Eveniment-Social

Obicei de Anul Nou si brand de comuna: Cerbul de la Costesti

Publicat: 26 dec. 2012
Editia PDF
14 Oct. 2019

Cerbul de la Costesti (Tg. Frumos), dincolo de faptul ca este reprezentativ in cadrul datinilor de Anul Nou intalnite in satele judetului Iasi, la fel de bine poate fi considerat si brand al comunei cu acelasi nume. In general, jocul cerbului este vazut de etnologi drept ”o specie a teatrului folcloric, avand urme ale vechilor credinte din antichitate legate de sarbatorile de iarna” (M. Laptes). Cand ne referim strict la Cerbul din Costestii de Iasi, ni se pare interesanta relatarea semnata de Alice Steriade-Voinescu, prima femeie doctor in filozofie din Romania (obtinut la Sorbona) care a suportat ororile regimului totalitar, avand domiciliu fortat in comuna amintita (noiembrie 1952 – ianuarie 1954). Iata ce aflam lecturand cartea acesteia ”Scrisori din Costesti”, aparuta la Editura Albatros, in 2001: ”…Am vazut, in fine, si Cerbul – o «capra» cu coarne aurite pe care o poarta pe cap un flacau acoperit cu coroane si care joca foarte amuzant la sunete de tamburina si de fluier. Are in jur un intreg stat major de «mascati» cu chivare mari, din care ies plete de par de cal si multe panglici colorate… Pantaloni bleu, bluze rosii, cordoane tricolore – nu stiu de ce la prima vedere mi-au sugerat ideea des sans-culottes de la 1789. Printre ei si masti aproape africane (baba, mosu), iar impresionant e «arnautul» care ii precede si vine foarte cuviincios sa intrebe daca ii primesti! Un flacau frumusel in costum national, cu bete incrucisate [barnete – n.ns.] pe piept si cu un [bat – une houlette – pe maneca sde fapt, un baston cu incrustatii artizanale, si nu un simplu bat – n.ns.]. E singurul nemascat si curatel si buna cuviinta personificata!” (Scrisoare adresata unor intelectuali bucuresteni, datata ”1 ianuarie 1953 – Costesti”). Acum, dupa aproape sase decenii, cam de la Lasatul Secului si pana de Ajun, toata Valea Bahluietului Rece rasuna de bataia tobelor – lovite intr-un ritm pe cat de alert, tot atat de armonios. Doar ca nu oricine poate bate ”doba”. Nemaipunand la socoteala faptul ca iti trebuie mestesug pentru asta, este si foarte ostenitor. Celor neantrenati li se umfla mana dreapta dupa doar doua-trei ore de ”munca” si o saptamana intreaga dupa aceea nu mai pot face mare lucru cu ea. Tocmai de asta, dobasii – baieti aflati la granita dintre adolescenta si maturitate – se antreneaza intreg postul Craciunului, pentru a fi in forma totala de Ajun si de Sf. Vasile (dar si ”a douza”), cand devin ursari in formatia traditionala a cerbului. Necontenit, vreme de trei zile, bat dobele, striga si dantuiesc, acompaniati de un fluieras, mergand din casa in casa. In fiecare ograda de gospodar, in prezenta gazdelor, cei din alaiul cerbului interpreteaza o sceneta specifica ce dureaza si pana la jumatate de ceas. Galagioasa formatie include doi arnauti care sunt imbracati national, 7-12 ursari, o baba, un mosneag, unul sau doi ”burghezi” (personaj satiric al comerciantului evreu, care, neaparat, trebuie sa poarte cu el si un cos de targuieli), doi caldarari (caldarar si caldararita) si cerbarul – cel care joaca cerbul. Ursarii-dobasi sunt imbracati cu pantaloni albastri, bluze rosii si curele late cu nasturi de metal, avand catarama acoperita cu o naframa inflorata. In diagonala isi aseaza o sadelca de clopotei din bronz, de diferite marimi. In picioare isi pun opinci, iar pe cap un fes in forma conica (din carton tare, acoperit cu matase rosie si impodobit cu margele, oglinzi si panglici de diferite culori) si plete din par de cal. Pe fata au o masca simpla, din piele de iepure. Cerbul in care ”intra” cel care il joaca (adesea un matur, ”profesionist”) este de fapt un covor tesut in casa, viu colorat, peste care se cos barnete si piei de iepure. Capul (cu maxilar clampanitor) este facut din lemn cu coarne naturale de cerb, impodobit cu panglici, margele, oglinzi, beteala, flori etc.

Informandu-ne la sursa http://ecomunitate.ro:89/Traditii(1007).html, aflam ca arta confectionarii costumelor si a mastilor se practica si azi dupa vechile traditii. ”Cu cateva saptamani inainte de Anul Nou, cei ce fac parte din ansamblurile de datini si obiceiuri de iarna «Jocul cerbului» incep sa-si pregateasca costumele: se verifica atent hainele si, dupa caz, se inlocuiesc piesele uzate. Pe coifurile ursarilor se cos margele tubulare (hurmuz) noi, sclipitoare, se inlocuiesc panglicile colorate si se calca, coamele din par de cal se piaptana, se lustruiesc sadelcile si curelele late cu nasturi de metal, astfel incat Noul An sa fie intampinat cu multa stralucire si culoare. Se confectioneaza mastile pentru «babe si mosnegi», din pasla si vopsite apoi pentru a da expresie fetei”. ”Doba” se face din piele de vitel intinsa pe vesca metalica. Pentru sunet ”strong” (vesca rezonanta) se foloseste lama de ferastrau (”bestie”). Proba finala a dobei atesta calitatea acesteia doar daca la una-doua lovituri (batai cu bat conic-alungit, cu cap sferic la extremitatea percutoare), se stinge lampa cu gaz, aflata la doi pasi distanta.

Toata formatia joaca dupa cantecul unui fluieras, care este imbracat in costum national sau macar cu suman. In timpul reprezentatiei folclorice cerbul se imbolnaveste si se lungeste inert la pamant. Un ursar-dobas il mangaie si incearca sa vada ce are. Apoi decide ca trebuie numaidecat descantat. In tot acest timp, ceilalti mascati se vaicara si ei de ”nenorocire”. Numai ca descantecul aduce insanatosirea cerbului, dar si bucuria si veselia intregului alai. Ceea ce se sugereaza este ca am avut de-a face cu „moartea“ anului care tocmai se incheie si ”nasterea” anului care sta sa vina. De aceea, minute bune, se canta si se bat dobele pentru a dansa, pe rand,  ”burghezimea”, baba cu mosul si caldararii. La unele case se ”amesteca” in dans si gazdele. ”Stalpul” casei, mai ales daca are fata de maritat, trebuie sa puna la bataie un kil-doua de rachiu, vreo trei galeti cu vin, din cela nebotezat,  un lighean mare de prajituri si sa achite comorasului (arnautul colector) pe putin o suta de lei noi.



loading...

Comentarii
  • este frumos ca ina cest ziar de scandal mai apar si astfel de articole. cine stie poate vor reusi sa mai schimbe cate cate ceva. La Multi Ani! Dom’profesor.

  • In urma cu zece ani faceam cu prof Bostan in facultate o materie care se chema Teoria juridica a impozitelor. Era interesanta si o prezenta k lumea, fata de muraturile de pe acolo. S-a transferat prof Bostan la Sectia de etnofolclor ?????

Adauga un comentariu
Anunturi bzi.ro Adauga anunt gratuit