News Flash:

Oameni carora nu le-a mai ajuns norocul

26 Mai 2007
2830 Vizualizari | 8 Comentarii
Familia Turlara in bordei
• Cinci ani intr-un bordei, sunt anii in care o familie a incercat sa mai traiasca • Fara o mana, cu un baiat de 15 ani si o nevasta traumatizata de haitele de golani, barbatul se incapataneaza sa supravietuiasca in bordeiul pe care l-a amenajat impreuna cu familia • Au stat o vreme prin padurile din judetul Iasi, dupa care si-au gasit un loc pe malul Bahluiului, in capatul cartierului Dacia, langa depoul RATP • Nu cer bani de la nimeni, muncesc cat pot in incercarea de a-si trai si restul zilelor pe care le mai au • "Cand s-a impartit mila, noi nu eram. Voi fi eu urat dar prost nu sunt. Vreau sa traiesc, atat. Sa fiu lasat in pace, sa nu mai tabarasca derbedeii...", marturiseste Mihai Turlara, cel care traieste in bordei cu familia


In urma cu cinci ani, Mihai Turlara si concubina sa, Dumitriu Nicoleta, pentru a nu trai sub cerul liber, si-au incropit un bordei. Dar pana sa se stabileasca aici, in bordei, au dormit multe nopti prin paduri. Provenit dintr-o familie numeroasa, cu 16 copii, Mihai Turlara, in varsta de 32 de ani, a incercat pe rand sa se stabileasca ba in Mogosesti, satul natal, ba undeva la capatul cartierului Pacurari, unde chiar si-a ridicat o casuta. Dupa ce a primit o bucata de pamant pentru casa de la un iesean pe care-l ajuta la munca, a curatat locul de gunoaiele ce erau ingropate la peste un metru si a ridicat casa. Dar n-a avut noroc sa se bucure de ea. Proprietarul i-a lasat de inteles ca ar fi mai bine sa plece, ca terenul costa mult si nu poate sa i-l lase asa, desi in permanenta cei doi napastuiti de soarta l-au ajutat la muncile campului. Asa s-a vazut pe drumuri, alaturi de Nicoleta. Mai intai au stat in chirie. Aici, fiind nevoiasi, pe langa faptul ca se profita de disponibilitatea lor de a munci doar pentru chirie, erau luati in ras, iar sotia avea de suferit din cauza aluziilor barbatilor pe seama «incapacitatii» concubinului. Acesta este bolnav, iar mana dreapta a pierdut-o de la varsta de 9 ani. Copilul lor, pana sa traiasca in bordei, a fost crescut la Galati, de catre mama Nicoletei.

Ca in preistorie

Pe 7 martie anul acesta au implinit cinci ani de cand locuiesc in bordei. "Nu puteam sta in canale...ca astia care au maini si picioare, care sunt totusi sanatosi, mai primesc un ban de la stat si stau prin canale, in oras, fara rusine. Am ales codrul apoi acest loc. Copilul era la mama-soacra. Pe atunci avea 10 ani. Noroc de ea ca mi l-a tinut sub grija...", povesteste amarat Mihai. Au stat o vreme in padure, la Barnova, dar nu puteau continua asa. Impreuna cu Nicoleta, s-au hotarat sa cladeasca un camin unde sa-l poata primi pe baiat, inca in grija mamei Nicoletei, la Galati. La patru metri de albia Bahluiului, pe o panta care sa-l protejeze de inundatii, bordeiul se usuca in caldura torida. Lung de vreo cinci metri, cu un ochi de fereastra, acoperit cu bucati de azbest, carpe, celofan, aceasta este ceea ce au reusit cei doi sa ridice a treia oara dupa vandalizarile la care a fost expus bordeiul. Cum intri, in dreapta este un pat, iar in ungherul din stanga o soba improvizata. De aci se intra in odaie. Singura. Mai este o soba si un pat mai mare. Drept in fata este postat un dulap vechi iar la geam este pusa masa. Peretii nu sunt acoperiti cu nimic, tavanul este crapat si lasat iar, pe jos, pamant si lut batatorit. Un televizor minuscul si o veioza, sunt obiecte de decor, bateria de masina fiind descarcata de multa vreme. In rest e multa durere, durere prelinsa in fiecare dintre crapaturile ivite printre si in chirpici. Mai primesc lemne si apa de la depoul RATP, tot aici isi mai incarca telefonul sau mai cere un sprijin cand navalesc haimanalele peste familia sa, iar "tanti Maria", cum o numesc, le mai aduce de mancare.



"Cand s-a impartit mila, noi nu eram..."

