insuficient este completat uneori de bolnavi cu cate un supliment pe care-l platesc din banii lor. Trimit cate un infirmier sa le cumpere cate ceva de la magazinele din comuna. Intr-o zi, un bolnav de la Grajduri mananca ceai, o felie de paine cu margarina sau gem, uneori salam, bors de fasole cu oase, mancare de cartofi si, seara, orez sau paste cu branza. Tuberculosii primesc un supliment, pe la ora 10, care consta intr-o felie de paine cu margarina. "Painea alba a fost inlocuita cu paine neagra, pentru ca este mai ieftina", ne-a spus un angajat al spitalului. Semnalul pentru ora mesei este dat de un bolnav blajin, care bate cu un lemn intr-un fel de clopot facut special pentru el.

Barbatul este un fost preot care a violat o capra in biserica. Enoriasii l-au vazut, l-au umflat si l-au dus legat la spital, unde l-au dat pe mana psihiatrilor. Saloanele din pavilioane sunt saracacioase, dar curate. Pentru a ajunge aici, trecem prin poarta din plasa de sarma, incuiata cu lacat. Infirmierul care trebuie sa ne deschida raspunde la apelul unei sonerii arhaice. Un capac de tub de oxigen, atarnat intr-un copac si de care este legata o bucata de tifon de patru metri, intinsa pana la gard. Cel care doreste sa intre trage de fasa, iar clopotul improvizat suna. Desi peretii pavilioanelor stau gata sa se prabuseasca peste ei, bolnavii nu sesizeaza acest lucru. Ba, unii sunt mai interesati in a prelungi cat mai mult durata de viata a lamelor de barbierit. "Dom' doctor, da' eu trebuie sa ma rad in fiecare zi?", intreaba un bolnav care il vede pe insotitorul nostru, dr Chira. "Ca se strica lama...".

Fiecare doarme dupa bunul plac, iar medicii nu doresc sa impuna un program de somn, pentru ca tuturor pacientilor le sunt prescrise sedative. In primul pavilion exista si celebra camera "fara clanta", izolatorul cu pereti captusiti, in care sunt inchisi agresivii. Pentru ca bolnavii se dau cu capul de pereti in timpul crizelor, izolatorul este captusit cu burete. Pe jos este asezata o saltea. Camera are un singur geam, cu gratii, care sta mereu deschis. "Din momentul in care un pacient agresiv si-a luat tratamentul si pana sa-si faca efectul, trece ceva timp. Ca sa-i protejam, pentru ca s-ar putea rani singuri, ii inchidem in aceasta camera", ne-a spus dr. Chira.

In fiecare pavilion exista si o camera pentru asistente. Aceste femei stau cateva ore pe zi impreuna cu acesti nebuni periculosi, in preajma lor fiind doar cate un infirmier. In saloanele de trei sau patru paturi, violatorii si criminalii dorm la un loc, iar cateodata, din cate ne-au spus gardienii publici, mai izbucnesc si conflicte. De fapt, inauntru domneste aceeasi lege ca-n puscarie: cel mai tare domina.

In spital, bauturile alcoolice, care de multe ori declanseaza crizele de nebunie, sunt strict interzise. De aceea, bagajele vizitatorilor sunt controlate la sange. In privinta vizitelor, nu exista restrictii la numarul acestora intr-o perioada de timp. Vizitatorul trebuie doar sa prezinte buletinul de identitate si este condus la cel cu care doreste sa vorbeasca.

Ultimul drum al nebunilor

Foarte multi bolnavi de la Grajduri, care sunt inchisi la ordinul instantelor de judecata pe termen nelimitat, existand specificarea "pana la vindecarea completa", ajung sa traiasca ani de-a randul in spatele plasei de sarma. Pentru si mai multi dintre ei, probabil, ultimul drum pe care il vor face va fi peste drum de pavilioane, intre copacii unde se gaseste sinistra cladire a morgii spitalului. Mica, murdara si, in ultimele luni, nefolosita, morga isi asteapta cuminte, dar hrapareata, clientii care, sigur, nu vor intarzia sa soseasca. Fata cruda a mortii s-a aratat de multe ori la Grajduri, dar sa nu uitam ca, in urma cu vreo doi ani, ea a ingrozit un judet intreg. Atunci, un pacient al spitalului si-a ucis prietena, dupa care a taiat cu cel mai crud gest cu putinta gatul unei asistente. De atunci, masurile de securitate s-au inasprit, cu toate ca mai este drum lung pana sa se ajunga la nivelul spitalelor de psihiatrie din Occident.

Cand am plecat de la Grajduri, ninsoarea se asternuse peste tot. Peste satul linistit, peste copacii din padure si chiar pe fetele inexpresive si sedate ale nebunilor care priveau in urma noastra. "Plecam?". Dupa traditionalele strangeri de maini cu toti oamenii, bolnavi sau angajati, am parasit linistea aparenta a spitalului, cu gandul la drumul inzapezit pe care-l aveam de infruntat. Poarta Spitalului "Padureni" s-a trantit sec in spatele nostru, inchizand iarasi sufletele celor care nu mai stiu de ei si de noi, ceilalti.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

spitalul padureni socola neculai a cec spitalul universitar mihai c
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1429 (s) | 22 queries | Mysql time :0.037394 (s)