News Flash:

O zi din viata lui Secretius Soparlut Mazguta

10 Iulie 2006
1285 Vizualizari | 0 Comentarii
Lac de sudoare, pipai cearsaful de sub el. Rasufla usurat: de data asta nu se udase prin somn, asa cum i se intampla, de obicei, atunci cand avea cosmarul cu accidentul de masina. Tresari aproape convulsiv, numai gandindu-se la cuvantul "accident". Urata poveste... Scapase ca prin urechile acului, fara dosar penal si fara condamnare, gratie unei prietene care, dupa ce-l vazuse plangand si tremurand, pusese o vorba buna pentru el la procuratura. Altfel, ar fi ajuns pentru ceva vreme in zona pijamalelor cu dungi si a dragostei fierbinti de aproape.
Furios la gandul acelei excursii, ce parea iminenta dupa accident, Mazguta scoase un chitait ca de popandau si bifa in carnetelul lui roz-violet prima sarcina pe ziua care incepea: sa le mai traga cate o bidinea de rahat si fostei amice care intervenise pentru el, si procurorului care il scapase de parnaie. Un pic mai usurat, Soparlut isi aminti si restul povestii de dupa accident: udatul cearsafurilor era cea mai mica dintre probleme.
Degeaba incercase cu vin rosu, cu coarne de radasca, cu doftoroaie si cu descantece de dezlegare: capota clantanitoare de mertan "bot de cal" aparea implacabila si ii reteza scurt micul organ, cu care si-ar fi dorit sa impresioneze sexul frumos.
Tresari din nou, convulsiv, vazand iarasi in fata ochilor, ingrozit, capota clantanitoare, apoi micul sau organ, retezat. Dupa cateva minute, se opri din tremurat, isi aprinse o tigara si concluziona, aproape filosofic: ceva tot fusese bun in povestea cu udatul cearsafurilor. Cand se ratacise odata prin Bucuresti si cauta ca apucat o toaleta sau macar un gang, lucrurile s-au rezolvat ca in vis: s-a slobozit usurel in pantaloni, in mijlocul unor trecatori prea grabiti ca sa se intrebe de ce omul cu trenci bleumarin isi tine servieta intr-un mod cam ciudat, in dreptul slitului.
"Ce faci, Sopi, iar iti iei analizele?". Soparlut tresari violent, vru sa arunce cu ceasul desteptator, apoi isi dadu seama ca era maica-sa, care trecea lunar sa-i stranga paianjenii, desi Sopita mai avea putin si ajungea bunic. "Da, mama", baigui Soparlut, cu ochii la borcanasele de pe noptiera, "ma supara iar ficatul". "Ai grija, Sopi, mama, las-o mai incet cu scrisul. Sa nu uit: m-a rugat doamna Cobzaru, de la etajul I, o stii, barbat-su a fost colonel, sa-i dai si ei un autograf pe cartea asta noua. Stii cat te simpatizeaza... Uite, ti-a trimis si un mileu, pentru televizor. Eu zic ca n-ar fi rau sa-i faci o vizita. Chiar daca-i trecuta de saizeci, se tine bine, e curata, are casa, masina, copiii-s in America... Si face niste sarmale... asa cum iti plac tie, Sopi, mama."
Soparlut inchise usa dupa maica-sa, lua borcanasele de pe noptiera, le privi in lumina, apoi le puse, evlavios, pe masa. Privi cu emotie coperta ultimului sau volum - Secretius Soparlut Mazguta, "Erectilul pe rotile". Trase aer in piept, apoi incepu sa-si curate unghiile, cu atentie de ceasornicar. Pe urma se scobi grijuliu in nas, apoi intre dinti. Puse totul in cele doua borcanase, amesteca incet, intr-un singur sens, apoi privi din nou borcanasele, in lumina. Multumit, le puse din nou pe masa, isi dadu parul pe spate, apoi muie hotarat penita in borcanasul maroniu. Proza pentru revista "Covarsiri literare" incepea deja sa se nasca.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1919 (s) | 22 queries | Mysql time :0.052985 (s)