Marcel, baiatul celor doi este, poate, cel mai afectat, dar cicatricile durerilor se sterg in timp. A reusit sa urmeze doar patru clase, la Galati. Acum nu mai vrea sa auda de scoala. Pazeste cu tatal sau o cireada de vaci, viata il caleste si ii impietreste gandirea. Este o familie in care fericirea n-a gasit portita de intrare dar, cu toate acestea sunt legati, lupta impreuna. Nici ei nu stiu bine pentru ce, dar lupta. Mama sa are o privire pierduta, mai mult tace. Ea, cu siguranta nu mai traieste in aceasta lume. Cei doi barbati mai incearca sa anime trista lor viata. Si totusi, uneori sunt doborati. "Cand s-a impartit mila, noi nu eram. Voi fi eu urat dar prost nu sunt. Vreau sa traiesc, atat. Sa fiu lasat in pace, sa nu mai tabarasca derbedeii, sa pot merge linistit sa caut fier sa castig un ban. Sa pazesc cireada asta, fara sa ma gandesc mereu ca vine cineva si ne fura, iar golanii sa nu mai vina noaptea...", acestea sunt dorintele tatalui. Angajatii de la baza RATP Dacia stiu de cazul acestei familii. Au incredere in el, ii admira curajul de a infrunta greutatile vietii. "E baiat bun. Il lasam sa ia apa de la noi. Avem totala incredere in el. E serios si respectuos. Numai ghinionul l-a adus in starea asta", a sustinut Pavel Trofin , angajat RATP de la depoul Dacia.



Atacati de haimanale

Cum la omul sarac nici boii nu trag, cei doi au tot avut parte de neplaceri din partea rromilor. "Mi-au dat foc la casa, ne-a ars cam tot ce aveam. Off...Veneau gasti de tigani si aruncau cu pietre in acoperis si geam. Altadata l-au daramat... L-am pus iar la punct...Dorm cu ciomagul sub perna, de frica sa nu vina iar...", mai aminteste tatal. Motivele sunt multe. Mai intai, cararea de pe malul Bahluiului, intinsa de-a lungul gardului depoului RATP din Dacia, este cunoscuta ca fiind cararea hotilor. Bordeiul ii stinghereste in actiunile lor. Apoi, profitandu-se de izolarea familiei, haimanalele din zona au incercat sa abuzeze de mama copilului. De atunci, viata familiei e si mai traumatizata. In permanenta trebuie sa se pazeasca de derbedei si de hoti. Cu privirile pironite in pamantul greoi, parintii isi privesc viata. Nu cer bani de la stat sau ajutoare. Vor sa fie lasati in pace de haimanale. "Nu vrem bani ci sa ne lase sa stam linistiti aici. Nu vreau sa merg la camin. Vreau sa pot trai ca un om. Tot noi ne castigam painea. Daca stau cum stau, nu fac de ras lumea, suntem retrasi aici, nu facem mizerie, avem o groapa de gunoi, nu suntem vazuti de oameni ca sa aiba ce rade...", mai arata Mihai Turlara.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (8)

maria  | #13037
si totusi nu ne pasa...suntem in secolul 21 ...si ce daca?
iesean  | #13038
Excelent scris. Vai, ce lume....
Romica M.  | #13039
Felicitari pentru articol. Imi aduc aminte ca tot Ziua de Iasi a reusit in urma cu ceva ani sa ajute o familie cu un copil nou-nascut si sa-i gaseasca adapost si un loc de munca la Hirlau.Poate exemplul primarului de Hirlau, Nicolae Popovici, va fi urmat si de aceasta data de cineva, chiar de la Iasi...
Nicolae  | #13040
In ce lume crunta mai traim. Si acestia sunt oamenii pe care nu-i vedem darcare vor si ei viata. Viata....ce mai este si viata asta? Cand suferinta nu mai conteneste. Cum ii putem ajuta, domnule Sidoriuc? Cum sa-i gasim?
florin  | #13041
Of,...
adriana  | #13042
intindeti o mina acestui om cu handicap si care doreste o viata decenta domnilor din conducertea orasului . ginditiva la aceasta familie amarita , cum sint si altele si dupa aceea sa va faceti probleme ca sint multi veniti din Republica Moldova care nu au un loc de munca. mai ginditiva si la cei napastuiti.
sorinacio  | #13043
romania anului 2007 .................. nu sunt cuvinte de spus se subaintelege din context :D
Augustin  | #13044
saracii oameni, tot peste cei napastuiti da nenorocul :( Poate se trezeste si politia sa faca ceva util si sa ii ajute pe oamenii astia macar cu linistea publica (pe care ei ar trebui sa o protejeze oricum).
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1527 (s) | 22 queries | Mysql time :0.017661 (s)